Editorial: Antonescu, girantul politic etern?

Pentru Crin Antonescu a fost un ghinion. A girat din răsputeri candidatura lui Mircea Geoană la prezidenţiale în 2009 şi a pierdut. Neşansa lui Antonescu a fost direct proporţională cu prostia politică a lui Mircea Geoană. Altfel, şeful liberalilor l-ar fi făcut preşedinte pe şeful PSD-ului de atunci. Pentru că istoria nu se scrie cu “dacă şi cu parcă” e greu de spus cum ar fi evoluat relaţiile Geoană – Antonescu dacă primul ar fi ajuns la tron. Dar este cert că alături de prezidenţiabil şi girantul său s-a ales cu acelaşi lucru: NIMIC.

Trei ani mai târziu, Crin Antonescu devine din nou girant. De data asta, “creditatul” ia potul şi Victor Ponta devine premier al României. Ajuns sus, “Vik”, liderul PSD, începe un cadril politic prin care, pas cu pas, dezleagă, fără să rupă încă nodurile, înţelegerea iniţială cu Antonescu. Victor Ponta a reuşit să lase în urmă sloganul “Jos Băsescu!” şi transmite un semnal către cea mai importantă parte a electoratului, cea sătulă de bătălia politică tot mai lipsită de miză pe măsură de mandatul preşedintelui Băsescu se apropie de obştescul sfârşit.

Anvergura politică a lui Ponta a crescut continuu din momentul în care a făcut negocierea cu preşedintele şi l-a determinat pe acesta să facă concesii majore. Practic, în fiecare minut, Ponta creşte politic şi, în paralel, suportul dat de Antonescu devine mai mult o jenă, atâta timp cât şeful liberalilor rămâne încremenit în discursul antibăsescu, desuet, cu soluţii mărunte şi plin de afecte.

Dincolo de electoratul său de acum, Antonescu are din această cauză un potenţial mic de creştere, deşi el este la moment liderul incontestabil a ceea ce ne-am obişnuit să numim dreapta în politica românească. Dincolo de Antonescu, arena politică este virană, nu există nicio personalitate proeminentă care să aibă pretenţia să fie o alternativă nu atât la Crin Antonescu, cât la Victor Ponta. Problema care se pune este dacă Dreapta asta ştie ce face Stânga. Victor Ponta susţine că nu intenţionează să candideze la prezidenţiale în 2014 şi indiferent ce ar gândi trebuie să susţină acest discurs dacă vrea să ţină laolaltă USL-ul.

Prin urmare, Victor Ponta şi “ai lui” evoluează cu motoarele turate în angrenaj tot mai stabil cu cele ale Cotroceniului, iar premierul simte ce mare e valul pe care stă şi exaltarea îi dă idei care-l fac şarmant pe sticlă. În paralel, Antonescu încă nu a obţinut nimic, sau aproape nimic, din punctele esenţiale aflate pe agenda domniei sale. Jocul e deschis, precedentul Geoană dă frisoane, iar perspectiva unor mutaţii surpriză neplăcută din partea partenerului Ponta sunt oricând posibile după momentul “procurorilor”. Şi timpul nu este în niciun caz acum prietenul liberalului.