Sunteţi aşteptaţi la “Sarmizegetusa normală”

După mai bine de două decenii în care capitala Daciei libere a fost victima indiferenţei crase a statului român, la Sarmizegetusa Regia începe să se instaureze o stare de normalitate. La intrare, începând de marţi, se eliberează bilete, zona este curăţată zilnic şi, mai ales, este păzită 24 de ore din 24. Peste câteva zile, turiştii vor putea să obţină informaţii de pe panouri dedicate fiecărui element important al sitului, vor avea la dispoziţie pliante despre cetăţile dacice, iar din această vară vor beneficia gratuit şi de ghidaj de specialitate.

REPLICA a avut bucuria de a cumpăra primul bilet de intrare emis vreodată la Sarmizegetusa Regia

“Bine aţi venit la Sarmizegetusa normală” – aşa ne-a salutat Vladimir Brilinsky, administratorul obiectivului istoric, în momentul în care am ajuns la Poarta de Vest a cetăţii, locul în care aşteaptă să fie amplasate şi utilate gheretele pentru bilete, pază şi pliante, plus toaletele ecologice. Sarmizegetusa Regia are, în sfârşit, un “stăpân” – Consiliul Judeţean Hunedoara, după ce, cu greu, Guvernul a transferat drepturile de administrare instituţiei locale.

Tarife şi program

Din această săptămână, turiştii vor putea vizita templele de la Regia doar între orele 08.00 şi 20.00 (din mai până-n septembrie), iar primăvara şi toamna între 09.00 şi 17.00. În perioada decembrie – februarie obiectivul va fi închis. Un bilet pentru adulţi costă 5 lei, iar unul pentru copii, studenţi ori pensionari, 2 lei. Cine vrea să ajungă cu maşina până la Poarta de Vest a cetăţii va trebui, în curând, să plătească şi o taxă de 10 lei. Peste câteva zile o barieră va fi instalată la 4 kilometri mai în jos, pe vale. La cum arată drumul după câte o ploaie straşnică, mai ales pe ultima sa porţiune, ar fi chiar indicat ca turiştii să-şi lase maşinile la barieră şi să facă o plimbare pe jos, care nu are cum să dureze mai mult de o oră. “Sunt lucrări foarte ample care trebuie făcute dacă se va decide asfaltarea acestei porţiuni de drum. Asta din cauza râului care sapă de zor la baza drumului. Este însă un obiectiv pe termen lung al nostru, însă la noi <<termen lung>> înseamnă maximum cinci ani”, explică Vladimir Brilinsky.
Cine doreşte să realizeze fotografii şi înregistrări video în scop comercial în interiorul cetăţii va trebui să plătească o taxă de 300 de lei pe oră.
Unora dintre turiştii care veneau des aici, noile reguli nu le sunt deloc pe plac. “Noaptea era cel mai fain. Aşa de frumos se vede cerul din incinta sacră…”, “Cum să nu se mai poată intra în temple, de ce?! Nu înţeleg”, întrebau zilele trecute câţiva vizitatori din categoria celor convinşi că aici se adună toate energiile pozitive ale Universului. Explicaţiile administraţiei vin repede, scurte şi cu exemple: noaptea jandarmilor le va fi destul de greu să asigure respectarea regulamentului de vizitare şi, în plus, anul trecut, un stâlp de lemn din Marele Templu Circular a căzut peste un copil care a ignorat panourile ce atenţionează că este interzisă atingerea monumentelor. Nerespectarea regulilor de vizitare se va sancţiona cu amenzi cuprinse între 50 şi 2000 de lei.

Descoperiri la curăţenia de primăvară

Turnul pentagonal este doar una dintre minunăţiile istorice de la Sarmizegetusa Regia care are nevoie de intervenţii de urgenţă

Administraţia Sarmizegetusa Regia – Grădiştea Muncelului (aşa cum sună denumirea administrativă a compartimentului special creat în cadrul CJ Hunedoara) a început lucrul în cetate la 1 mai. Preluarea administrării de la Guvern a avut loc abia la începutul anului, iar stratul de zăpadă de sus, din munte, nu a permis demararea activităţilor mai devreme. Serviciile de curăţenie, transport şi ordine publică au fost încredinţate unei firme din Deva, care a angajat 20 de oameni special pentru acest obiectiv: “Sunt oameni din zonă, care preţuiesc foarte mult aceste locuri. Am avut însă mici probleme cu ei, nu pentru că nu-şi fac treaba ci, tocmai, pentru că uneori vor să facă mult mai mult decât li se cere”, spune zâmbind Vladimir Brilinsky. “Curăţenia noastră de primăvară a făcut să se vadă mult mai bine terasa a lX-a, până acum ascunsă de ochii turiştilor de lăstărişul de pădure crescut acolo. Tot făcând curăţenie am scos la lumină, dintre bălării, şi o grupare de blocuri de piatră (situată în partea de Sud – Est a incintei sacre, probabil provenind de la un zid de sprijin – n.red.) care a fost o surpriză până şi pentru unii arheologi. Am curăţat drumul pavat, care arată mai bine ca oricând, şi acţiunea continuă”, adaugă administratorul.

Termene scurte şi clare

Vladimir Brilinsky spune că, peste câteva zile, panouri explicative bine întocmite vor fi amplasate în situl istoric

Administraţia Sarmizegetusei Regia doreşte ca în lunile următoare să termine de curăţat întreaga zonă a sitului istoric, iar în paralel să amplaseze panouri informative şi de atenţionare, astfel încât turistul să primească date despre fiecare obiectiv în parte al complexului, chiar dacă nu beneficiază de asistenţa unui ghid specializat. În săptămânile următoare se va trece la inventarierea monumentelor, la întocmirea unei evaluări contabile a acestora şi la definitivarea planurilor de conservare a sitului. Şantierul arheologic de aici va fi redeschis, de asemenea, în vara acestui an. Un alt obiectiv imediat al administraţiei este reabilitarea cabanei care găzduieşte arheologii veniţi aici pentru campanii de săpături.

Pe termen mediu (ceea ce în accepţiunea administratorului înseamnă un an) se doreşte înlocuirea stâlpilor de lemn din Marele Templu Circular (puşi în urmă cu 30 de ani şi putreziţi între timp), dezafectarea balustradei metalice puse de-a lungul drumului pavat şi înlocuirea ei cu un gard de lemn realizat fără cuie, pe metoda antică a îmbinărilor cu nuiele din coajă de fag şi învelirea zidurilor incintei militare în meşuri imprimate cu imaginea pe care o vor avea după ce vor fi refăcute.

În următorii cinci ani se doreşte elaborarea şi aplicarea unui plan de conservare şi refacere a zidurilor din incinta militară, a zidurilor de sprijin din incinta sacră şi a turnului pentagonal, precum şi continuarea planului multi-anual de cercetare, pentru care Ministerul Culturii a alocat deja peste 4 milioane de euro. “Peste 10 ani ne dorim ca Sarmizegetusa Regia să se conformeze turismului din secolul XXl din absolut toate punctele de vedere”, adaugă Brilinsky.

O recompensă neaşteptată

Jandarmii şi angajaţii unei firme private se vor asigura că regulile de vizitare a capitalei dacilor vor fi, de data aceasta, respectate cu adevărat

REPLICA se numără printre puţinele publicaţii care au avut un demers jurnalistic susţinut şi constant pentru punerea în valoare a unui monument preţuit de UNESCO, dar ignorat şi chiar batjocorit de statul român. REPLICA a avut onoarea de a cumpăra primele trei bilete de intrare “rupte” la poarta Sarmizegetusei Regia. Pentru a se ajunge la stadiul la care turistul să fie taxat şi apoi răsplătit şi respectat prin serviciile care i se oferă aici a fost nevoie de 23 de ani. 23 de ani în care situaţiile de un ridicol greu de imaginat s-au succedat cu o repeziciune, puţin spus, enervantă: de la inepţii administrative, până la neputinţe organizatorice şi distrugeri de monumente de către turişti inconştienţi. În ultimii 15 ani, actorii principali ai acestui blocaj păgubos au fost Ministerul Mediului şi Ministerul Culturii. Fiecare îşi aroga dreptul de decizie doar atunci când avea ceva de câştigat şi arunca responsabilitatea asupra celuilalt când era vorba de vreo problemă greu de rezolvat, ori de vreun scandal mediatic. Între timp, nimeni nu făcea nimic pentru ca, de exemplu, noaptea să nu mai fie aprinse focuri pe Soarele de Andezit, cum s-a întâmplat şi în vara trecută.

În timp ce firme desemnate de Ministerul Culturii băgau buldozere printre templele dacilor, unii turişti aprindeau lumânări pe stâlpii de lemn ai Marelui Templu Circular, iar copacii doborâţi de furtuni stăteau cu lunile peste zidurile antice, la Deva şi la Bucureşti se constituiau comitete şi comisii care, deşi discutau ore în şir la câte o întrevedere, nu ajungeau la nicio concluzie clară. În 2004, anunţul găsirii unor brăţări dacice din aur la doar 800 de metri distanţă de incinta sacră a readus Sarmizegetusa Regia în atenţia opiniei publice la nivel naţional.

De la batjocură, spre normalitate

scris de Laura Oană

O imagine care spune multe despre “interesul” cu care, până nu demult, a fost tratată Regia de către autorităţi

Când vine vorba de cetăţile dacice, pierd total obiectivismul recomandat jurnalistului. Recunosc că îmi sunt dragi monumentele din Munţii Orăştiei, unde mai pui că mă dau în vânt după epoca dacică. Anii care au trecut, deciziile luate de autorităţi sau „specialişti” m-au revoltat şi chiar mi-au umplut inima de lacrimi. Acum, când apar primele semne de normalitate la Sarmizegetusa Regia, îmi vin în minte câteva scene şi rânduri pe care le-am scris în ultimii 10 ani, pe acest subiect. Şi nu fac asta doar pentru că aş dori să stric momentul actual, ci doar pentru că nu putem uita greşelile recente majore care s-au făcut în capitala dacilor liberi. Citatele sunt din textele mele mai vechi.

În 2004, urmăream îngrozită cum şenilele buldozerelor striveau incinta sacră: “Profesorul Ioan Glodariu, şeful şantierului arheologic, a hotărât ca pământul rezultat de la săpăturile anilor ‘50 – ‘60 şi adunat în timp să acopere acest zid de beton. Zidul a fost ridicat la ordinul lui Ceauşescu, care dorea «să fie folosit pentru construirea unui taluz care să înfrumuseţeze locul»”. La vizita sa în cetăţile dacice, Ministrul Culturii, Răzvan Teodorescu, s-a arătat vizibil deranjat de betoanele comuniste şi a poruncit la rândul său să fie scoase sau acoperite cu pământ. […] Firma s-a mulţumit să trimită în cetate patru muncitori necalificaţi care, cu ajutorului unui excavator şi cu un buldozer cu o cupă, au reuşit să transforme incinta sacră în teren viran şi care au mărturisit că nu au cunoştinţă de existenţa vreunui proiect.

Utilajele au sfărmat gazonul din cetate, lăsând în schimb urme groase de noroi. Lucrările nu au fost supravegheate de niciun specialist de la firma- constructor şi nici de reprezentanţi ai beneficiarului, Ministerul Culturii. Lăsaţi de capul lor, muncitorii au reuşit să se apropie de dezastru: “În data de 8 noiembrie, din excavările respective au ieşit la iveală resturi ceramice şi metalice, ceea ce sugerează că s-a excavat dintr-un loc care nu a fost cercetat.

Deşi blocurile de calcar de la baza zidului de beton puteau fi salvate, depozitate şi folosite ulterior la restaurări în zonă, nimeni nu a luat în calcul această posibilitate şi, în consecinţă, peste 100 de blocuri de calcar de diferite dimensiuni şi forme dislocate din zidul recent descoperit au fost aruncate de-a valma cu tone întregi de pământ, în condiţiile în care, la alte lucrări de restaurare, aceeaşi firmă (ASAR – n.r.) a folosit piatră de râu”. De-a lungul timpului, s-au cheltuit mulţi bani pentru reconstrucţie şi restaurare la Sarmisegetusa, dar soluţiile alese s-au dovedit a fi de multe ori cele mai proaste: în incinta sacră s-au depozitat plinte de beton, iar cele tăiate din calcar puţin rezistent, de la Podeni, s-au crăpat în mai puţin de 10 ani.

Un an mai târziu, vara, aveam un alt motiv de indignare: “Tone întregi de deşeuri au fost îngropate în situl arheologic de nimeni alţii decât profesorii universitari din Cluj-Napoca, studenţi şi elevi care au lucrat pe şantierul arheologic toată vara. După câteva săptămâni bune petrecute «la practică», arheologii conduşi de vestiţi profesori ai Facultăţii de Istorie din Cluj au dat dovada celor şapte ani de acasă. Cadrele universitare şi studenţii au îngropat gunoaiele în trei locuri tocmai în situl arheologic, la câţiva paşi de sanctuarele sfinte ale dacilor”.

În urma lor, rangerii, ziariştii şi muzeografii deveni au făcut un alt fel de descărcare arheologică – s-a săpat după gunoaiele îngropate în sit! Ani de zile, accesul a fost extrem de dificil, chiar imposibil după ploi mai mari, din cauza TAF-urilor care transportă lemnele la intervale prea scurte. În acest ritm drumul de acces către Sarmizegetusa a devenit accesibil doar maşinilor 4×4.

În condiţiile în care Administraţia Parcului Natural Grădişte susţinea sus şi tare că, în zona cetăţilor, nu se pot exploata nici măcar arborii crescuţi pe ziduri, şefii direcţiei îşi dădeau acceptul pentru defrişarea unor întregi versanţi în zonă. În diferite forme şi fraze, concluzia era cam aceeaşi: “Vestigiile istorice ar trebui să se lupte doar cu uitarea. Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei duc şi acum lupte aprige împotriva nesimţirii, dezinteresului şi indolenţei autorităţilor.

Ca să supravieţuiască, Sarmizegetusa este nevoită să se lupte tocmai cu cei care ar trebui să o ocrotească”. Ar fi vremea ca cetăţile din epoca dacică să intre şi în epoca bunului simţ.