Scandalul poluării Heidelberg Cement România a ajuns la CEDO

Articolul a fost vizualizat de 857 ori

La Chişcădaga sunt oameni care trăiesc în propria casă ca-ntr-o fabrică. Zgomotul fabricii de ciment i-a adus în pragul disperării. De peste doi ani, banda care transpor­tă piatră din carieră funcţionează fără autori­zaţie de mediu. Garda de Mediu Hunedoara nu i-a deranjat pe cimentişti nici măcar cu o amendă. Şi ca o ironie amară, recent, Heidelberg Cement România a sponsorizat o campanie, parcă botezată miştocăreşte: „Tinerii Gardieni ai Mediului, mereu vigilenţi”. Peste o sută de localnici au cerut preşedintelui Iohannis să le curme suferinţa. Cazul a ajuns şi pe masa judecătorilor de la CEDO.

MARE Nicolae Podelean trăieşte cu banda transportoare deasupra capului

 

 

 

 

 

 

 

 

 
Între cariera de calcar de la Măgura Feredeului şi fabrica de ciment din Chişcădaga stă, întinsă ca un şarpe jupuit, banda transportoare de piatră. Veche de prin anii 70, ponosită şi ciuruită în pereţii laterali făcuţi din plăci de azbociement (interzise în lumea civilizată, cum ar fi Germania, din care vine Heidelberg Cement România), banda transportoare produce zgomot peste limita suportabilităţii. Sunt gospodării peste care ea şade atârnată la câţiva zeci de centimetri de acoperişuri, iar senzaţia e că peste casă s-ar potopi grohotişul în avalanşă. Hărmălaia e acoperită, din când în când, de şuierăturile câte unei role anchilozate, care spintecă văzduhul ca marfaru-n gările fără oprire. Cu câţiva ani în urmă, zgomotul era dublat de căderea bolovanilor sub banda găurită şi de pulberile care se aşezau ca o zăpadă murdară peste grădini. Între timp, Heidelberg Cement a mai făcut nişte cârpeli. Trecerea pe sub bandă se poate face fără mari riscuri…

Nu tot ce-i german funcţionează nemţeşte

Banda transporta tonele de piatră  la câtiva centimetri de acoperişul casei

Carpatcement Holding a preluat această fabrică în anul 2000. „Cu un total al investiţiilor de peste 500 de milioane de euro, Grupul HeidelbergCement este unul dintre cei mai importanţi investitori germani din România”, ne informează pagina oficială de net a firmei. În anul 2004, fabrica a fost selectată de Ministerul Mediului să participe la unul dintre cele două proiecte pilot pentru acordarea primei autorizaţii integrate de mediu din România, conform standardelor Uniunii Europene. La finalul anului 2005, fabrica a primit Autorizaţia Integrată de Mediu nr.1 de la Agenţia Regională Timişoara. Într-adevăr, fabrica a fost dotată cu tehnologie de cea mai bună calitate, iar acest fapt a fost confirmat de experţi străini. De aceea este de neînţeles cum de n-au investit nemţii aproape deloc în banda transportoare care, realmente, este pericol public.

O linişte vremelnic cumpărată

Cimentiştii au lăsat mereu impresia că le pasă şi sunt implicaţi în viaţa comunităţii. „Procesul de obţinere a autorizaţiei a implicat consultarea tuturor părţilor interesate, inclusiv a vecinilor şi a ONG-urilor”, spun ei, dar aici ar fi de spus o po­veste despre cum şi-a cum­părat liniştea marele industriaş. În perioada premergătoare procedurilor de avizare, înainte să obţină toate acordurile de mediu, Heidelberg Cement România a plătit 11.958.650 lei (vechi), printr-o convenţie de soluţionare amiabilă, despăgubiri pentru că fabrica a compromis o gospodărie. La fel s-a întâmplat cu alţi 117 proprietari de case din zonă. Prin aceste înscrisuri, cimentiştii i-au obligat pe proprietari să nu mai facă reclamaţii o anumită perioadă de timp. Un fel de „Ciocu’ mic” în variantă economică. Pentru un timp, liniştea cumpărată a funcţionat, dar oamenii au început să dea iar semne de nervozitate, pentru că promisele investiţii menite să îndepărteze disconfortul nu se întrezăreau.

Anul vremurilor urâte

Mircea Bobora, directorul fabricii de ciment de la Chişcădaga, a început să-şi „exprime regretul”, de prin anul 2007. În acel an, situaţia fusese analizată de „o comisie de specialişti din cadrul companiei noastre, luându-se deja următoarele măsuri: înlocuirea podinei vechi de la banda transportoare cu o podină nouă pe o lungime de 50 de metri, peste care s-a pus un covor de cauciuc pentru împiedicarea căderii prafului”, scria Bobora într-o adresă din 13 decembrie 2007. În acelaşi zapis, directorul fabricii promitea că, „în cursul anului viitor, când va fi vreme favorabilă”, va închide banda într-o carcasă şi îşi exprima speranţa că aceste măsuri de etanşeizare vor îndepărta disconfortul pricinuit localnicilor. Anul 2008 a trecut fără să se fi antifonat hardughia. Trebuie să fi fost un an al urgiilor, cu vreme nefavorabilă pe toată durata lui…

Proces la Curtea Europeană

Nicolae Podelean şi-a refăcut casa părintească în 2005, după ce Heidelberg Cement România devenise un investitor model în respectarea normelor de mediu. Pomii din curtea lui „scarpină” podina benzii transportoare. Zgomotul pietrelor care se rostogolesc pe deasupra casei sale este deranjant chiar şi cu ferestrele termopane închise. Măsurătorile de zgomot au arătat valori peste limita celor 50 de decibeli admişi de lege. Omul a încercat să obţină o soluţie favorabilă în instanţele din România, însă a primit sentinţe nefa­vorabile, chiar dacă ma­gistraţii admit în motivările lor că poluarea fonică există. Cauza a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Spre sfârşitul anului 2015, Mi­niste­rul Afacerilor Externe a început ostenelile (primele diligenţe, în termeni diplomatici) de pregătire a apărării în dosarul Podelean împotriva României, cauză (nr. 19295/2012) aflată pe rolul CEDO.

Doi ani fără autorizaţie de mediu

Din 8 mai 2014, fabrica a funcţionat clandestin pe sub nasul Gărzii de Mediu Hunedoara. Cimentiştii primiseră o autorizaţie de funcţionare cu program de conformare prin care se angajau să antifoneze banda transportoare. Fabricantul nu s-a ţinut de cuvânt nici instituţional, cum nu o făcuse nici faţă de locuitori satului Chişcă­daga în 2008. Georgeta Barabaş, directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Hunedoara, spune că autorizaţia veche şi-a pierdut valabilitatea pentru că nu au fost respectate măsurile de conformare. „Noi nu am funcţionat ilegal. Am fost în perioada de reautorizare pentru problema respectivă. A fost o autorizaţie de mediu, acum e o procedură de refacere a autori­zaţiei de mediu, în care s-a legat de carieră şi banda transportoare, iar banda transportoare se face etapizat. S-au făcut investiţii pe zonele sensibile. Anul acesta e prinsă în planul de investiţii izolarea benzii transportoare. Deci nu este absolut nimic în neregulă. Revizuirea autorizaţiei durează o anumită perioadă de timp… Asta-i toată problema”, susţine Mircea Bobora. De fapt proble­ma-i alta. Potrivit legii (OUG 195/2005, art.14) „Funcţionarea fără autorizaţie de mediu este interzisă pentru activităţile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecţiei mediului”. Şi după cum se vede, activitatea face obiectul procedurii…

Politica e-n tot şi în toate

Timp de peste doi ani, în carieră şi pe banda transportoare s-a lucrat fără autorizaţie, iar Garda de Mediu Hunedoara n-a aplicat nici măcar o singură amendă, de cum să dispună încetarea activi­tăţii. „Eu vă spun că a lucra fără autorizaţie nu se poate, în condiţiile în care există autorităţi ale statului care te opresc”, susţine Mircea Bobora. Şi, totuşi, cum a fost posibil să mear­gă banda fabricii doi ani pe şest? Bogdan Sever nu a răspuns apelurilor noastre pentru a oferi un punct de vedere. Din ce am aflat, şeful Gărzii este în concediu de odihnă, după care urmează să se pensioneze. Pe surse am aflat că îi va lua locul Ioan Grecu, fostul primar PSD al comunei Boşorod, care a rămas pe drumuri după ce a pierdut alegerile. Asta ca să nu mai rămână loc de discuţii în legătură cu politizarea instituţiilor statului.

Cu nervii concasaţi spre Cotroceni

Abia luna trecută, în 16 şi 27 iunie, au fost organizate dezbateri publice cu locuitorii din satul Lunca (comuna Băiţa) şi cu cei din Chişcădaga (comuna Şoimuş) pentru „Evaluarea riscului în scopul identificării pericolelor generate de zgomotul produs de funcţionarea benzii transportoare”. În dezbatere au fost lansate o serie de întrebări grele care sugerează că investitorul german plăteşte bani mulţi ca să livreze studii de impact nu tocmai corecte. Răspunsurile urmează să le aflăm la sfârşitul acestei luni. Între timp, peste o sută de săteni afectaţi de hărmălaia pietrelor care le concasează nervii au trimis un memoriu preşedintelui Klaus Iohannis, de la care aşteaptă să facă câţiva paşi şi în sprijinul celor călăriţi de sistem.

About Marcel Bot