Isprăvile serviciilor secrete din Hunedoara anului 1940

Articolul a fost vizualizat de 541 ori

Note secrete ale Siguranţei statului de la începutul anilor 1940, păstrate la Arhivele judeţului Hunedoara şi scoase la iveală în premieră după aproape opt decenii, oferă detalii neobişnuite despre războiul nevăzut purtat de Serviciile secrete, în vremurile tulburi ale celui De-al Doilea Război Mondial.

Footo 2
Episodul I – un poliţist sub acoperire
Un document secret al Poliţiei Orăştie din anul 1942 arată ce sarcini îi erau trasate la acea vreme unui poliţist intrat sub acoperire: „Ordin de căutare a informaţiilor, Dl. Faur Romulus, agent al Comisariatului de Poliţie Orăştie, este însărcinat de noi cu următoarea misiune: va culege în mod discret informaţii în legătură cu situaţia muncitorilor de la fabrica Astra. Va căuta să afle cu cât s-au mărit salariile la fiecare categorie de muncitori şi starea de spirit în legătură cu această mărire de salariu. Termen de executare până la 9 mai 1942, 12 a.m.”, se arăta în documentul de mână, semnat de şeful comisariatului.

Foto 1
Episodul II – Contrabanda cu arme sub ochii Poliţiei
O notă secretă din arhivele Poliţiei Devei, trimisă în 13 ianuarie 1940 către Comisariatul din Orăştie, informa asupra vânzărilor ilegale de arme efectuate în oraş, de care poliţiştii din Orăştie păreau să nu aibă cunoştinţă. „Din cercetările făcute de noi împreună cu echipa condusă de către domnul comisar şef Georgescu de la Corpul Detectivilor din Direcţia Generală a Poliţiei, se constată că firma Kusles Albert şi fiul, din Orăştie, în decursul anului 1939, a comandat de la Bucureşti un număr de peste 50 de arme, pe care le-a vândut în mod clandestin diferitelor persoane din Orăştie şi jur, printre care se găseau şi agenţi ai mişcării legionare teroriste, descoperiţi şi identificaţi de noi ulterior. Aceste arme şi muniţiuni au fost procurate de sus-zisa firmă de la Bucureşti şi Cluj, pe care fără să le treacă în evidenţa ce trebuie să existe la orice firmă care se ocupă în mod obişnuit cu vânzarea armelor, au fost vândute diferitelor persoane, fără a poseda autorizaţia comisariatului de Poliţie Orăştie, conform dispoziţiu­nilor în vigoare”, se arăta în nota secretă. Firma a fost chemată în judecată, iar Comisariatul de poliţie Orăştie a fost blamat pe motiv că „nu a fost la înălţimea chemării sale, admiţând să se săvârşeasă în sectorul său o atât de vastă contrabandă cu arme, fără să aibă vreo cunoştinţă de acest lucru, fapt care credem că nu va rămâne fără urmări”.
Episodul III – Petru Groza, suspectat de legături cu comuniştii
Din 1938, Carol al II-lea instaurase dictatura regală şi a înfiinţat un nou organism politic, Frontul Renaşterii Naţionale. Nu a pus însă capăt dorinţei de ascensiune a politicienilor excluşi din planurile sale, printre care s-a numărat şi deveanul Petru Groza. O notă secretă, din 13 ianuarie 1940, prezenta situaţia tulburătoare a scenei politice hunedorene. „Aproape toţi exponenţii fostelor partide politice şi mai ales cei care nu s-au încadrat în noul regim politic al Frontului Renaşterii Naţionale mai visează de a veni din nou la putere, desfăşurând mai ales prin ţărani şi lucrători o propagandă vie, dându-le să înţeleagă că regimul actual nu se va putea menţine mult timp şi că în curând statul iarăşi va recurge la vechiul sistem. Ideea legionară este încă în prezent ţinută la suprafaţă, comunismul a început din nou să acţioneze în vederea reorganizării cadrelor, ceea ce se constată şi din faptul că ici – colo muncitorimea de la diferite între­prinderi (Valea Jiului, Simeria, Hu­nedoara) a început să manifeste unele nemulţumiri faţă de patroni pe tema scumpetei, a orelor de lucru sau a salariului redus, simptom al unui început de acţiune comunistă printre muncitori. Asemenea, iredentismul maghiar se află în plină activitate, desfăşurând o propagandă înverşunată pe întreg cuprinsul judeţului. Fostul ministru Petru Groza mai susţine şi astăzi legături cu membrii fostei grupări Frontul Plugarilor, desfăşurând o propagandă comunistă împreună cu agenţii organizaţiei comuniste de aici”, se arată în documentul Siguranţei statului, păstrat la Arhivele judeţului Hunedoara.
Episodul IV – Poliţia secretă a Ungariei
O notă secretă a Biroului de Si­guranţă Deva către Poliţia Deva, din 26 ianuarie 1940, oferea detalii despre cum acţionau spionii ungari. „Vă facem cunoscut că din informaţiile primite de la autorităţile militare superioare rezultă că în România ar exista un serviciu de poliţie al Ungariei. Acest serviciu s-ar limita numai la servicii de informaţii şi propagandă. Agenţii sunt recrutaţi din aşa zişii <<unguri mari>>, oameni intelectuali şi care au legături cu administraţia ţării noastre. Agenţii au misiunea de a culege informaţii asupra stării de spirit a populaţiei, de a culege nemulţumiri ca apoi Budapesta să le transforme în propagandă. În această poliţie este un serviciu de siguranţă care duce un intens spionaj, lucrând cifrat, prin aparate radio emisie – recepţie. Agenţii caută a fotografia acte pentru a le trimite în Ungaria. Faţă de cele de mai sus, avem onoarea a vă ruga să binevoiţi a lua măsuri pentru verificarea celor arătate mai sus, iar rezultatul să fie comunicat cât mai urgent posibil, fiindu-ne cerut”, arăta nota transmisă de şeful Siguranţei, Emil Stanciu, şefului Poliţiei Deva, Cornel Brădeanu

Foto 3
Episodul V – Subofiţerii corupţi din armată
Biroul de Siguranţă al Devei solicita Poliţiei de reşedinţă, într-un document confidenţial transmis în 19 februarie 1940, să identifice militarii îmbogăţiţi peste noapte. „Vă facem cunoscut că Ministerul Apărării Naţionale a adus la cunoşinţa Direcţiunii Generale a Poliţiei zvonurile ce au circulat în ultimul timp, că o parte dintre sub­ofiţeri au tras mari beneficii ilicite cu ocazia concentrărilor în cursul anilor 1939 şi 1940, prin favorurile ce au făcut proprietarilor de turisme de lux sau camioane, precum şi prin acordarea de păsuiri la concentrări, acolo unde activitatea şi vigilenţa ofiţerilor a fost insuficientă. De asemenea, arată că unii dintre ei şi-ar fi cumpărat imobile şi terenuri pe numele lor şi al apropiaţilor lor. Dat fiind că armata nu poate tolera în mijlocul ei astfel de elemente, Departamentul a dat dispoziţiuni ca să se cerceteze şi să identifice pe cei care au comis astfel de abateri grave, căutând întâi a descoperi pe militarii ce peste puterea lor materială anterior datei de 1 martie 1939 şi-au cumpărat pe numele lor sau ale apropiaţilor lor diferite bunuri imobile sau terenuri. Avem onoarea a vă ruga să binevoiţi a dispune cercetări amănunţite şi a ne semnala toţi militarii care de la data de 1 aprilie 1939 şi până în prezent au achiziţionat imobile pe numele lor şi ale apropiaţilor lor. Aceste informaţii vor fi bine verificate şi stabilite prin date precise şi documente, spre a nu lăsa să se strecoare acuzaţiuni injuste”, se arăta în documentul transmis de şeful Siguranţei Deva, Emil Stanciu.
Episodul VI – Saşi bănuiţi de afinităţi hitleriste
Un raport secret al Poliţiei Orăştie arăta cum au fost puşi sub observaţie membrii comunităţii săseşti, suspectaţi de hitlerism. „În localitatea noastră există o asociaţie a tineretului săsesc numită Jugendversin, care stă sub patronajul Bisericii Lutherană. Această asociaţie a luat fiinţă înainte de asta cam de 50 de ani, iar la început a fost un fel de casină. În această asociaţie erau înscrişi toţi saşii din localitate, de la 16 ani în sus. De la 28 mai a.c., conform instrucţiunilor primite de la episcopul lor, nu mai fac parte din această asociaţie decât tinerii de la 14 la 21 de ani, alegându-se ca preşedinte în mod provizoriu pe fostul preşedinte Hugo Schelker şi un comitet dintre tineri. Această asociaţie are ca scop educarea fizică şi morală a tineretului săsesc. În trecut a fost printre membrii acestei organizaţii şi tânărul Zobel Gotfried student, despre care am primit informaţii că ar fi organizat tineretul săsesc după metoda hitleristă, ba chiar tinerii noi înscrişi depuneau şi jurământ. În diferite ocazii în care s-au făcut descinderi la sediul acestei or­ganizaţii, nu s-a putut dovedi nimic în contra lor, negăsindu-se niciun ma­terial compromiţător, cum sunt cărţi, embleme sau scrieri hitleriste. Tânărul Gotfried Zobel este actualmente plecat în Austria, Viena, pentru continuarea studiilor”, se arăta într-un document al Poliţiei Orăştie, din 19 iunie 1941.
Episodul VII – Tinerele germane, puse sub observaţie
Poliţia Deva era solicitată de Biroul de Siguranţă să facă cercetări asupra tinerelor germane din judeţ care intenţionau să părăsească ţara, arăta un alt document confidenţial, din 2 ia­nuarie 1940. „Marele stat major este informat că din Ardeal urmează a pleca în Germania un număr de 300 de fete de origine sasă, unde timp de trei luni vor urma cursuri de infirmiere, după care vor fi angajate în serviciul sanitar al armatei germane. Parte din aceste fete se pregătesc la un alt curs ce se ţine în Mediaş, de medicul Gransser. În acest sens, multe dintre fetele săsoaice au solicitate paşapoarte de la pre­fecturile lor, care motivează plecarea cu scopul de a-şi vizita rudele. Etatea lor între 18 şi 20 de ani precum şi faptul că merg singure trădează adevăratul scop al călătoriei, care în realiatate este cel menţionat mai sus. Şeful Siguranţei solicita verificări şi identificarea tuturor persoanelor care intenţionau să plece în Germania, „stabilind cine sunt cei care le îndeamnă la aşa ceva, cine le suportă drumul şi celelalte cheltuieli, dacă în această direcţiune se face oarecare propagandă”.

About Daniel Guta