De vreo 15-20 de ani încoace, Hunedoara (judeţul) pare ca o gară de tranziţie în care nu mai opresc nici măcar trenurile personal (sau “regio” cum li se spune mai nou). E de ajuns să faci între 120 şi 150 de kilometri spre Sibiu, Timişoara sau Cluj-Napoca pentru a vedea cât de înapoiaţi suntem din punct de vedere edilitar. Şi nu, nici măcar Deva, cu ale sale giratorii făcute la supra-preţ, cu a sa fântână care mai mult nu merge (încă), ori cu al său Aqualand (şi el, făcut la un preţ de cinci ori mai mare decât se anunţase iniţial) nu se apropie de vreuna dintre cele trei oraşe amintite.
Da, e adevărat, Timişoara, Clujul şi Sibiul erau deja oraşe cu etape de dezvoltare accentuată răsfirate pe parcursul a veacuri întregi, pe când atât Deva, cât şi Hunedoara sau Petroşaniul erau nişte biete orăşele de vreo 5.000 de suflete în perioada interbelică. Pe-atunci Săcărâmbul era oraş, cu 14.000 de locuitori.
Pleci dintre betoanele încinse ale Devei, ori de pe străzile cu castani ciuntiţi ale Hunedoarei şi ajungi, să zicem, la Sibiu. O plimbare de 20 de minute prin centrul istoric îţi demonstrează ce înseamnă ca un oraş să prindă cu adevărat un tren contemporan al dezvoltării. Sibiul a prins acel tren înainte de 2007, când a reuşit să convingă că merită să fie una dintre capitalele culturale ale Europei pentru un an. În spiritul acestui angajament, Sibiul s-a transformat radical, cel puţin în partea sa cea veche şi fermecătoare. Şi nu a fost vorba doar de un singur an de graţie al Sibiului, pentru că Hermanstadt-ul atrage şi acum mii de turişti străini, organizează săptămână de săptămână câte un eveniment de importanţă cel puţin naţională. Practic, capitala fostului Ţinut al Celor Şapte Cetăţi, din Transilvania de Sud, a renăscut.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre Orăştie (una dintre cele opt cetăţi ale Pământului Crăiesc), oraş care-şi ţine şi acum încuiate cele două biserici fortificate, oraş al cărui centru istoric (cât a mai rămas din el) pare un Sibiu vechi, mai mic, din anii 90, când nu era aproape nimic restaurat nici acolo. Asta ca să nu mai amintim de faptul că Orăştia, poarta spre spectaculoasa lume a vestigiilor dacice din munţii de la sud de oraş, încă nu înseamnă nimic pe harta turistică a Europei.
Trecând prin Timişoara sau Cluj-Napoca ai cam aceeaşi senzaţie ca în Sibiu. Sigur că, tot timpul, Timişoara şi Clujul au fost înaintea Hunedoarei şi a Devei, însă ultimele două exemple îţi confirmă faptul că, în capitalism, oraşele evoluează la fel ca persoanele: cei bogaţi devin şi mai bogaţi, iar cei săraci…
Deva a sărăcit indirect din cauza dezastrului din siderurgie şi minerit. Hunedoara şi Petroşaniul au fost lovite în plin de acelaşi dezastru. În perioada de avânt economic booombastic dintre 2003 şi 2007, Hunedoara, Deva şi oraşele “satelit” Călan şi Simeria au fost pe cale să prindă trenul conurbaţiei “Corvina”. Dacă proiectul ar fi reuşit, ideea s-ar fi repetat automat în Valea Jiului. Problema este că “mânerul” ultimului vagon al trenului spre normalitate (oraşe cu un transport în comun decent, cu o rată a şomajului de zece ori mai scăzută, cu oportunităţi pentru cei tineri, care să stopeze hemoragia de inteligenţă şi entuziasm) a fost rupt de primul fulger al furtunii economice începute în 2008.
Din acel moment nu s-a mai încumetat nimeni să vorbească despre conurbaţie. Nici măcar nu s-a mai obosit nimeni să le explice pe îndelete hunedorenilor, devenilor ori simerienilor că, de fapt, vor nu vor, ei depind mai mult decât cred de felul în care merg lucrurile în oraşul vecin şi că un singur oraş mare înseamnă alte perspective.
Am pierdut trenul numit “Corvina”. Aşa cum mai demult am pierdut şi trenul reprezentării în Guvern (scuzată-mi fie aparenta indolenţă, dar nu-mi amintesc de lucruri măreţe făcute de miniştrii hunedoreni pentru Hunedoara). Şi mai demult, prin anii 90, era riscant să mergi în Bucureşti cu o maşină cu număr de Hunedoara. Bâtele aplicate minereşte prin centrul Capitalei încă se mai vedeau pe ţestele ori coastele unora dintre protestatari.
Singurul tren prins de Hunedoara a fost cel al exploatării cărbunelui şi fierului, dar nici cărbunele şi nici fierul în stare de minereu nu mai sunt la modă. Oare care va fi trenul
următor, cum îl vom identifica şi, mai ales, vom reuşi să-l prindem?
Trist !
…Dar adevarat !
Sibiul are primar!