La momentul în care citiţi aceste rânduri, au mai rămas doar câteva ore până la marele meci de pe “Arena Naţională”, acolo unde singura echipă românească rămasă în cursă într-o competiţie europeană inter-cluburi, Steaua Bucureşti, va da piept cu deţinătoarea la zi a “Champions League”, celebra Chelsea Londra.
Un eveniment aşteptat cu sufletul la gură de întreaga suflare a fotbalului românesc, unul normal sau poate mai puţin important pentru fotbalul insular, acolo unde se desfăşoară, poate, cel mai puternic campionat din Europa. Sunt sigur că va fi o atmosferă cu totul şi cu totul specială pe cel mai mare şi mai cochet stadion din România, iar publicul va fi cel de-al “12”-lea jucător al echipei antrenate de Laurenţiu Reghecampf.
La prima vedere, dubla întâlnire pare a fi una disproporţionată, dacă e să ne luăm după valoarea “financiară” a celor două loturi, dar şi după performanţele realizate de cele două cluburi în ultimii ani.
Una este să spui Lampard, Torres, Cech, Cole, Ramires sau Malouda, ca să amintesc doar câteva dintre vedetele englezilor, şi cu totul alta este să zici Rusescu, Tătăruşanu, Chiricheş, Tănase sau Chipciu. Balanţa ar înclina net în favoarea celor de la Chelsea. Numai că fotbalul a demonstrat de multe ori cât de imprevizibil poate fi, iar, pe teren, aceste diferenţe au fost anulate, de multe ori, prin mobilizare şi spirit de sacrificiu.
Nu sunt un fan al Stelei şi nici al patronului ei, dar trebuie să recunosc că cea mai titrată echipă de club românească merită tot respectul meu şi al Dumneavoastră pentru ceea ce a realizat de-a lungul anilor, inclusiv în acest sezon. Cunoaştem starea de mediocritate în care se zbate fotbalul nostru de câţiva ani încoace şi, cu toate acestea, Steaua reuşeşte să facă performanţă pe plan extern, luptându-se de la egal la egal cu echipe de club care vin din campionate mult superioare celui din România.
Spre deosebire de patronul celor de la CFR Cluj, care transferă jucători cu precădere de “afară”, Gigi Becali a reuşit să formeze în Ghencea un lot preponderent cu jucători români şi, mai mult, să-i ţină la echipă, cu toate ofertele tentante venite de peste hotare. Ceea ce nu a făcut Paszkany înaintea “dublei” cu Inter Milano, care a preferat o eliminare ruşinoasă, vânzându-i, e adevărat, pe sume bunicele, pe cei mai buni jucători, Sougou şi Bastos.
Meciul retur de la Bucureşti, cu Ajax, ne-a arătat că Steaua are stofă de mare echipă, jucătorii având acea mentalitate de învingători. Nu este deloc uşor să întorci un rezultat de 0-2 în faţa unui asemenea club, care reprezintă fotbalul olandez şi care este o legendă a fotbalului continental.
Cele două reuşite superbe ale lui Latovlevici, dar mai ales reuşita lui Chiricheş au demonstrat însă că, într-adevăr, “românii au talent”, dacă ar fi să folosesc numele show-ului de pe PRO TV. Faptul că Steaua a ajuns până în această fază a competiţiei din “Europa League” merită tot respectul şi admiraţia noastră. Dacă ea va reuşi să mai facă o minune ar fi deja un bonus la care nu speram nici în cele mai frumoase vise.
În această seară, STEAUA nu va fi a steliştilor, ea va fi STEAUA ROMÂNIEI. Să sperăm că, prin ceea ce vor demonstra pe teren, jucătorii ne vor face să ne simţim mândri că suntem români.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.