Editorial: Fiecare cu SMURD-ul lui

Articolul a fost vizualizat de 1,436 ori

Păi sigur! Domnului preşedinte Băsescu nu-i pasă! Când are probleme de sănătate, primul dintre români ia salvarea spre clinicile din Viena. Domnia sa nu are încredere în bisturiul chirurgului conaţional. La naiba cu prestigiul şcolii româneşti de medicină! Dovedit cu fapte, pentru domnul preşedinte asta e gargară. Dar, fiind vorba de sănătatea domniei sale, pe persoană fizică, dacă îşi permite, ce mai contează unde se duce să-şi scape pielea? 

Nu-i nicio problemă, ne tratăm noi în spitalele româneşti. Aşa cum se poate. Cu nervi, umilinţă, şpăgi şi medicamente de acasă. Domnul preşedinte vrea însă mai mult. Deşi actualul sistem de urgenţă medicală, creat de medicul Raed Arafat, reprezintă aproape un unicat, pentru că-l serveşte onorabil şi profesionist pe pacientul român, preşedintele Traian Băsescu, de meserie căpitan de vas, ştie mai bine decât specialistul ce îi trebuie pacientului aflat în suferinţă.

Ştiţi ce e mai rău şi mai rău în România? Politica! Nu atât ea ca atare, cât bastarzii născuţi de ea în urma atingerilor necuviincioase pe care le are cu toate zonele societăţii româneşti. Funcţii, posturi, consilii, miniştri, manageri de regii, de transnaţionale, de spitale, directori de case de cultură şi de abatoare, şefi de tren, de cancelarii, de şcoli, toţi şi toate sunt teritorii marcate de interesul de partid.

De prea multe ori alţii, mai mici, apolitici şi meseriaşi, ştiu despre ce e vorba şi fac treaba să meargă. O fac dacă sunt lăsaţi. Dacă nu, li se taie capul, şi la dracu cu profesionalismul, performanţa şi ordinea. Partidul şi interesele lui sunt, ca regulă, peste aceste detalii iritante. Fenomenul s-a propagat în cascadă din anii ’90, de la scrutin la scrutin, astfel încât ne-am pomenit acum cu o elită în cea mai mare parte dubioasă în fapte şi viziune. Nici nu e de mirare că nimic nu mai merge acum în România. Nu merge pentru majoritatea apolitică, căci la partid(e) moara macină de fiecare dată.

Este şi cazul Arafat, o personalitate care ştie să construiască printre pigmei şi sifonari. Medicul, un profesionist recunoscut şi de inamicii săi, a fost numit secretar de stat de Călin Popescu Tăriceanu, pe vremea când acesta era premier. Deci, evident, din perspectiva PDL, rămâne un suspect. În plus, are monopol pe o văcuţă bună de muls, financiar şi ca potenţator de imagine: SMURD, serviciul medical care salvează vieţi. Îmi imaginez că de multă vreme camarila preşedintelui tânjea la o “mustărie” ca a medicului arab, iar noua lege a sănătăţii s-a dovedit pretextul perfect pentru a sparge lucrarea lui Arafat. Miza afacerii este evidentă. Bani publici plătiţi la “n plus unu” SRL-uri de ambulanţă. Unul poate fi al lui Videanu, poate îşi face şi Blaga unul, iar “Cocoş & Life” ar putea fi un nume de firmă perfect pentru branduirea unei maşini de salvare. Cum ar veni, un SMURD pentru fiecare. După ce se stabileşte cine face firmele, lista de prioritate la decontul serviciului de urgenţă prestat şi cât rămâne la partid(e), ferească Dumnezeu de rău. Poate mă înşel, dar oferta de salvare de tip SRL, unele poate second-hand, nu va putea salva niciun om sănătos.

Cel puţin Raed Arafat aşa spune. Şi, pe cuvânt, nu pot decât să-l cred.

Tags:

About Adrian Sălăgean