O hârtie pune pe drumuri o femeie oarbă

Instituţiile statului pun pe drumuri o femeie oarbă din Călan, din cauza legislaţiei neclare din domeniul asistenţei sociale. Femeia s-a trezit că a rămas fără indemnizaţia de însoţitor din cauza unei serii întregi de neînţelegeri şi erori care, probabil, cu puţină bunăvoinţă din partea funcţionarilor, ar fi putut fi evitate.

Elisabeta Tudor este îngrozită de gândul că va trebui să facă iarăşi drumuri la Deva pentru a-şi recâştiga drepturile

Elisabeta Dorica Tudor are acum 53 de ani. În 2006 a orbit la ochiul stâng, iar un an mai târziu a păţit acelaşi lucru şi la ochiul drept, din cauza unui diabet nedescoperit la timp. Femeia spune că vede lumini şi umbre doar când afară este soare puternic.

Nenorociri în serie

De parcă necazul acesta nu i-ar fi fost de-ajuns, soţul său a decedat anul trecut, în urma unui infarct. De fapt, ultimii ani au adus pentru ea şi familia ei numai nenorociri. Olimpiu, unul dintre fii, singurul care mai locuieşte cu ea, suferă de un handicap neuromotor de gradul ll. Ciprian, cel de-al treilea dintre cei şapte copii ai femeii, a murit din cauza unei encefalopatii în 2008, la doar 28 de ani. Ceilalţi copii, patru băieţi şi o fată, sunt plecaţi, fiecare la casa lui. Soţul Elisabetei Tudor era cel care o ajuta, până să se ducă pe lumea cealaltă. Rămasă singură, femeia a mai primit o lovitură, de data asta din partea statului. Comisia de specialitate din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială Hunedoara a decis să nu-i mai plătească indemnizaţia pentru însoţitor. În situaţia în care se află, cu un venit total de doar 600 de lei, Elisabeta Tudor spune că nu se poate descurca fără cei 566 de lei tăiaţi de Direcţia de Asistenţă Socială.

“Nu înţeleg de ce”

Femeia spune că a început să primească sprijin din partea Direcţiei de Asistenţă Socială Hunedoara în 2008, după ce medicilor le-a fost destul de clar că ea şi-a pierdut vederea. “În 2010 sau 2011, nu mai ştiu, pentru că împlinisem 30 de ani lucraţi (Elisabeta Tudor a muncit toată viaţa la o balastieră de lângă Călan – n.r.) am depus şi cerere de pensie, la Casa de Pensii. Doar de anul trecut au început să-mi vină nişte bani şi de-acolo, dar e vorba doar de pensie, nimic altceva. Când am mers la Direcţia de Asistenţă Socială ca să solicit nişte bilete de tren de care am nevoie pentru a merge la un control medical, la Bucureşti, mi s-a spus că eu am dreptul, dar însoţitorul meu nu are acest drept pentru că nu mai primeşte nici retribuţia aceea. N-am înţeles de ce şi nu înţeleg nici acum de ce nu mi se mai acordă indemnizaţia pentru însoţitor”, povesteşte Elisabeta Tudor.

Cererea lipsă e de vină

Reprezentanţii Direcţiei de Asistenţă Socială Hunedoara spun că decizia de încetare a plăţii indemnizaţiei de însoţitor în cazul Elisabetei Tudor este în conformitate cu legislaţia în domeniu. Mai precis, în primăvara acestui an, comisia de specialitate din cadrul Direcţiei a luat act de faptul că Elisabeta Tudor a început să beneficieze de pensie de invaliditate gradul l. Această formă de protecţie socială ar trebui să includă automat şi acordarea unei indemnizaţii pentru un însoţitor, dar din partea Casei de Pensii, nu a Direcţiei de Asistenţă Socială. “Legislaţia prevede că nu se poate încasa simultan indemnizaţie de însoţitor din două surse diferite. Acesta a fost motivul pentru care comisia de specialitate a Direcţiei a decis suspendarea dreptului amintit în cazul doamnei Tudor. De fapt, decizia s-a luat după ce s-a constatat că beneficiază de pensie de invaliditate grad l, acordată de Casa de Pensii. Dumneaei a depus o contestaţie la decizia noastră, contestaţie care va fi analizată de forul superior de la Bucureşti, timp în care dreptul rămâne suspendat. Dacă ea va fi rezolvată favorabil doamnei Tudor, dumeaei va primi şi retroactiv sumele cuvenite”, spune Ionela Lazăr, purtătorul de cuvânt al Direcţiei de Asistenţă Socială Hunedoara.
Reprezentanţii Casei Judeţene de Pensii Hunedoara confirmă faptul că Elisabeta Tudor are pensie de invaliditate gradul l, dar menţionează că nu beneficiază şi de indemnizaţie pentru însoţitor. Motivul? Nu a depus o cerere în acest sens.

Femeia susţine că în momentul întocmirii dosarului pentru pensie, nu i-a spus nimeni că va trebui să facă şi o cerere separată, pentru indemnizaţia cuvenită persoanei care o însoţeşte. “N-am vrut să iau bani de două ori. N-am cerut nimic din ce nu mi se cuvine. De la Casa de Pensii nu mi-a spus nimeni că trebuie să fac şi acolo cerere pentru indemnizaţie de însoţitor. Acum m-am apucat să sun iarăşi peste tot şi, din ce mi s-a zis până acum, iar trebuie s-o iau de la capăt cu drumurile şi cu actele. Numai să aibă cine să mă ajute. Singură nu am cum s-o scot la capăt”, ni s-a plâns femeia la două zile după discuţia iniţială avută cu REPLICA.