Senzaţional: lupului nu-i mai plac oile!

“Incredibil”, “senzaţional”, “epocal”, “halucinant” sunt doar câteva dintre adjectivele care precedă ştirile din ultimii doi-trei ani. Flagelul e abia la debut şi se extinde. La început, metoda exagerării nejustificate a titlurilor a fost folosită doar de tabloide.

În nebunia generalizată de a aduna “click-uri”, care, cu cât sunt mai multe, cu atât vând publicitatea mai scumpă pe site-ul respectiv, toată lumea apelează acum la această metodă. Nu contează pentru vânzătorul de detergenţi, de mezeluri ori de bere că jumătate din click-urile raportate de respectiva publicaţie on-line sunt artificiale, venite prin metode internautice greu de înţeles de către începători. Încă nu contează. Probabil va conta atunci când plătitorul de publicitate îşi va da seama că plasarea mesajului său nu trebuie să depindă doar de “audienţă”.

În tot acest exerciţiu comercial, victimă este tot consumatorul de informaţie, cel care s-a săturat de manelizarea televiziunilor şi a încercat să se refugieze pe Internet, locul în care el alege ce vrea să vadă şi când vrea să vadă. Ei, am fugit de ştirile cu Guţă, ori de cele cu violuri şi pitzipoance tâmpe, dar am dat peste o abordare stresantă a mai tuturor furnizorilor de conţinut informativ on-line. Deja strigă de multă vreme “senzaţional”, fără ca în corpul ştirii să existe cu adevărat ceva senzaţional, fiind vorba, de fapt, de banalităţi uneori cretine: “Senzaţional! Inna şi Antonia au acelaşi tatuaj!”. Mă rog, nu e bun exemplul ăsta, că e vorba de pitzipoance. Găsim altul: “Senzaţional! S-au publicat notiţele lui Obama din confruntarea cu Mitt Romney”. Când colo, în text era vorba de o glumă făcută de cine ştie ce tinerel cu prea mult timp liber, care scrisese fel de fel de lucruri, haioase, e drept, pe o coală de hârtie. Iar ştirea asta am văzut-o pe mai multe site-uri ale unor publicaţii cândva cu pretenţii de “quality newspaper”.

Dacă şi ziarele cu vechime din România au cedat în faţa adjectivelor puse nejustificat în faţa titlului, putem să ne aşteptăm peste un an sau doi la o ştire de genul “Senzaţional: România nu mai există”, pe care să nici n-o băgăm în seamă, însă, Doamne fereşte, ea să fie reală din cine ştie ce motive de complicaţii politico-economice dintre grupuri de interese mult prea mari pentru o ţărişoară ce pluteşte în derivă de vreo 22 de ani încoace. Practic e vorba de o reformulare a poveţei din bătrâni prin care eram învăţaţi să nu strigăm “Vine lupul” degeaba.

Dacă aş avea destul timp şi destulă energie, aş iniţia o petiţie (tot on-line, cum altfel) pentru a determina cât mai mulţi români ca, măcar
într-o zi din an, să nu mai dea click pe titlurile care încep cu asemenea adjective.
Poate atunci, cei care dau curs apetenţei pentru senzaţional ieftin a unei părţi din public vor constata un lucru cu adevărat
sezaţional: lupului nu-i mai plac oile. Adică cititorului nu-i mai plac ştirile “umflate cu pompa”, cum se spunea până nu demult în breaslă.