Subvenţiile ameninţă jneapănul Retezatului

Articolul a fost vizualizat de 2,090 ori

Două legi contradictorii dau bătaie de cap administraţiei Parcului Naţional Retezat, iar autorităţile sunt puse în dificultate. Proprietarii de terenuri agricole situate în zona periferică a Retezatului sunt bucuroşi să întreţină terenurile şi să primească, în schimb, subvenţii. Legislaţia Parcului, pe de altă parte, presupune ca doar natura „să lucreze” pentru protejarea ecosistemelor existente.

Goana după banii APIA provoacă probleme grave atât la marginea Masivului Retezat, cât şi în câteva locuri din interiorul acestuia

“Este o problemă de incoerenţă şi de contradicţie legislativă, care ne deranjează şi ne încurcă. Ştim că această campanie este bine intenţionată, însă rezultatele ei sunt distructive. Se dau bani şi oamenii sunt îndemnaţi, prin această alocare de bani, să taie vegetaţia de pe păşuni. Aici apare contradicţia teribilă între obiectivul nostru de a proteja desfăşurarea proceselor ecosistemice naturale şi obiectivul lor, de a ţine sub control dezvoltarea formaţiunilor vegetale, cum sunt tufărişurile. Acestea constituie habitate prioritare în legislaţia comunitară, adăpostind păsări, animale mici, dar nu numai. Într-un jnepeniş frumos, umblă ursul ca la el acasă! Asta în ciuda faptului că banii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură Hunedoara tot de la comunitatea europeană vin. Deci, pe de o parte se clamează nevoia de protecţie şi de desfăşurare liberă a proceselor naturale şi pe de altă parte se alocă bani pentru intervenţia în aceste procese. Oamenii consideră că noi îi deposedăm de nişte bani, tocmai prin faptul că nu îi lăsăm să îi câştige”, afirmă directorul Parcului Naţional Retezat, Zoran Acimov. El adaugă că tufărişurile tăiate sunt adunate şi lăsate tot pe teren şi, în plus, animalele care ar putea să pască păşunile respective nu pot face asta, tocmai din cauza abandonării tufărişurilor tăiate chiar în teren. Şeful PNR mai spune că a trimis o adresă la Ministerul Mediului încă de anul trecut, semnalând contradicţia legislativă, împreună cu alţi directori de arii protejate însă, până acum, nu a primit niciun răspuns.

Verificări făcute de Curtea de Conturi

Reprezentanţii Parcului Naţional Retezat precizează că problemele au început în urmă cu doi ani, dar numărul celor care au vrut să ia banii de la APIA pentru înreţinerea terenurilor a fost şi mai mare anul trecut, iar Administraţia Parcului nu ştie cum să mai procedeze: să aprobe solicitările proprietarilor sau să le refuze, având în vedere că aceştia intervin în mod distructiv asupra habitatului.

Specialiştii PNR adaugă că problema este generată şi de faptul că, în timp ce Parcul intră în subordinea Ministerului Mediului, subvenţiile vin prin APIA, de la Ministerul Agriculturii. O parte din zona Parcului Naţional Retezat aflată în discuţie aparţine familiei Kendeffy şi este administrată de SC “Rotunda”. Această firmă a concesionat, potrivit reprezentanţilor APIA, fermierului Doru Mihai Lasc 1.500 de hectare de păşune, dintre care eligibile la plată sunt doar 500 de hectare. Potrivit reprezentanţilor APIA, fermierul plăteşte proprietarului chirie în jur de 50.000-60.000 de lei în fiecare an. În 2007 şi în 2008, până la intervenţia Gărzii de Mediu, existau mai multe blocuri fizice unde se putea păşuna. Acum suprafeţele de păşunat, care ajung chiar până la lacurile glaciare protejate de natură, au fost reduse şi au rămas mult mai puţine.

“Anul trecut, o comisie a Curţii de Conturi a Uniunii Europene a urcat în Retezat şi a verificat un bloc de 232 de hectare, constatând că suprafaţa este păşunată şi este eligibilă la plată. Avem aceste probleme legate de jnepăn, care este protejat de lege nu doar pe suprafeţele parcurilor naţionale. Anul trecut, zona a fost eligibilă la plată, dar riscăm ca suprafaţa de jneapăn să se extindă şi actualele păşuni să se transforme în jnepeniş. APIA dă bani pentru zonele unde se păşunează sau se coseşte. Fermierii nu păşunează nici ei la întâmplare, ci există un program şi un anumit număr de animale care poate fi dus la păşunat pe suprafaţa respectivă”, explică directorul APIA.

Proprietarii nu vor să piardă banii

În afară de acest caz, mai sunt şi altele, ale composesoratelor, care au reuşit să obţină titluri de proprietate în ultimii 6-7 ani şi nu vor să piardă banii alocaţi pentru întreţinerea terenurilor. Reprezentanţii Agenţiei de Plăţi declară că se confruntă cu problema jnepenişului pe care îl consideră supra-protejat de lege, în detrimentul fermierilor şi al turmelor de oi – şi în Parâng, în zona Straja şi pe Muntele Găina. Şefa APIA Hunedoara, Veronica Borungel, spune că zonele speciale pentru jneapăn ar trebui delimitate clar pe suprafaţa arealelor protejate, cum este şi cea a Parcului Naţional Retezat, iar pe păşunile rentabile să fie permis păşunatul, ţinând cont şi de faptul că transhumanţa nu este un fenomen abia apărut şi menit să distrugă ecosietemele, ci unul vechi de sute de ani. „Într-adevăr, sunt nişte reguli de eco-condiţionalitate.

S-a introdus, mai nou, şi protecţia zonelor unde se regăseşte gâsca cu gât roşu, dar ciobanii observă că, pe de o parte, li se cere să crească numărul de animale şi producţia de lactate, dar se întreabă – pe bună dreptate – unde le-a mai rămas spaţiu de păşunat”, explică directoarea APIA Hunedoara, Veronica Borungel. Pentru un hectar păşunat sau cosit, APIA oferă 370 de euro.

Retezatul, degradat şi de incendiatori

Pe parcursul anilor trecuţi administraţia Parcului Naţional Retezat avea probleme şi cu localnicii care, în lunile aprilie-mai, plecau la „recoltat de broaşte”, pentru a le tăia şi a le vinde apoi picioruşele pe post de delicatese. Oamenii care se ocupau cu această crudă „îndeletnicire” prindeau batracienii şi le tăiau picioarele, aruncând apoi vietăţile în agonie la întâmplare, în pădure. Directorul PNR spune că anul acesta autorităţile nu au mai întâlnit acest fenomen decât sporadic, însă au avut de furcă din cauza incendiatorilor.

“Anul acesta au fost aici, la marginea parcului, o mulţime de incendii. La sediul de la Nucşoara focul a intrat în curte, era să ne ia foc şi magazia de lemne. Oamenii preferă să dea foc resturilor vegetale, în loc să cureţe terenurile, aşa cum ar trebui. Este mult mai comod aşa, însă în acest fel dispar toate microorganismele”, declară Zoran Acimov. Potrivit acestuia, teritoriul pacurilor naţionale sunt supuse unor regimuri de protecţie diferite, iar criteriile de protecţie sunt prevăzute în Planul de management al Parcului. Prima dintre zone este cea cu protecţie strictă, unde nu se fac intervenţii deloc, apoi zona cu protecţie integrală, unde sunt permise intervenţii limitate, după o procedură exactă, zona tampon sau zona de conservare durabilă, unde standardul este puţin mai coborât şi se pot face şi unele exploatări forestiere şi zona de dezvoltare durabilă, unde se poate construi şi se pot face amenajări, cum este şi zona Râuşor, care intră, parţial, în Parcul Naţional Retezat.

Specialiştii spun că ar fi mai bine pentru toată lumea, atât pentru conservaţionişti, cât şi pentru dezvoltatori, iar biodiversitatea ar avea numai de câştigat, dacă legile ar fi mai clare, astfel încât să nu mai poată exista variante de interpretare.

About Ada Beraru