Hunedoara are cea mai bună miere din lume

Mierea culeasă de albinele din judeţ a primit medaliile de aur şi argint la cel mai mare târg bio din lume, “BioFach Nürnberg 2013”. Mierea polifloră bio adunată de albine de pe pajiştile şi grădinile judeţului a convins juriul internaţional că judeţul Hunedoara are cea mai bună miere din lume. Acum, crescătorii de albine sunt decişi să lupte chiar şi cu vremea rea ca să-şi păstreze pe viitor aurul obţinut atât de greu de micile culegătoare în 2012, pe timp de secetă.

Iosif Korb şi medaliile care confirmă faptul că mierea produsă la noi în judeţ este de cea mai bună calitate, la nivel mondial

Zeci de producători bio din ţară şi-au prezentat produsele la cel mai mare târg de comerţ cu produse ecologice din lume: “BioFach Nürnberg 2013”. Evenimentul a adunat aproape 2.500 de expozanţi, din 130 de ţări şi zeci de mii de vizitatori în cele patru zile ale târgului. România a fost declarată “Ţara Anului”: “Mierea românească este recunoscută peste tot peste hotare, până în America, avem reacţii foarte bune şi din Canada, noi nici nu ştim să apreciem cum trebuie ce avem aici. Întotdeauna când merg la târguri dincolo, le pun patru sotimente de miere la cei care trec să deguste. Se opresc în faţa standului, gustă şi apoi întreabă miraţi: “De unde e mierea asta?”, zic “Din România” şi reacţia lor este: “Nu se poate, aveţi voi aşa ceva”.

La noi nu doar proprietăţile fizico-chimice sunt foarte bune, ci şi aromele, ia gustaţi o miere de munte să simţi care e diferenţa faţă de una adusă de dincolo”, spune Iosif Korb, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din judeţul Hunedoara. Crescătorii de albine de aici şi-au văzut în sfârşit munca apreciată, nu în ţară, ci în străinătate. Juriul, dar şi vizitatorii celui mai mare târg bio din lume au savurat mierea bio de la standul apicultorilor. Mierea polifloră cu nuanţele ei frumoase, arămii, i-a convins că merită aurul: “De câţiva ani de zile, mergem cu mierea noastră la cel mai mare târg de profil din lume, unde judeţul a obţinut în acest an trei medalii: am obţinut medalia de aur la mierea polifloră şi argint pentru mierea de salcâm şi cea de tei. Înseamnă că mierea de la noi din judeţ este cea mai bună! Cred că îi terminam de tot dacă duceam şi sortimentul de munte, dar ei nu aveau categoria asta”, regretă şeful apicultorilor.

Campioanele bio

Declinul industriei din judeţ, dar şi peisajul şi relieful Hunedoarei sunt mană cerească pentru apicultorii de aici. Albinele lor năpădesc pajiştile şi păşunile de pe Valea Mureşului, până în Munţii Apuseni şi Retezat. Mierea lor este foarte bine apreciată şi de consumatorii români. Magazinul asociaţiei din Deva are sute de clienţi fideli, dar cea mai mare parte a producţiei pleacă peste hotare. Veştile din domeniu nu sunt însă foarte bune. Primăvara capricioasă a întârziat cu mai bine de o lună munca albinelor. Apicultorii se gândesc acum cu groază că sunt pe cale să rateze prima înflorire a salcâmului: “Din păcate, acum albinele nu sunt pregătite. Anul acesta avem probleme, spre exemplu, acum nivelul de dezvoltare al albinei este ca la începutul lunii martie în anii trecuţi. Din păcate, zic, pentru că vegetaţia, deşi nu este aparent dezvoltată, ea recuperează mult mai repede ca familiile de albine. De exemplu, o albină ajunge la maturitate din stadiul de ou în 21 de zile şi atunci nu cred că vom avea noua generaţie de albine crescută, să zic aşa, până la primul cules. La ora asta, familiile de albine sunt slăbuţe, la începutul lui martie, cum e normal, albinele au ieşit, când a fost o perioadă mai călduţă, dar cei care nu s-au organizat rapid atunci, să le dea mâncare suficientă au păţit-o: multe familii au murit de foame, generaţia bătrână s-a dus, puiet nu a mai fost, au încetat mătcile ouatul.

Zilele acestea cu căldură au început din nou, dar asta trebuia să se întâmple la începutul lui martie, chiar mai devreme”, precizează Iosif Korb, care are deja mai bine de 30 de ani de experienţă în domeniu. Pe rând, apicultorii hunedoreni se plâng de situaţia din această perioadă: “Anul trecut ne-au încurcat ploile de primăvară, dar nu ca anul acesta, vor fi pierderile mari în perioada salcâmului, dacă va fi şi ăsta. Se ştie că salcâmul un an este, şapte nu”, spune un crescător de albine. Alt apicultor adaugă: “Ploile au favorizat consumul de hrană şi albinele au rămas cu mâncare puţină şi cu dezvoltare întârziată”. La vorbele lor, Iosif Korb completează: “Vorbeam înainte cu un apicultor care mi-a spus că de 50 de ani de când creşte albine nu a avut aşa o primăvară proastă, acum stupii sunt slabi şi nu cred că vom avea albină culegătoare la primul salcâm”.

Fără albine, nu sunt fructe

Apicultorii hunedoreni au avut un an bun, însă noul sezon nu a debutat deloc încurajator pentru ei

Şi nu e vorba doar de pierderi la mierea de salcâm. Până şi producţia de fructe e ameninţată: “Nu trebuie totuşi să deznădăjduim – miere va fi pe piaţă, pentru că apicultori sunt mulţi şi albinele s-au înmulţit în ultimii ani. Singura mare problemă este ca, în perioada înfloririi pomilor fructiferi, să nu mai plouă, pentru că atunci albinele nu ies şi nu îşi mai pot face treaba şi, prin urmare, nu există polenizare şi nu vor fi fructe, pomii nu vor fructifica”, explică Iosif Korb. El spune că banii care vin prin APIA au dus într-adevăr la înmulţirea celor care vor să facă apicultură, doar că acesta este un domeniu greoi, în care subvenţiile se câştigă greu: “Faţă de anii anteriori au apărut mulţi crescători, dar asta nu înseamnă că sunt şi producători. Din păcate, măsurile astea care vizează dezvoltatea sectorului cu ajutorul fondurilor nu au fost întotdeauna benefice. Cunoştinţele în acest sector nu se acumulează peste noapte, îţi trebuie ani de zile ca să înveţi, să poţi stăpâni o stupină, să mergi singur înainte. Nu e îndeajuns doar teoria, îţi trebuie ucenicie, practică. Prima probă este să nu fii alergic, apoi vine pasiunea, să vezi că ai o familie nouă, să observi cum merge culesul…” Mulţi dintre tinerii apicultori sunt derutaţi de începutul acestui an: “Acum apicultorii trebuie să se mişte rapid, trebuie crescută temperatura în cuib, astfel ca matca să depună puiet mai mult şi să le dea de mâncare mai bine, în principal rame cu miere de la rezerva apicultorului sau siropuri de zahăr”.

Albinele la impozit

În acest an, nici vremea, nici vremurile nu i-au ajutat pe apicultori: “Lucrurile ar trebui privite altfel şi la nivel mai înalt – albina face parte din ecosistem, este un barometru viu, şi ar trebui apicultorii încurajaţi să se ocupe de meseria asta. Eu am mai spus că apicultorul trebuie plătit doar pentru că creşte albine. Chiar şi înţepătura este extraordinară pentru sănătate, pentru cei cu reumatism, pentru scleroza în plăci, pentru circulaţia sângelui. Din păcate, ar trebui să ducem nişte albine la Guvern, că de anul acesta s-a băgat impozitul pe stup şi asta este o măsură… negândită deloc”, este convins preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine. În numele apicultorilor din judeţul Hunedoara, acesta solicită ca statul să renunţe la aplicarea impozitului pe albine.

Iosif Korb spune că este pentru prima oară, după 50 de ani, când a fost instituită o formă de impozitare pentru apicultorii care deţin mai mult de 50 de familii de albine: “Este o măsură aberantă, care s-a aplicat prin anii ‘60, în timpul comuniştilor, dar numai pentru câţiva ani. Se apreciază că o familie de albine produce 70 de lei pe an, dar nu se cunoaşte exact cota de impozitare, modul de aplicare sau dacă vom fi impozitaţi de două ori. Cred că persoanele care au propus impozitarea familiilor de albine nu ştiu că principalul beneficiu obţinut din partea albinelor este polenizarea plantelor şi nu mierea. Albinele polenizează peste 70.000 de plante şi contribuie la menţinerea ecosistemelor”. El crede că impozitarea stupilor va determina scăderea numărului de apicultori care ar dori să-şi extindă stupinele: “Grupurile de străini care vin la noi sunt uimiţi când văd ce natură avem noi, a căzut industria, s-a redus poluarea, deci ar trebui să mergem pe agricultură, mai ales cea bio. În schimb, noi în loc să încurajăm aceste sectoare, ori le neglijăm, ori punem biruri imediat ce ceva se observă că merge. E cam pe dos”, se plânge Iosif Korb.