La 10 ani de la crearea sa pe hârtie, Parcul industrial de la Hunedoara este ocupat doar pe jumătate. Anul acesta sunt şanse ca gradul de concesionare a suprafeţelor să atingă limita maximă. În cel mult doi ani se speră ca numărul locurilor de muncă de aici să fie de cel puţin trei ori mai mare decât cel actual. De ce a fost însă nevoie de un deceniu pentru ca parcul să se apropie de un nivel de activitate acceptabil?
După ani de ezitări, în parcul industrial de la Hunedoara lucrurile par să intre pe un trend ascendent
În 2002, când oraşul trecea printr-un alt şoc social produs de disponibilizările masive din siderurgie, se vorbea despre parcul industrial ca despre principala soluţie de ameliorare a problemei locurilor de muncă. Concesiunile de terenuri la tarife mici şi lipsa cheltuielilor cu realizarea reţelelor de utilităţi, ori a celor de pază şi întreţinere, ar fi trebuit să atragă mulţi investitori. Aşa a şi fost, la un moment dat, însă, până la urmă, lucrurile nu au evoluat pozitiv în perioada de boom economic din deceniul trecut.
Proiectul iniţial, pe scurt
20 de hectare parcelate şi “utilate” cu reţelele necesare pentru activităţi industriale în care să fie angajaţi 1.500 de oameni. Cam aşa suna proiectul iniţial al Parcului industrial din Hunedoara, realizat pe amplasamentul vechiului triaj feroviar al combinatului siderurgic. De la stadiul de idee până la realizarea în practică au trecut însă ani buni. Parcul a fost înfiinţat, pe hârtie, în decembrie 2002, dar a mai durat patru ani până când primii investitori să înceapă aici activităţi economice. Acum gradul de ocupare efectivă a parcului este de aproximativ 60 la sută, iar la firmele de aici lucrează doar 400 de oameni, de aproape patru ori mai puţini decât se spera iniţial. Realităţile economiei nu s-au potrivit deloc cu aşteptările politicienilor de la începutul noului mileniu.
Energia este “apa industriaşilor”
Administratorul Parcului Industrial de la Hunedoara, Valeriu Bejinariu, explică situaţia actuală prin faptul că, până de curând, jumătate din parcelele parcului nu aveau energie electrică. “După ce că era vechi de 50 de ani, punctul de transformare a energiei era situat la un capăt al parcului şi nu în mijloc, cum ar fi fost mai eficient. În plus, reţeaua internă de energie electrică nu acoperea întreaga suprafaţă a parcului. Mai mult, unii investitori din parc ne-au spus că ei pleacă dacă vor avea, în continuare, întreruperi ale curentului. N-am avut încotro şi, din surse proprii, am investit deja 650.000 de lei pentru o serie de lucrări de reabilitare şi extindere a reţelei. Unii investitori erau aduşi, li se concesionau parcele, dar erau lăsaţi să se descurce singuri cu problema energiei electrice. Să nu mai vorbim de faptul că, până de curând, parcul nu avea o parcare pentru TIR-uri”, adaugă Bejinariu.
Acesta mai spune că, la ora actuală, 90 la sută din parcelele parcului sunt concesionate şi că, peste cel mult doi ani, se vor crea aici încă 600 – 700 de locuri de muncă. Acum, firmele care activează în parc produc confecţii metalice, prelucrează lemnul, ori activează în industria uşoară. Conform lui Bejinariu, în lunile următoare, lor li se vor alătura firme din domeniul prelucrării lemnului, producţiei de corpuri de iluminat şi instalaţii de încălzire. “Peste trei luni cred că nu vom mai avea suprafeţe disponibile peste concesionare în actuala configuraţie a parcului”, mai spune administratorul. Concesiunile se fac prin licitaţie, iar preţul de pornire este de 0,1 euro pe metru pătrat pe an. La suma rezultată în urma licitaţiei se adaugă o taxă lunară de administrare de 6 eurocenţi.
Schiau şi Hada: “Banii puţini şi criza mondială au fost de vină”
Deşi creat în 2002, din lipsă de bani, lucrările de amenajare efectivă a parcului industrial de la Hunedoara au început abia în 2004. Acesta a fost deschis doi ani mai târziu, însă nu era utilat cu reţele electrice pe întreaga sa suprafaţă: “Ne-ar fi trebuit vreo 3 milioane de euro pentru a face absolut toate lucrările care erau necesare atunci. Am avut la dispoziţie mai puţin de 2 milioane de euro, bani pe care i-am obţinut destul de greu, de la Guvern ori din surse proprii. Dacă cineva trimite acum săgeţi spre trecut, nu are dreptate. Eu am luat zona aceea de la stadiul de bălării şi ruine şi am transformat-o în parc industrial”, spune Nicolae Schiau, primarul oraşului din perioada 2004 – 2008.
Ovidiu Hada, cel care i-a urmat în funcţie, îşi aminteşte că impasul în care a intrat economia mondială în 2008 la Hunedoara s-a simţit mai întâi în Parcul Industrial: “La începutul lui 2008 aveam încă un grad de concesionare destul de ridicat, dar mulţi investitori care luaseră parcele în 2007, de exemplu, în 2008 s-au răzgândit şi au ales să-şi ţină banii, ori să-i folosească în alte direcţii, renunţând la proiectele pe care le aveau în parcul industrial. Pe timpul mandatului meu nu s-a extins reţeaua de energie, pentru că riscam să cheltuim bani pentru investitori care, mai apoi, nu mai începeau să-şi ridice halele de producţie”.
Călanul mizează pe avantajele geografice
Cu toată lentoarea în evoluţie a Parcului industrial de la Hunedoara, oraşul Călan mizează acum pe aceeaşi soluţie. De fapt, aceasta pare a fi singura soluţie logică pentru repunerea în circuitul economic a unei părţi a suprafeţei ocupate de vechiul combinat. Este vorba despre 40 de hectare la a căror ecologizare se lucrează în această perioadă. Zona va fi ocupată de un parc industrial modern, cu toate utilităţile necesare, până la finele anului viitor.
Primarul oraşului, Adrian Iovănesc, spune că avantajele locului sunt mai mari decât cele din Hunedoara: “Nu mi-e teamă că lucrurile se vor urni greu, cum s-a întâmplat la Hunedoara. Singura mea temere pleacă de la situaţia economică de ansamblu, pe plan naţional şi continental. Spre deosebire de Hunedoara, noi avem avantaje importante aici: o magistrală de cale ferată care trece pe lângă parc, un drum naţional important (DN 66), plus faptul că Parcul industrial din Călan este situat la doar 10 kilometri distanţă de autostrada Arad – Timişoara – Sibiu”. Până să ajungă la începerea lucrărilor, Primăria oraşului a trebuit să se lupte cu fel de fel de obstacole ani în şir, demersurile pentru un parc industrial la Călan fiind începute încă din 2005.
Hunedoara ar trebui sa ia exemplu !