Primarii hunedoreni cu datorii, pasibili de închisoare

Primarii hunedoreni rău-platnici, laolaltă cu colegii lor din ţară, sunt pasibili de puşcărie. Este pentru prima dată în istoria post-decembristă când primăriile şi consiliile judeţene care nu-şi pot plăti datoriile intră în insolvenţă. Iar dacă autorităţile nu notifică la timp această stare de fapt, riscă să intre în celulă. Nici dacă notifică, viaţa ordonatorilor de credite nu va fi mai bună. Ei pierd dreptul de a mai face vreo cheltuială din bugetul instituţiei, predând acest privilegiu unui administrator judiciar.

Ţara arieratelor

45Despre o lege care să reglementeze insolvenţa autorităţilor locale se vorbeşte de mai mulţi ani, de când arieratele “din teritoriu” – restanţele către firme de peste 90 de zile (o ţintă mereu ratată în acordul cu FMI) – au dus la blocaje în economie, după principiul: firma face o lucrare sau furnizează un bun sau un serviciu şi statul uită să plătească. Şi arierate, din păcate, sunt cu duiumul. La sfârşitul anului 2012, autorităţile locale înregistrau faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări un volum al arieratelor de 840 de milioane de lei, iar în ianuarie, acesta a ajuns la 1,2 miliarde de lei. Fondul Monetar Internaţional a cerut ca aceste datorii să fie plătite rapid, dacă România mai vrea să aibă un acord cu instituţia internaţională.

Până acum, pentru primari şi consiliile locale, plata arieratelor din resurse proprii înseamnă renunţarea la planurile de investiţii şi a altor tipuri de cheltuieli, de aceea preferă să aştepte o mână întinsă de la guvern, de multe ori prin suplimentarea fondurilor de la bugetul de stat.
În cele din urmă, guvernul Ponta a aprobat, prin ordonanţă de urgenţă, un proiect depus de guvernul Boc în Parlament în 2010 şi blocat în forul legislativ, înlocuind sintagma “prezenta lege” cu “prezenta ordonanţă de urgenţă”.

Ce spune ordonanţa?

Potrivit ordonanţei de urgenţă aprobate de guvern, în momentul în care autoritatea locală are obligaţii de plată restante mai mult de 90 de zile, care depăşesc 15 procente din bugetul general, aceasta trebuie să declare starea de criză financiară.

În termen de cinci zile, se constituie Comitetul pentru situaţii de criză financiară, prin ordin al prefectului, din care fac parte:

• primarul sau preşedintele consiliului judeţean, al unităţii administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară,
• şeful compartimentului financiar-contabil, conducătorul serviciului public de interes local care a generat starea de criză financiară,
• un reprezentant al autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale
• un reprezentant al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene.

În termen de 30 de zile, Comitetul pregăteşte un Plan de redresare financiară, cu avizul Curţii de Conturi din teritoriu, în care trebuie să arate cum va creşte veniturile şi va reduce cheltuielile. Ordonatorul de credite are nevoie de avizul Comitetului pentru orice cheltuială în plus sau credit contractat. Situaţia de criză financiară se termină în momentul în care fie problemele au fost rezolvate şi nu se mai observă altele timp de 120 de zile, fie unitatea administrativă intră în insolvenţă.

Dacă nu recunosc insolvenţa, primarii şi preşedinţii de consilii riscă puşcăria. Ei sunt obligaţi să ceară tribunalului să declare insolvenţa, dacă autoritatea locală are datorii neplătite mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50 la sută din bugetul general sau dacă nu au achitat salariile de mai mult de 120 de zile. Insolvenţa nu poate dura mai mult de trei ani, iar recuperarea datoriei se face valorificând patrimoniul instituţiei, terenuri şi clădiri. Legea se aplică de la momentul publicării în Monitorul Oficial.