Se caută daci şi romani!

Anunţul din titlu nu este deloc o glumă – organizatorul DacFest, Asociaţia Terra Dacica Aeterna, are de acum o filială în judeţ. Pasionaţii de istorie veche sunt aşteptaţi să se înscrie, să-şi facă costume de “epocă” şi să ia parte la evenimentele care îşi propun să reînvie trecutul.

Asociaţia care predă pe viu mici lecţii de istorie îşi înfiinţează filială şi la Deva

DacFest – o lume veche care se întinde liberă şi frumoasă în fiecare toamnă sub ochii turiştilor ajunşi în Munţii Orăştiei. Oameni ai secolului XXl, deghizaţi în daci şi romani, aduc tributul lor istoriei neamului şi demonstrează tuturor celor care au urechi de auzit, ochi ageri şi minte pătrunzătoare că avem, ca neam, de ce să fim mândri. Dacă iubiţi istoria, cei din filiala Deva a Asociaţiei “Terra Dacica Aeterna” (TDA) vă poftesc să faceţi istorie alături de ei, să reamintiţi oamenilor cum se trăia pe aceste meleaguri acum două mii de ani: „Sunt Arcia, o femeie dacă, avem gânduri mari şi de aceea ne-am şi înfiinţat ca filială în judeţ şi vrem să ne dezvoltăm aici, unde sunt foarte multe situri, cele două foste capitale – Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiana – şi lanţul de cetăţi dacice din Munţii Orăştiei, care sunt pe lista UNESCO.

Oricine doreşte să vină lângă noi va trebui să citească şi să ştie să vorbească, să explice tot felul de detalii despre acea perioadă, pentru că informaţia trebuie dată cât mai exact publicului larg. Sunt mari diferenţe între cele două civilizaţii, care trebuie arătate şi explicate oamenilor. Toate necesită efort, timp, bani, dar sper să găsim sprijinul autorităţilor şi al oamenilor de afaceri. Deocamdată, avem sprijinul Direcţiei de Tineret, a promis şi Muzeul din Deva că ne va ajuta şi să sperăm că şi factorii de decizie vor înţelege cât de important este să investeşti în istorie”, spune şefa filialei, Angelica Bălos. Ea este sufletul „mişcării”, arheolog de meserie şi consilier la Direcţia de Cultură. Deocamdată, filiala, proaspăt ieşită în lume printr-o decizie a Tribunalului Hunedoara, are doar câţiva membri, dar „întăririle vor sosi, cu siguranţă”. Doina Borza întruchipează o patriciană romană, o femeie bogată, ajunsă în Dacia să preia afacerile familiei: „Noi toţi din cadrul asociaţiei facem munca asta din pasiune – mare parte din colegii noştrii sunt arheologi, muzeografi, profesori de specialitate, universitari, dar suntem mulţi care nu avem nici în clin nici în mânecă ca profesie cu istoria, doar ca hobby”. Doina Borza este secretara filialei, cea care se ocupă şi de recrutarea cu acte a noilor membri.

Linte la ceaun vs. banchete romane

Deja membru al filialei devene a TDA, Marius Barbu lucrează la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane şi munceşte acum la lucrarea de doctorat. Este pasionat de istoria veche şi a învătat să meşterească tot soiul de obiecte, la fel precum strămoşii daci. El este unul dintre cei care vă pot dezvălui multe secrete despre viaţa în trecut. „La noi pot să înveţe multe lucruri, care ţin de viaţa civilă sau cea militară, dacică şi romană, să „adopte” un meşteşug, să lucreze ceramică, să lucreze osul, să ciocănească la forjă, să joace diverse jocuri romane şi, de ce nu, chiar să gătească după vechi reţete”, spune Marius Barbu. Are o armură completă de luptător dac, este înarmat „până-n dinţi”, dar poate dovedi oricând că se poate descurca şi pe vreme de pace: tocmai lucrează la un piepten dacic din corn de cerb, lucru care înseamnă că obiectul va fi ornamentat precum în vechime: „Noi încercăm să reînviem trecutul şi pentru asta trebuie să facem şi să folosim cam tot ce aveau dacii şi romanii. Toate lucrurile – obiecte de uz casnic, haine, arme, podoabe, unelte – sunt făcute cu tehnică antică, dar sunt utilizabile. Poţi să îţi faci uşor un atelier de prelucrat osul şi cornul, un meşteşug răspândit în toată lumea antică, nu e greu, ci migălos, cu fierul e ceva mai… dur. La ei oricum nu era o problemă, aveau destul timp, fără Internet, fără Facebook, ce să facă – lucrau oase!”, glumeşte Marius.

Asociaţia care predă pe viu mici lecţii de istorie îşi înfiinţează filială şi la Deva

Este unul dintre dacii extrem de pricepuţi şi foarte harnic – la DacFest nu-l vei vedea nicicând pierzând vremea sau sprijinind lemnul gardurilor, semn poate că obiceiurile proaste românii le-au deprins de la alte naţii conlocuitoare. Dacă bărbaţii daci şi romani meşteresc, au grijă de cai şi de arme, femeile din filială au cu totul alte ocupaţii: „Din descoperiri arheologice din Anglia şi Egipt am aflat care era forma unei şosete romane: cu degetul mare separat de restul degetelor. Aşa putem recreea ţinute, haine, obiecte despre care avem documentaţie din partea arheologilor, dar mergem şi pe intuiţie. La bucătăria romană, se cunosc îndeajuns de multe reţete, pentru că există astfel de scrieri, în schimb, la daci nu ştim şi atunci, citind ce alimente foloseau, le combinăm noi şi le gătim cu mijloacele de atunci. La daci, găsim rădăcinoase, morcovi sau vestita varză, ciuperci, cereale, lapte, miere…”, explică Angelica Bălos, vestită pentru lintea fiartă la ceaunul DacFest. Multe dintre reţete se pot prepara liniştit şi acasă: „La romani, sunt multe condimente pe care nu le găsim în ţară, poate doar în magazine de specialitate, dar putem face uşor bulete de brânză”, explică Doina Borza. „Bine, nu veţi vrea să gătiţi seara aşa ceva – adaugă Angelica – se ştie că un banchet roman era fastuos, cu sosuri bogate, dulci – condimentate, cam cum le au acum germanii”.

Istoria pe placul tuturor

„Încet, încet, te perfecţionezi şi înveţi să-ţi faci haine, să lucrezi metalul şi fiecare dintre noi ne-am perfecţionat pe câte-o ramură – avem colegi care lucrează piele, eu lucrez osul şi fier, alţii fac ceramică. Toate obiectele sunt făcute după descoperiri arheologice sau după izvoare antice”, spune Marius Barbu, dacul care şi-a meşterit singur un cosor, o armă dacică periculoasă, ceea ce-l face de temut în luptele puse în scenă de Terra Dacica Aeterna. „Romanii vorbeau cu respect de ele, arătau ca nişte coase, cosoarele au o coadă lungă şi lamă ascuţită, care ar face pagube urâte dacă ar fi să fie folosite cu adevărat”. Un membru al asociaţiei poate participa la parade sau festivaluri antice organizate în ţară sau în toată Europa. Tot ce trebuie să faceţi este să completati o cerere şi să vă faceţi rost de un costum. Şi bineînţeles să alegeţi – vreţi la daci sau la romani?

„Copiii sunt unul din motivele pentru care ne-am înfiinţat, noi vrem să lucrăm cu ei şi, deocamdată, am găsit un sprijin extraordinar la Direcţia de Tineret Hunedoara. Cu ajutorul lor am făcut atelierul de arheologie experimentală la Costeşti, rezultatele sunt uimitoare şi de aceea vrem să dezvoltăm această relaţie. Le place extraordinar să lucreze oale, să lucreze la forjă, vrem să facem şi un cuptor de pâine, le plac jocurile şi, mai ales, luptele, chiar şi fetelor care trag bine cu arcul. Prin joacă, copiii învaţă mult mai multe decât la o oră de istorie. Cei care vor să se înscrie în asociaţie trebuie să fie pasionaţi de istoria civilizaţiilor dacice şi romane, trebuie să aibă multă voinţă şi să citească cât mai mult despre aceste civilizaţii. Pot să înveţe multe lucruri şi după ce se înscriu şi e necesar să-şi rezerve o parte din timpul lor liber pentru activităţile noastre”. Pe scurt, membrii filialei vor susţine ore de „istorie vie” în cadrul orelor de istorie la şcolile cu care colaborează, ori vor da viaţă manifestărilor şi vor fi un punct de atracţie la fiecare eveniment.

Lupta cu vremurile

Nu doar de membrii au nevoie cei din asociaţie. Dacă la daci scapi uşor cu costumul, la romani armele şi armura sunt costisitoare: în funcţie de pretenţii şi grad, o costumaţie de roman luptător se ridică la peste o mie de euro. “Potenţialii sponsori ne pot ajuta inclusiv cu materiale: avem nevoie chiar şi de fier ca să-l lucrăm la forjă. Oamenii ne pot vedea la Deva, în cadrul Serbărilor Cetăţii, în ziua de sâmbătă, când vom veni cu întreaga asociaţie, cu colegii noştri de la Cluj, Bucureşti şi de la Constanţa, pe data de 11 mai”, spune Angelica Bălos, în timp ce colega Doina Borza îi invidiază deja pe cei din Garda Romană din Alba Iulia.

„Întreaga noastră activitate se desfăşoară din pasiune, iar ca să putem aduce în faţa publicului valorile noastre istorice avem nevoie de ajutor. Încercăm să facem cunoscut oamenilor cum arăta viaţa de zi cu zi, pe vremea dacilor şi a romanilor, dar pentru asta avem nevoie de sponsori şi, aşa cum, în judeţul Alba, Consiliul Judeţean, Muzeul şi primăria municipiului au ajutat foarte mult «Garda Romană», sperăm să găsim şi noi aici înţelegere”. În Europa, există o întreagă reţea (EXARC) de muzee în aer liber care facilitează arheologia experimentală, în timp ce în lume există o singură instituţie de învăţământ, Universitatea Exeter, care oferă calificare în arheologie experimentală. În România, totul se întâmplă datorită unor oameni pasionaţi, care au pus bazele unor asociaţii precum Terra Dacica Aeterna sau Ordinul Cavalerilor de Hunedoara. Totul din pasiune, cu drag pentru trecut, cum mărturiseşte şi Doina Borza: “La Constanţa, anul trecut, am avut un sentiment nemaipomenit, platoul din spatele muzeului era plin de oameni, toţi erau încântaţi, ne ovaţionau şi simţeai parcă că te furnică prin suflet”.