Sănătate: Cireşele şi beneficiile lor

Deosebite prin savoarea lor, dar şi prin elementele nutritive pe care le conţin, cireşele şi căpşunile sunt specifice începutului de vară, sunt cele care deschid “marele bal” al fructelor anotimpului cald. 

Originare din Orientul Mijlociu, cireşele sunt prezente in Europa de câteva mii de ani.

Cele mai dulci dintre fructele roşii, cireşele furnizează în jur de 68 Kcal la 100 g (284 J) şi o cantitate apreciabilă de vitamina C (15 mg la 100 g) şi de provitamina A. Bogăţia lor în potasiu le conferă proprietăţi diuretice, iar fibrele pe care le conţin stimulează funcţia intestinală. În trecut se utiliza uleiul extras din sâmburele de cireaşă pentru durerile reumatismale şi pentru a facilita eliminarea calculilor renali. Pigmentul antocian care colorează cireaşa în mod natural face parte dintre coloranţii alimentari autorizaţi şi înscrişi în codul european ca E163.Un studiu recent efectuat de centrul Dentar Forsyth (SUA) a arătat că sucul de cireşe poate neutraliza în aproape 9 din 10 cazuri activitatea enzimelor implicate în formarea plăcii bacteriene din cavitatea bucală, luptând astfel contra cariilor dentare.

Fructe foarte zemoase, cireşele trebuie consumate rapid pentru a li se conserva calităţile şi savoarea. Atrag mirosurile altor alimente şi de aceea, dacă le păstrăm în frigider, este bine să le acoperim. Pot fi congelate în condiţii optime, sunt foarte bune sub formă de compot, dulceaţă sau chiar coniac de cireşe.

Cireşele au o puternică acţiune detoxifiantă şi depurativă, care le recomandă reumaticilor, persoanelor care suferă de gută sau constipaţie, artriticilor, celor cu litiaze renale şi biliare.
Conţinutul ridicat de apă din cireşe ne permite să mâncăm cât de multe dorim, fără să ne îngrăşăm! Pe de altă parte, dacă vrem să ţinem o cură cu aceste fructe, e necesară o cantitate mare pentru a obţine rezultate. De exemplu, consumând cel puţin o jumătate – până la un kilogram de cireşe timp de o zi sau două pe săptămână, forţăm eliminarea toxinelor din corp. Aceasta ne va face să ne simţim mai odihniţi pe parcursul zilei, iar pielea noastră va deveni mai netedă şi mai catifelată. Ţinând o cură de cireşe se obţin rezultate remarcabile. Există două moduri de a urma tratamentul: mini-cura şi cura exclusivă.

Mini-cura: dimineaţa, pe stomacul gol, se începe cu o doză minimă de 100 de grame. Se creşte progresiv doza pentru a ajunge la sfârşitul celei de-a treia săptămâni la o jumătate de kilogram. De la doza de 300 de grame, se împarte cantitatea în trei părţi până la prânz şi nu se mai consumă niciun alt aliment. În timpul curei nu este recomandat abuzul de grăsimi animale, zahăr rafinat sau alcool.Prânzurile şi cinele uşoare vor fi binevenite pentru ca această terapie naturistă să aibă efectele pozitive scontate.

Cura exclusivă se face timp de trei sau patru zile, perioadă în care se mănâncă doar cireşe; această cură se poate relua în fiecare lună. Între o doză şi alta este recomandat să se bea apă minerală. Cantitatea de cireşe este cuprinsă între două şi trei kilograme pe zi. Anumiţi autori recomandă până la cinci kilograme de cireşe pe zi. Dar capacitatea de absorbţie este variabilă de la o persoană la alta. Această cantitate de fructe se consumă în mai multe doze în timpul zilei.

Oricare ar fi fructul ales, o cură exclusivă reclamă întotdeauna, la începerea ei, o anumită prudenţă, o creştere progresivă a cantităţii, pentru a nu risca anumite tulburări digestive. Motivul este uşor de inţeles: un organism obişnuit de multă vreme cu un dezechilibru alimentar poate reacţiona violent la un nou mod de alimentaţie. Cura de cireşe se mai recomandă hepaticilor, cărora le reglează funcţionarea ficatului, persoanelor demineralizate, celor cu afecţiuni biliare, celor cu stări avansate de oboseală, anemicilor, copiilor cu deficienţe de creştere, celor cu afecţiuni nervoase, pentru că medicina modernă recunoaşte efectul sedativ al acestui fruct remarcabil.

Cireşele stimulează organismul şi au o acţiune favorabilă asupra imunităţii naturale, având şi o funcţie de reglare a aparatului digestiv, în special a fermentaţiei intestinale.