PE CONTRASENS. Spitalul românesc, orfanul autorităţilor

Articolul a fost vizualizat de 882 ori

Ştiţi cum arată o casă de oameni fără căpătâi? O casă din aia în care tencuiala se exfoliază periculos, robineţii picură,  parchetul are cicatrici negre de la reşou, geamul arată ca scuipat, pute a viaţă risipită, iar la uşă te loveşti de puradei băgăcioşi îmbrăcaţi în zdrenţe. Nu e soartă crudă întotdeauna. De prea multe ori oamenii îşi cioplesc sapa de lemn cu mâna lor. Prin lene, prin vicii, prin prostie. Asta îmi vine în minte de câte ori sărăcia românească e invocată ca scuză pentru mizeria care guvernează de prea mult timp tronsoane din spaţiul instituţional românesc.

O scuză de doi bani! Nu sărăcia e cauza! Dimpotrivă! Ea e efectul datinilor noastre dubioase în materie de organizare şi onestitate.Credeţi că subfinanţarea sistemului românesc de sănătate, de exemplu, e rezultatul nemeritat de la capătul unei administraţii eficiente, judicioase şi cumpătate? Am fost martor la o scenă, aparent neînsemnată, dar definitorie pentru modul cum se raportează sistemul la contribuabil. Într-o unitate medicală de anvergură regională din Vestul ţării, la secţia de neurochirurgie, niciun WC din baia comună nu avea capac. Doamna Matilda, o pacientă, îşi adusese de acasă un colac de WC cu care, sub braţ, mergea cum putea să-şi aştearnă pentru a onora imperativele fiziologice. Şi, pentru că era o femeie bună la inimă, se oferea să împrumute colacul şi colegelor de salon care doreau. Chiar atunci s-a nimerit pe secţie un control al Sanepidului. „Igiena înainte de toate”!  Totul a fost găsit impecabil, aşa că după plecarea inspectorilor, doamna Matilda şi-a putut continua nestingherită incursiunile la baie cu colacul ei sub braţ.

Cât de prost trebuie să administrezi un sistem de sănătate, la care contribuim toţi cu miliarde de lei, ca să nu ai bani nici măcar pentru nişte capace de WC în cel mai mare spital din Vestul ţării!?Ne-o spune un recent raport de audit al Curţii de Conturi care analizează cum a fost dezvoltată infrastructura de sănătate din România între 2011 şi 2015. Ştiţi de ce multe spitale nu au ser fiziologic, sau antivomitive în dotare? Pentru că Ministerul Sănătăţii a spart, în perioada de monitorizare, 115 milioane de lei pe studii de fezabilitate, ghiduri arhitecturale și ghiduri tehnice pentru construirea și dotarea „la cheie” a 28 de spitale de urgență și pentru reabilitarea a 15 spitale județene. Nici unul dintre acestea nu au fost valorificate pe deplin până în prezent. De asemenea, au fost achitați 44.625.000 de lei pentru un sistem informatic care nu a fost pus niciodată în funcțiune și care la această oră este perimat. Ce ziceţi? Peste 35 de milioane de euro aruncaţi pe hărtii nefolositoare şi programe de calculator inutile.

Auditul Curții de Conturi a mai descoperit și investiții care nu și-au atins niciodată scopul pentru care au fost făcute, dar și „neinstalarea/nepunerea în funcțiune sau punerea în funcțiune cu o întârziere între 90 și 800 de zile a aparaturii achiziționate, în sumă estimată de 98.541.000 de lei”. O situație distinctă o reprezintă aparatura medicală în valoarea de 14.889.000 de lei, achiziționată pentru înființarea și buna funcționare a „Unității de îngrijire a arșilor grav” de la Spitalul Floreasca, care a fost cumpărată în cea mai mare parte în anul 2013 și care nu este pusă în funcțiune nici astăzi.

Iată deci aşa la o simplă spicuire dintr-un raport al Curţii de Conturi, găsim circa 50 de milioane de euro pe care administratorul la vârf al sănătăţii româneşti, Ministerul,  i-a aruncat pe geam pur şi simplu. Câte medicamente, câte RMN-uri, cât bine puteau cumpăra pentru pacienţi 50 de milioane de euro?

Numai într-un sistem condus de oameni fără căpătâi un RMN la Bihor costă 4,4 milioane de lei, iar la Sibiu, pentru acelaşi aparat de imagistică, s-au plătit 9,7 milioane de lei, după cum a descoperit Curtea de Conturi.

Să nu ne mai lamentăm atunci că spitalul românesc şi pacienţii lui suferă pentru că nu sunt bani! Şi într-un caz şi în celălalt avem de fapt aceeaşi poveste: cea a casei conduse de oameni fără căpătâi!

About Adrian Sălăgean