Editorial: “România, ţară frumoasă, păcat că…”

Într-o ţară a fesului purtat de interes, mai apare din când în când câte o justificare a vorbei post-decembriste: “România, ţară frumoasă, păcat că e locuită”. Am fost şi eu şocat, ca orice român care-şi rupe maşina pe străzile şi şoselele patriei, să aflu că şi la noi se poate să construieşti un drum mai ieftin “decât prevede legea”. S-a întâmplat la Negoieşti, un sat de lângă Ploieşti, unde primăria comunei Brazi, cea de care aparţine satul, s-a gândit că ar fi mare nevoie de o mică şosea de centură. Pentru cei 750 de metri ai traseului pe care, de acum încolo, camioanele vor ocoli satul, calculând pe baza preţurilor şi tarifelor de la noi, edilii s-au gândit că vor avea nevoie de cel puţin 1,8 milioane de lei. Au făcut licitaţia, cel mai probabil nu s-au cerut deloc comisioane şi aşa se face că preţul a scăzut simţitor, la doar 1,2 milioane de lei. Într-o ţară în care se construiesc drumuri, de la zero, la tarife şi de zece ori mai mari de-atât, asta chiar e o ştire! E drept că, fiind vorba de un teren la câmpie, fără “surprize” în subsol (conducte, cabluri, alunecări), se prea poate să nu fi fost necesare niciun fel de lucrări suplimentare, care să umfle preţul licitat iniţial.

Mai mult, licitaţia a fost câştigată de o firmă portugheză, nicidecum de vreun rege al asfaltului de pe la noi. Asta, probabil, pentru că interesul acelei mici comunităţi a fost realmente pentru raportul calitate-preţ cel mai bun, nicidecum pentru ciubucurile grase care pică la asemenea afaceri. În plus, firma străină a venit cu muncitori din Portugalia. Nu s-a mai complicat să angajeze români şi nici să subcontracteze, mulţumindu-se apoi să ia un comision de 10, 20, 30 la sută fără să facă nimic, aşa cum fac multe firme “cu nume” din domeniul construcţiilor de drumuri de pe la noi. Cel puţin aşa am dedus eu din ştirile prezentate de mass-media centrală.

Necunoscând specificul local, portughezii au pus capace de canal din fontă. Sunt mai ieftine decât cele din acel material plastic foarte dur. Capacele au dispărut la scurt timp după inaugurare. Se vorbeşte în această perioadă de inaugurarea autostrăzii Deva – Orăştie pe întreaga lungime a tronsonului. Mai precis, oficialii judeţului spun că sunt motive să putem spera că peste două săptămâni va fi dat în folosinţă şi lotul de autostradă dintre Simeria şi Gelmar. Încep să mă tem deja pentru parapeţii de pe autostrada Deva – Orăştie, pentru că sunt din metal, iar noi trăim în România. După 10 ani în care noi, cei din presa locală, am tot scris despre această autostradă (mai ales noi, cei din echipa REPLICA), mai apare un pericol: acela al neutilizării ei şi de către localnici.

Ministrul Şova a zis deja că va cere “preţul european pe suta de kilometri de autostradă”, aducă 3 euro pe suta de kilometri. Să trecem peste faptul că ministrul Şova vorbeşte despre taxarea unui lucru care încă nu există la noi în ţară: o autostradă adevărată care să lege două regiuni economice importante.

Între Deva şi Orăştie, pe autostradă, sunt 32 de kilometri. Îmi vine greu să cred că orăştianul care face naveta la Deva o să plătească 2 euro pe zi, ca să meargă pe autostradă la slujbă. Asta după ce jumătate din banii pe care-i dă pe benzină merg tot la stat, iar taxa de drum îl mai uşurează de vreo 30 de euro pe an.

Aşadar, se prea poate să avem în continuare un DN 7 aglomerat între Deva şi Orăştie, iar la această temere se mai adaugă un motiv. CNADNR-ul, acea instituţie care nu catadicseşte să răspundă presei locale când e întrebată despre nişte simple reparaţii la covorul asfaltic, nu are de gând să rezolve curând şi eficient problema descărcării de trafic de pe autostradă pe DN 7 la Şoimuş. Multor tirişti care vin dinspre Arad le este lene să se întoarcă doi kilometri ca să urce pe autostradă şi să-şi vadă apoi liniştiţi de drum. Probabil că mersul pe autostradă li se pare plictisitor. Centura Devei le oferă o primă porţie de adrenalină, tencuiala care cade de pe casele de la Sântuhalm din cauza trepidaţiilor maşinilor lor îi distrează, iar depăşirile dintre Simeria şi Orăştie îi fac să simtă că trăiesc cu adevărat.

Sătenii din Negoieşti şi-au rezolvat problema tirurilor cu 300.000 de euro. Cei 100.000 de “săteni” care locuiesc în zona Deva – Orăştie şi care s-au lăsat în baza autorităţilor centrale vor mai avea de tras, deşi, pentru rezolvarea problemei tirurilor în această zonă s-au cheltuit 200 de milioane de euro.

Cazul centurii săteşti din comuna Brazi ne semnalează însă o situaţie gravă: o chestiune absolut normală (în acest caz, o licitaţie probabil corectă şi o lucrare probabil bine făcută) a ajuns să devină o ştire care să ne bucure.