Mărturii şi documente vechi, cercetate de istorici, au scos la lumină fața sumbră a Transilvaniei din Evul Mediu, un loc în care femeile plăteau deseori cu propria viață pentru „păcatele” adulterului şi vrăjitoriei de care au fost acuzate. Şi Hunedoara, cu castelul ei legendar, s-a numărat printre locurile ororilor săvârşite asupra femeilor.
Cei care trec pragul Castelului Corvinilor pot vedea câteva încăperi care secole de-a rândul au dat fiori oaspeților monumentului medieval. Castelul fascinează prin legendele sale cu final tragic. Ar fi fost locul unde a stat întemniţat însuşi Vlad Ţepeş, iar în catacombele sale şi-au pierdut viaţa numeroşi prizonieri. Sala de tortură, reconstituită de câțiva ani, şi temnița care poartă pecetea unui călău din trecut au fost decorurile legendelor macabre ale Castelului Corvinilor. Una dintre cele confirmate de documentele vremii este cea a ucidereii domniţei Ana (Barbara) Török. Povestea domniței decapitate pentru că ar fi comis adulter reprezintă astăzi o mărturie a modului în care erau pedepsite femeile în Transilvania de la sfârşitul Evului Mediu. Familia Török a stăpânit Castelul Corvinilor în secolul al XVI-lea, după ce a primit cetatea, prin donaţie, de la regele Ioan Szapolyai al Ungariei. Legenda spune că Ioan Török, unul dintre proprietarii castelului şi-a condamnat soţia la moarte, pentru adulter.
„Barbara (Ana) era soţia lui Ioan Török, un nobil curajos care avea în proprietate şi Castelul Corvinilor. Acesta îşi petrecea mai tot timpul pe câmpul de luptă. Török nu era numai viteaz şi curajos, ci era şi foarte gelos, aşa că de fiecare dată când pleca de acasă avea grija să-i amintească frumoasei Barbara ca nu cumva sa îi treacă prin minte să-l înşele, căci nu va avea milă de ea. Cu toată atenţia şi grija pe care o avea frumoasa Barbara, odată s-a întâmplat ca sărmana să rămână blocată în camera ei şi a fost nevoită să cheme fierarul. Atât i-a trebuit spionului care era lăsat de Török s-o urmărească, pentru că atunci când acesta s-a întors acasă, i-a spus cele întâmplate. Török supărat cumplit, a poruncit ca soţia sa să fie scoasă şi legată de un stâlp pentru a o pedepsi. Degeaba plângea frumoasa Barbara, degeaba încerca sărmana să-i explice soţului cele întâmplate, căci acesta având mintea întunecată de gelozie, a ordonat executarea Barbarei prin baterea unui piron în cap”, au informat reprezentanţii Castelului Corvinilor.
Trupul domniţei ascuns în tunelul secret
Barbara sau Ana Török, soţia nobilului Török, a murit ucisă în chinuri groaznice, în curtea Castelului Corvinilor. Povestea ei este spusă de ghizii de la muzeu turiştilor care vizitează monumentul şi ajung în spaţiul expoziţional al fostei camere de tortură. Aici, pe un scaun de tortură, se află manechinul care o înfăţişează pe domniţă. Documentul care vorbeşte despre soarta tinerei este foarte important pentru că el confirmă că la începutul secolului al XVI-lea comitatul Hunedoara îşi permitea serviciile unui călău. Tragedia domniţei a dat naştere altor legende. Una dintre ele vorbeşte despre faptul că dormitorul în care aceasta ar fi locuit este bântuit. Ana şi Barbara Török sunt una şi aceeaşi persoană, susţin muzeografii de la Castelul Corvinilor. De fapt, povestea Barbarei este inspirată de documentele privind uciderea Anei, domniţa condamnată pentru adulter.
În anii 1960 – 1970, se spune că femeia care administra Castelul Corvinilor şi se ocupa de ghidajul turiştilor prin încăperile cetăţii avea un craniu, în care se vedea gaura făcută prin străpungerea cu un piron. Acest craniu era arătat vizitatorilor, ca o dovadă a veridicităţii legendei. O altă povestire despre Ana Török spune că domniţa nu a fost îngropată creştineşte, deoarece soţul ei, căpitan Török, considera că a fost prea păcătoasă. Trupul femeii a fost aşezat într-un sicriu de cleştar şi ascuns în tunelul care ar face legătura dintre Castelul Corvinilor şi Biserica Reformată, din vecinătatea monumentului.
Farmecele, pedepsite cu rugul
Adulterul, pentru care a fost condamnată domnița de la Castelul Corvinilor, era pedepsit la fel de aspru ca vrăjitoria. O serie de mărturii istorice despre judecarea femeilor acuzate de magie, în Transilvania secolului al XVII-lea prezintă chinurile groaznice la care multe dintre ele erau supuse, până la recunoaşterea acuzaţiilor. Într-un astfel de proces de vrăjitorie a fost implicat, ca denunțător, chiar principele Gabriel Bethlen (1580 – 1629), fost proprietar al Castelului Corvinilor şi unul dintre nobilii care i-au adus cele mai mari transformări acestuia.
Principele Transilvaniei s-a căsătorit în 1606 cu Suzana Károlyi (1585 – 1622). Se spune că Bethlen şi-ar fi iubit mult soţia, chiar dacă în acelaşi timp a avut mai multe amante.
În anul dinaintea morţii Suzanei Karolyi, tânăra s-a îmbolnăvit crunt, iar soţul ei a considerat că boala care a ţintuit-o la pat ar fi fost cauzată de farmecele făcute de rivalele ei.
„Nici principele Gábor Bethlen, suflet iluminat, nu a fost scutit de o seamă de temeri că boala primei sale soţii, Suzana Károlyi, s-ar datora unor practici magice. Iniţiază un proces de vrăjitorie împotriva surorii fostului său rival, Anna Báthory de Somlyó, şi a două doamne nobile: Dengeleginé (Kata Török de Enying) şi Imrefiné (Kata Iffjú), fostele amante ale lui Bethlen)”, relata cercetătoarea Maria Roşu
. Potrivit unei scrisori adresate de Bethlen către soţia sa, acesta i-ar fi spus că Anna Bathory şi celelalte femei acuzate de vrăjitorie au fost trimise în judecată. „A fost prinsă Csomaközi Banfiné (Anna Báthory, după numele soţului), şi din cei îndrăciţi cinci, şi maestrul. Am scris imediat, să fie văzută de lege, dacă s-a dat sentinţa, să fie omorâtă. Numai de te-ar vindeca acei rupţi de Dumnezeu, poate cumva te pot vindeca. Doctori, bărbieri, nu sper eu, că ar putea folosi împotriva atare farmece”, se arăta într-o scrisoare menţionată de Maria Roşu, pe Istorie povestită. Deşi a suferit decesul primei sale soţii, Gabriel Bethlen s-a recăsătorit la scurt timp cu Ecaterina de Brandenburg (1602 – 1644).
Cele mai vechi procese de vrăjitorie
În Transilvania, primele procese împotriva vrăjitoarelor au fost înregistrate în secolul al XIII-lea, susţine cercetătoarea Maria Roşu, potrivit documentelor prezentate pe site-ul Istorie povestită. „Regestrum Varadiense menţionează rezumatul unor pricini judecate în holul catedralei din Oradea. Martorii jurau pe mormântului regelui Ladislau (cel Sfânt), iar modul de stabilire a dreptăţii sau a vinovăţiei a fost proba focului sau a fierului încins”, preciza autoarea cercetării. Acuzaţii erau puşi să care fierul încins, iar în timpul torturii, mărturiseau dacă au făcut sau nu farmece. Cei „dovediţi” ca practicanţi ai magiei erau arşi pe rug. Prigoana femeilor bănuite că practică vrăjitoria a continuat şi în secolele următoare în Transilvania, încurajată şi de dorinţa autorităţilor şi a societăţii de a găsi ţapi ispăşitori pentru situaţia socială dezastruoasă sau pentru necazurile comunităţilor.
„Cronicile ungare din această perioadă amintesc de 554 de procese intentate unor presupuşi practicanţi ai vrăjitoriei. Credinţa în frumoasele femei bântuite şi specializate într-o varietate de servicii magice a înflorit nu numai în inima oamenilor simpli, dar au căzut victime ale acestei isterii şi personalităţi care au avut mari merite în promovarea culturii în Transilvania”, informează cercetătoarea Maria Roşu, pe blogul Istorie Povestită, referindu-se la principele Gabriel Bethlen.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.