PE CONTRASENS — Naţionalism şi pezevenghi

Articolul a fost vizualizat de 736 ori

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, vă spun sincer, aş vota cu amândouă mâinile nişte români adevăraţi, nişte pa­trioţi originali, furii în carne şi oase, care, atunci când se pune problema dreptăţii între români şi a românilor în lume, luptă la izbândă cu penalii sau cu Bruxelles-ul pentru mântuirea noastră spirituală şi materială, ca să zic aşa.
Nu ştiu cum se face, însă, dar, până acum, naţiona­lismul post decembrist s-a lipit la noi numai de figuri cel puţin dubioase. Asta, dacă nu consideraţi cumva că Vadim Tudor a fost băiat de treabă. Oricum, cu toate aptitudinile sale extraordinare de a semăna ura, violenţa şi teza „românului, ca buric al pământului”, mesajul naţio­nalist al PRM-ului s-a fâsâit acum vreo 10 ani în marea de entuziasm naţional adusă de aderarea noastră la UE şi NATO.
Lucrurile s-au schimbat însă mult în ultimul timp şi, încet-încet, am ajuns în România la un nou moment de la care nu mai e ridicol să construieşti un drum politic printr-un discurs naţionalist şi xenofob de tip PRM. La francezi şi englezi chestiunea funcţionează demult. Aşa se face că Partidul România Unită (PRU), a devenit revelaţia politică a momentului. Se vrea Le Pen-ul nostru!  Ce mesaj emană PRU? Fără niciun dubiu, naţionalist! E dreptul dumnealor şi chiar aduce oarecare confort una spusă pe româneşte atunci când extremiştii maghiari se obrăznicesc prea tare.
În rest, dacă ar ajunge cumva politică de stat, naţionalismul astăzi e sinonim cu foamea la noi şi asta o ştiu toţi politicienii respon­sabili. Printre multe altele, România este dependentă de UE şi pentru transferul de tehnologie şi pentru existenţa unei pieţe de desfacere a exporturilor şi pentru securitate alimentară pe timp de secetă, dar şi pentru faptul că poţi cumpăra astăzi cu doar 58 de lei ce puteai lua în 1990 cu suta lui Ceauşescu, alt naţionalist, ca să fim echidistanţi.
Acestea fiind spuse, e uşor de intuit că faţă de politica naţionalistă pe care încearcă să o relanseze, şeful PRU, Bogdan Diaconu, se raportează la fel ca Nigel Farage la “Brexit”. E bună doar pentru aspirat voturi acolo unde nu mai merge altceva! Doamne fereşte să reuşească! Numai aşa pot înţelege de ce PRU ar vrea să izoleze ţărişoara cu prostănaci, corupţi şi mitomani notorii. Marca naţiona­lismului PRU se relevă astfel şi ea ca o altă panglicărie, cu ceva potenţial! Pentru că ne aşteptăm cu toţii ca un partid cu mesaj xenofob şi naţionalist să recâştige teren în viitor pe fondul depresiei Uniunii Europene, a migranţilor şi a gargarei iredentiste maghiare. Asta, în calculul electoral, înseamnă voturi şi, prin urmare, posibile noi imunităţi parlamentare.
Nu e de mirare deci că Sebastian Ghiţă s-a înscris la începutul săptămânii în PRU. În PSD nu mai poate mişca natural de interesele noului şef, firmele sale de IT încep să fie tăiate de pe lista abonaţilor la contracte cu statul şi e posibil să fie chiar anchetate pentru modul în care şi-au dobândit contractele. Aşa că domnul Ghiţă a pus social-democraţia în cui şi moare acum, naţionalist, de grija capitalului românesc şi perspectiva arestului preventiv.
Domnul Ghiţă l-a găsit la partid pe Mirel Palada, fostul purtător de cuvânt al lui Victor Ponta, transferat deja de la PSD. Admiram la domnul Palada încăpăţânarea, aproape tâmpă, de a susţine gogomăniile şefului său chiar şi atunci când evidenţa îi bătea obrazul, la vedere. De acum şi ca şef al comunicării la PRU.
Nouă parlamentari, majoritatea fără viitor în PSD, au trecut la PRU într-o singură zi. Pe cale de consecinţă, fostul premier, Victor Ponta, este aşteptat şi el ca un Mesia al naţionalismului să intre în partidul lui Bogdan Diaconu. Cu domnul Victor Ponta la cârmă, partidul care a înfiinţat „Garda lui Vlad Ţepeş” ar putea balota şi mai multe voturi, ţinând cont că fostul premier mai exer­cită încă o fascinaţie inexplicabilă asupra votanţilor stângii. Ca să nu-şi dezmintă porecla, zgârie la uşa partidului şi domnul Geoană, care, de dragul unui nou mandat de parlamentar, este de acord să se sărute de trei ori, tovărăşeşte, cu uzurpatorul său din PSD şi să cri­tice Justiţia vândută Occidentului. Nostalgii naţionale nasc mai nou şi postările printre frumuseţile patriei făcute de Elena Udrea. Fosta “blondă de la Cotroceni” are şi ea mai multe dosare la DNA, unele trimise deja în instanță. Nimeni nu poate garanta că alte cereri de arestare sau începere a urmăririi penale nu vor veni în viitor. Udrea are nevoie de imunitate parlamentară. Aşa că de ce nu ar încăpea şi ea în ţarcul naţionalist al PRU alături de camaradul Ponta. Puseuri de discurs naţionalist a început să aibă şi şeful ALDE, domnul Tăriceanu, care critică tot mai apăsat Justiţia „mani­pulată” de la Bruxelles şi Washingtonul, Justiţie care nu are nicio ruşine ca să se amestecă în coţcăriile sale interne. De fapt, ca profil de rea-intenţie, ALDE şi PRU sunt partide surori, cu dife­renţa că unul este cimitirul liberalilor scoşi la reformă, iar cel de-al doilea, se vede treaba, al triştilor PSD-işti traşi pe linie moartă. Şi numai ciolanul mai mare din măcelăria domnului Dragnea face ca acum domnul Tăriceanu să nu-şi dea mâna cu PRU şi PSRO în numele unui naţionalism care să ne ridice pe noi culmi de progres şi civilizaţie. Dacă se poate, chiar mai sus de unde domniile lor pot fi ajunşi de mâna lungă a legii.

Tags: ,

About Adrian Sălăgean