Ce citeau hunedorenii, de Paşte, acum un veac

“Gândindu-ne şi în aceste zile ale Învierii şi Mântuirii neamului românesc, munci-vom din tot sufletul pentru întărirea lui economică pe căile pe cari am pornit şi pe altele noue încă, şi cu această hotărâre scumpă în suflet, veseli zicem iubiţilor noştri cetitori întâiul nostru: Christos a înviat!” scriau în 1900, în numărul din 8 / 21 aprilie ziariştii din redacţia “Bunul Econom”, al doilea ziar apărut în judeţ la începutul secolului trecut. De departe, paginile vechilor publicaţii au stil până şi de marile sărbători. 

Ziare de acum 100 de ani, scrise în limba română, aflate acum în colecţia Bibliotecii Judeţene “Ovid Densuşianu”

“Bunul Econom” apare în 25 decembrie 1899, la Orăştie şi este “revistă pentru agricultură, industrie şi comerciu” în proprietatea “Reuniunii economice în Orăştie”. Semnează aici nume mari ale vremurilor, iar unul dintre oamenii de bază ai redacţiei este publicistul şi protopopul Ioan Moţa: “Christos a înviat! Credem că salutul cel mai potrivit cu care putem păşi pe pragurile cetitorilor noştri la aceste zile de mari prăznuiri, este, së le dăm în câteva cuvinte samă, despre ce am putut face în câte ne-am pus de gând se facem cu noua Reuniune economica delŕ Orăştie, şi cu această foaie a ei. Gândirile asupra Mântuirii neamului omenesc prin Învierea pe care o prăznuim, ne trezesc, lumină din lumină, gândiri şi asupra învierii şi mântuirii economice a poporului nostru românesc din această patrie, înviere şi mântuire ce va trebui së urmeze cât mai curęnd dacă e së nu fie prea târziu!”.

Nicăieri în acest număr, dar nici în restul ediţiilor scoase de Sărbători nu găseşti nimic din ceea ce va urma în presa contemporană: o pleiadă de urări din partea autorităţilor. În schimb, membrii Reuniunii fac un bilanţ al lunilor de la prima apariţie şi scriu: “… întemeind foaia aceasta «Bunul Econom» Reuniunea face şi prin ea preţioase servicii, membrilor ca şi nemembrilor, de aproape şi de departe, împărţindu-le sëptëmâna de sëptëmâna seminţe sufleteşti, sfaturi binevoitoare în purtarea economiei, îndemnuri la cruţare, poveţe felurite, răspunsuri la întrebări de-ale cetitorilor, ştiri de toate ce pot interesa pe un econom. Preţuind bunele noastre dorinţe, poporul ne-a îmbărbătat prin abonarea foii, şi anume mai ales cărturarii delŕ sate, economi, preoţi şi învăţători”.

Printre articole şi poezii îşi fac loc rubricile agricole: “Ca së dobândiţi cucuruz aevea frumos, alegeţi de prăsilă fruntea tuleilor înzestraţi cu boabe (boane) foarte mari şi îndeplin desvoltate. Nu sămănaţi cucuruz cumpërat delŕ ori-şicine, nici nu sămănaţi cucuruz mai vechia de doi ani”. Sau “Ştiri de tot felul”: “Timpul peste tot în ţară era la începutul acestei săptămâni rëcoros şi ploios. Plângeri că ar fi stricat sămănăturilor, nu s’au dat. Totuşi sămănăturile au lipsă de un timp bun, statornic, care së dee nainte cu bine. În comitatul nostru sămănăturile stau bine, pe multe locuri sunt chiar frumoase, ovësul s’a semănat şi së începe sămănatul cucuruzului”.

Poezie şi sfaturi

În partea dedicată literaturii, poetei Maria Ciobanu i se publică un poem dedicat sărbătorii Paştelui “CHRISTOS A ÎNVIAT!”: “ …Şi-’i plină lumea toată/ De-o tainică plăcere / Şi tot creştinul simte / În suflet mângăere. / Căci e sdrobită moartea, / Cu moarte s’a călcat, / Din morţi Mântuitorul / Christos a înviat / S’a înviat pămentul / Şi toate s’au trezit / Când cea de Sus Putere / »Së ‘nvie« – a poruncit. (…) Din deal s’aude toaca / Şi-a clopotelor glas; / Gătit e cu panglice / Al Paştilor miel gras. / Biserica e plină / Şi credincioşi tot vin, / Copiii delŕ strană / În glasul lor senin / Măresc Puterea sfântă / Şi cântă ne ‘ncetat, / Cântarea mult dorită / Christos a înviat!”. Câteva rânduri mai jos cititorii dau peste “Felurite poveţe”, unde li se spune: “Cruţaţi paiangenii! O foaie economică franceză, chemată “Revista grădinilor”, îndeamnă pe grădinari să cruţe paiangenii. (…) De mult folos sunt paiangenii mai ales în cămara cu bucate, în hambar, în grajduri, în stână, unde prin pânzele lor prind şi ucid fel şi fel de insecte, scutind de ele bucatele şi animalele”. un rând mai jos, altă povaţă: “Ca së nu facă lămpile fum. Muiaţi fitilul în oţet foarte tare şi puneţi-l së se uşte bine înainte de a’l aprinde. Lămpile atunci nu vor mai face fum”.

Nelipsit din paginile ziarului este şi “Preţul bucatelor. În Budapesta. Preţurile bucatelor la marele tęrg de bursă din Budapesta, së menţin şi sunt următoarele: — La 14 April n. — Grâu de Tisa (80 5 klgr.) maja fl. 8,30, Grâu de Bacica (75-3 kl.) fl. 7,87”, în timp ce piaţa din Orăştie este mult mai ieftină: “Grâu maja metrică fl. 7,15, Sëcara fl. 5,55”, iar carnea de vită se vinde un kilogram cu 0, 44 fl (florini – n.red.). de fiecare dată, redactorii trec în rubrică preţurile din pieţele din judeţ precum Orăştie sau Băiţa, cele din zonele învecinate – Arad, Blaj -, dar şi pe cele din “marele tęrg de bursă din Budapesta”.

Despre vremuri şi tragedii

Cum Ardealul nu făcea parte din România, redactorii “Bunului Economon” publicau şi ştiri din “ţară”: “Sămanăturile în România. «Gazeta Săteanului» delŕ Bucureşti scrie în numërul seu mai nou (de Paşti): La ţară situaţiunea sămănăturilor e foarte bună şi avem mari nădejdi de recolte mănoase şi de mare căutare. Exceptând, cum am spus, locurile unde apa a stat mai mult — dar’ cari nu sunt aşa de întinse — colzele, navetele, grânele şi secările sunt de toată frumuseţa! Pămentul umezit ia atâta adęncime, de de-asupra e cam bătăturit, dar’ s’a boronit pe-alocurea şi ploile şi umezeala, ajutate de căldurile ce avem acum, dau un mare avęnt creşterii, cam întârziate în astă primăvară. Grânele puse timpuriu, minunat de înfrăţite şi înrădăcinate, vegetează cu toată puterea şi pot da cele mai mari recolte. Cele târzii sunt mai revărsate dar’ au tot timpul a së îndesi. Pe cât sunt voioşi cei-ce au sămănături de toamnă, pe-atât sunt de îngrijoraţi cei cari pun nădejdea în cele de primăvară. In adevér, puţine oarze şi ovësuri s’au sămănat din causa lipsei seminţii, întârzierii de moleşagul pământului, a aratului şi chiar din causa lipsii de nutreţ pentru trăgetori”.

Aşa că nu lipsesc din paginile publicaţiei nici veştile proaste, nici măcar cele despre tragedii: “Sărbători cu lacrimi a avut familia ţeranului Ilie Gurdăresc din Orăştie. Urmând obiceiului vechiu, de-a aşeza la laturea despre Romoşel a oraşului un tun trase şi a puşca cu el în noaptea de Paşti pentru a trezi de timpuriu poporul din acea parte spre a merge la Sf. Inviere, — ăstan le-a fost dat nenorocul în umblarea cu treascul. Puşcară de 2 ori şi umplând a treia oară, să vede că prea în grabă, fiind treascul încă înferbântat, pe când bătea la praf cu bătătorul de fer, praful s’a aprins de-odată asvârlind cu putere ferul de bătut, care a luat şi mâna ce-’l ţinea a nenorocitului ţeran, sfîrticându-o în chip fioros. Pe când ceialalţi creştini mergeau la Inviere, el gemea şi urla de dureri. Medicul i-a legat rana şi cu trenul din zori a tost dus la spitalul din Deva, unde îndatăi-au tăiat mâna pe la încheetură”. Redactorii solicită şi ajutor de la cititori: “E tată a trei copii mici şi era om ce îşi agonisea cele de lipsă cu palmele, ca lucrător în brazda altora”.

Îndemn la învierea neamului

Din acelaşi număr dedicat sărbătorii Învierii, aflăm acum detalii şi despre cum au sărbătorit credincioşii: “Sfintele Paşti au fost serbate în bisericile române din Orăştie cu frumoasă pompă. In biserica greco-ortodoxă numerosul popor a rëmas tare mulţumit de serviciul divin serbătoresc, celebrat de amęndoi parochii, cetindu-së în ziua întâi Sf. Evangelie în doi: de părintele protopresbiter-paroch V. Domţa delŕ altar şi de parochul I. Moţa la mijlocul bisericii, ear’ vrednicul de laudă cor de juni, condus de dl I. Branga dând cu acurateţa şi deosebit reuşit rëspunsurile liturgice. O surprindere plăcută au avut credincioşii în cântarea “Luminează-te”… prin corul femeesc (fete de ţeran şi d-şoare), care a plăcut foarte, precum a plăcut şi apariţia ca solo în corul bărbătesc a distinsei puteri corale de dl G. Cusuta, funcţionar la bancă”. Dar Paştele nu înseamnă doar închinăciune şi rugă la biserică: “A doua zi, după serviciul divin, a fost eşirea la holde cu mare procesiune, greco-orientalii la holdele din capul stradei Câmpului, greco-catolicii la holdele despre Turdaş, la promenadă. Conductul greco-catolicilor avea în frunte musica lăutarilor, a greco-orientalilor bravul cor bărbătesc”.

Un an mai târziu, tot de Paşte, redacţia transmitea cititorilor un mesaj în numărul din 13 Aprilie: “La serbarea marelui praznic al învierii lui Christos, nu putem së rugăm pe D-zeu pentru nimic mai bun, ca pentru aceea: së ne ajute ca prin fapte sănëtoase, vrednice, cu putere atrăgetoare, încălzitoare, së grăbim cât mai curęnd învierea noastră ca popor pe toate terenele şi pe toată linia”.

Îndemnul din “Cosînzeana”

În 1911, la 15 octombrie, apare la Orăştie “Cosînzeana”, o “revistă literară ilustrată” a cărei proprietar şi redactor este Sebastian Bornemisa. În numărul de Paşte al anului 1923, Alex. Ciura scrie o seamă de cuvinte care, peste veac, răsună copleşitor de adevărat : “La adunarea cea mare de pe Câmpul Libertăţii, oamenii se salutau cu “Hristos a înviat!”, iar răspunsul era “Neamul românesc a înviat! Era învierea cea mică, învierea parţială, care trebuia să fie urmată negreşit de învierea cea mare şi grandioasă. (…) Fantoma s’a coborât din înălţimile de vis şi s’a întrupat: neamul cel românesc risipit s-a închegat. Imnuri de slavă ar trebui să se înalţe la Dumnezeul neamurilor pentru că ne-a învrednicit să vedem finalizarea unui vis stropit cu oceane de lacrimi şi de sânge. Şi oamenii se ceartă… Blestemul răsboiului nu a trecut încă… S’a deslănţuit puhoiul tuturor patimilor, oamenii se încaieră, cu ochii scânteietori care nu mai văd realitatea (… Să ne oprim şi să medităm puţim ca învierea neamului nostru să fie deplină şi sub raport sufletesc după înţeleptul adagiu al cronicarului: “-Torna, torna, fratre!”.