Frustrare mare în rândul iubitorilor fotbalului de pe Cerna. Pentru al treilea an consecutiv, de fiecare dată cu un alt finanţator, FC Hunedoara pierde accederea în liga secundă. Dar niciodată ca în acest sezon: după un tur aproape perfect, fără să cunoască înfrângerea, chiar dacă jocul etalat a fost de multe ori departe de ceea ce ne-am fi dorit, cu nu mai puţin de 10 puncte în plus faţă de Olimpia Satu Mare, “negru-albaştrii” au clacat lamentabil în a doua parte a campionatului. Sunt puţine cazuri când s-au pierdut promovări după diferenţe de acest fel, dar, nu-i aşa, prostia şi trufia se plătesc cu vârf şi îndesat.
Atunci când vrei să faci ceva, îţi iei toate măsurile necesare ca să îţi atingi obiectivul. Mai ales că trăim în România, iar fotbalul nostru “mioritic” îţi poate oferi tot felul de surprize. Şi când spun că trebuie să îţi iei toate măsurile, nu mă refer deloc la “blaturi” (de-a lungul celor 50 de ani de când observ fenomenul am văzut destule), dar trebuie să fii vigilent şi să ghiceşti mutările adversarului, care se pretează la astfel de practici, pentru a le contracara. Iar dacă crezi că fotbalul nostru este “pur” şi “simplu”, mai bine finanţezi o şcolă de balet.
Hunedorenii au făcut un meci slab, cu foarte puţine ocazii clare de gol. La final, Ambruş a căzut lat în urma unei lovituri de la un adversar, în timp ce-i cerea socoteală arbitrului, imediat la centrul terenului s-a creat o îmbulzeală extrem de violentă, iar suporterii au fost scoşi de pe stadion de jandarmi, după ce au fost trataţi cu gaze lacrimogene de către firma de pază.
Sigur, mai sunt încă trei etape şi se mai pot întâmpla multe, dar nu într-un campionat din România, şi nu la acest nivel al competiţiei. Să nu creadă cineva că, după ce s-au ”chinuit” atâta, sătmărenii vor da cu piciorul la toate jocurile făcute în cele două meciuri pe care le mai au de susţinut pe propriul teren, cu Seso Câmpia Turzii şi Naţional Sebiş. Numai elevii lui Marius Opric, acest tehnician care a demonstrat că pălăria este prea mare pentru el, puteau să păţească aşa ceva. Dacă se va rata această promovare, care a fost mai la îndemână ca oricând, vinovaţi se fac toţi cei care au “păstorit” acest club, începând cu antrenorii şi terminând cu jucătorii şi finanţatorul echipei.
Este inadmisibil să ajungi să depinzi de acest meci de la Pâncota şi nici măcar atunci să nu fii în stare să demonstrezi că ai echipă. Nu poţi să câştigi partida când, de-a lungul celor 90 şi de minute, ai doar două – trei oportunităţi, iar adversarul pe care îl înfrunţi, echipă fără niciun obiectiv, să fie mai determinat decât tine. Mai mult, nu este posibil ca atunci când ai un astfel de lot, cu nume care au evoluat ani de-a rândul în liga secundă, să nu înscrii niciun gol în cele patru jocuri susţinute în deplasare, şi să aduni doar un punct din cele 12 puse în joc. Au arătat majoritatea celor care au evoluat pe Cerna că nu merită să calce pe arena “Michael Klein”, că nu au valoare şi că sunt nişte simpli jucători şi nu fotbalişti. S-au văzut prea devreme cu “sacii în căruţă” şi cu buzunarele pline, şi au uitat ce înseamnă sacrificiul şi onoarea. Personal, m-am săturat să tot văd această echipă jucând la periferia fotbalului românesc. Nu acolo este locul Hunedoarei, care nu este nici Simeria, nici Orăştie.
Din nou, fără gol în deplasare
Pentru a rămâne în cărţi, FC Hunedoara nu avea voie să mai facă niciun pas greşit până la final, partida de la Pâncota, cu Şoimii, fiind una de “totul sau nimic”. Erau necesare toate punctele, sau, în cel mai rău caz, un meci egal, care obliga ca în următoarele trei apariţii să se obţină maximul posibil. Patronul arădenilor, pe numele lui Pavel Piroş, clama înainte de acest meci că echipa lui are de apărat un “blazon” şi că nu va face jocurile nimănui. Asta aşa, ca să aibă ce spune, pentru că pe teren au avut o motivaţie cu totul şi cu totul ieşită din comun, dovedind că orice “stimulent” venit din altă parte este bine primit. Obligat să joace la câştig, Marius Opric a trimis, pentru prima oară în acest campionat, două vârfuri, pe Ionuţ Radu avansat şi pe Nicula ceva mai retras. Susţinuţi din tribune de vreo 50 de suporteri, hunedorenii au început ezitant şi, în minutul 5, în urma unei bâlbâieli colective, au fost aproape de a primi gol.
Pâncotenii s-au menţinut în ofensivă şi au avut, în minutul 14, prin “veteranul” de 38 de ani Mitu, un prim şut pe spaţiul porţii, parat de Dragotă. Oaspeţii s-au văzut pentru prima dată în ofensivă în minutul 18, când, în urma unui corner executat de pe partea stângă, balonul a depăşit întreaga defensivă, R. Cristian a trimis cu latul, Irimia era bătut, dar un fundaş a degajat din apropierea liniei de poartă. Aşteptam ca elevii lui Opric să-şi impună partitura, dar cei care s-au aflat din nou în faţa golului au fost arădenii. Era minutul 22 când Bulzan a trimis de la 17 metri în colţul scurt, obligându-l pe Dragotă să acorde corner. O nouă ezitare în defensivă şi, din trei metri, Burian nu l-a putut învinge pe goalkeeperul hunedorean. Trei minute mai târziu, R. Cristian a prins un “exterior” de la 25 de metri, care l-a pus la grea încercare pe Irimia. Se joacă fără orizont şi de o parte şi de cealaltă, dar în minutul 31, I. Radu scapă pe contraatac, însă îşi face prea lung balonul şi se pierde o nouă şansă. Nimic deosebit până la pauză, cu un Pepenar mult prea izolat pe partea stângă şi fără a fi la potenţialul lui şi cu un Nicula ieşit complet din joc, care ar fi trebuit schimbat încă din prima repriză.
Cel de-al doilea mitan a debutat cu o ocazie imensă a acestui talent risipit, I. Radu, care a primit o pasă ideală de la Nicula, a ”pivotat” şi, în loc să şuteze de pe picioare, a alunecat şi a trimis de la 14 metri peste vinclul din dreapta. Tensiunea se simte tot mai pregnant în tabăra oaspeţilor, mai ales pe banca tehnică, unde Opric, în loc să transmită starea necesară jucătorilor, protestează la deciziile arbitrilor şi este trimis în tribune în minutul 55. Trebuie să remarc că prestaţia “centralului” reşiţean Dorian Micloşină a fost una “şmecherească”, el ştiind să inducă acea stare de iritare în tabăra hunedorenilor, acordându-le nu mai puţin de opt cartonaşe galbene, din care, atenţie (!), şase pentru proteste. Dar tot atât de corecţi trebuie să fim şi să spunem că nu a influenţat rezultatul final de pe teren. Meciul părea că se îndreaptă spre un rezultat de egalitate, mai ales că jucătorii de la Şoimii începuseră să piardă din aplomb, în timp ce de partea cealaltă partitura ofensivă era una episodică.
A venit însă acel fatidic minut 74, când căpitanul Ambruş (excelent până în acel moment) a pasat greşit unui adversar, care a trimis rapid în careu lui Mihai, acelaşi Ambruş şi Cuciula aflaţi în apropiere au alunecat şi au căzut, iar şutul atacantului s-a scurs “agonizant” de încet în colţul scurt, Dragotă fiind şi el prins pe picior greşit. Totul părea compromis, însă, în minutul 81, acelaşi neinspirat I. Radu a ratat ocazia meciului. Trăşcan a centrat perfect de pe partea stângă şi, în loc să pună pur şi simplu capul, hunedoreanul a schimbat direcţia, mingea trecând pe lângă colţul scurt. Presaţi de timp şi de scorul nefavorabil, cei de la FC Hunedoara nu şi-au mai găsit luciditatea în ofensivă, în timp ce gazdele au avut grijă să trimită toate mingile cât mai departe de poarta lor. Şi aşa s-a destrămat un nou vis de promovare, la capătul unui meci în care gruparea hunedoreană nu a arătat ca o echipă care îşi doreşte acest lucru.
Scene de coşmar după fluierul final
Ceea ce s-a întâmplat la finalul meciului este de-a dreptul incredibil. Frustraţi de ceea ce se întâmplase pe teren, dar şi de maniera de arbitraj, o parte dintre jucătorii hunedoreni s-au îndreptat spre arbitrul Micloşină pentru a cere explicaţii. În acel moment, Lengyel, jucătorul gazdelor, i-a aplicat o lovitură puternică lui Ambruş, care a căzut ca secerat pe gazon, mai mulţi jucători pâncoteni lovindu-l cu picioarele. Căpitanul hunedorenilor, care şi-a pierdut cunoştinţa, a fost transportat ulterior la spitalul de urgenţă din Arad pentru a primi îngrijiri.
“Gorilele” lui Piroş, care au asigurat paza la stadion, s-au îndreptat spre sectorul unde era galeria de la Hunedoara şi au uzat, cu toate că nu era cazul, de gaze lacrimogene. Au intervenit şi trupele de jandarmi, o tânără purtătoare de uniformă primind o piatră în plină faţă şi fiind şi ea dusă de urgenţă la spital, după ce a primit primul ajutor chiar de la suporterii hunedoreni. Tot la spital au ajuns şi doi suporteri ai Hunedoarei. În “meleul” creat la mijlocul terenului, Dan Stroia, organizatorul de competiţii de la FC Hunedoara, a fost şi el lovit de un jandarm. Scene demne de vestul sălbatic, cu o brigadă de arbitri complet depăşită de ceea ce se întâmpla, în care Dorian Micloşină i-a arătat “roşu” lui Lengyel şi lui Găceanu, reţinându-le în acelaşi timp carnetele de joc altor doi jucători de la FC Hunedoara, Dragotă şi Făgărăşanu.
Cam mult în dreptul oaspeţilor, extrem de puţin pentru jucătorii lui Şoimii, care au dat startul acestor altercaţii.
Şoimii Pâncota – FC Hunedoara: 1-0 (0-0)
A marcat: A. Mihai (min. 74)
ŞOIMII: Irimia – Viţu, Lengyel, Lung, Filaret (min. 85, Huţanu) – Bulzan (min. 73, Copil), Pavel, C. Suciu (min. 90, Leucuţa), Mitu (min. 64, Uibariu) – Burian, Mihai.
Antrenor: Dan Cuedan.
FC HUNEDOARA: Dragotă – Vîrtan, Ambruş, Cuciula, Roiu (min. 90, Suciu) – Vişan, J. Vajda- R. Cristian (min. 80, Lintaru), Pepenar (min. 71, Trăşcan) – Nicula (min. 54, Făgărăşanu) – I. Radu.
Antrenor: Marius Opric.
Eliminaţi: Lengyel/ Dragotă, Făgărăşanu, Găceanu (toţi după finalul partidei)
Arbitru: Dorian Micloşină.
Asistenţi: Silviu Haramuz – Răzvan Nistoran (toţi trei din Reşiţa)
Stadion: “Comunal”. Spectatori: 300.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.