Zeci de copii cu dizabilităţi, care învaţă la Centrul de Pedagogie Curativă, au primit cadouri de Ziua Copilului. Luni, săptămânalul REPLICA şi câţiva sponsori inimoşi au adus, din nou, bucurie în inimile unor copii cu care viaţa a uitat să fie generoasă.
Zâmbeşte fericită, cu privirea întoarsă înspre o lume a ei, în timp ce profesoara Iulia Hriţcu o încurajează să ne vorbească. Ea e Melisa şi are 11 ani. Învaţă în clasa a treia la Centrul de Pedagogie Curativă Hunedoara, iar acum se bucură. A primit un cadou de ziua copilului de la redacţia noastră şi sponsorii care au dorit să ni se alăture, iar acum e încântată să ne arate câteva coşuleţe din hârtie lucrate de ea şi expuse pe pereţii clasei speciale în care învaţă doar cinci elevi.
David, însă, e, fără îndoială, cel mai prietenos dintre toţi. Vine şi se prezintă frumos, curios din cale-afară la vederea reportofonului. Dacă ai timp pentru el, David, băieţelul de 10 ani, diagnosticat cu autism, o să îţi spună că e pasionat de istorie şi că „ţine cu romanii, că ei erau cei mai isteţi”. A învăţat de la doamnele care lucrează cu el să fie politicos şi să mulţumească, dar tot ţine ochii nedezlipiţi de reportofon. La prima vedere, David este un copil normal.
Însă profesoara Claudia Păun ne spune că băiatul suferă de o formă atipică de autism: „David este specialist în tehnică şi aparatură, râde profesoara. Ne-a demontat şi ne-a remontat toate telefoanele, calculatoare, laptop-uri… A spart parola de e-mail a mamei lui şi a făcut comenzi la o firmă de cosmetice… De asta era aşa de interesat de reportofon. E extrem de priceput la tehnică. E înnebunit după asta! Însă dacă îl duci în curte şi îl laşi acolo, e pierdut”, ne explică inimoasa Claudia Păun. De altfel, ea crede că David ar avea viitor ca specialist în reparaţii electronice sau IT. Pus într-un birou cu aparatură electronică, e aşa… ca un peşte în acvariu. Acolo, David s-ar simţi la el acasă şi ar putea fi util celor din jur.
Cinci sponsori pentru 70 de copii
Lucrează de ani buni cu aceşti copii şi le cunoaşte toate dizabilităţile, toate neajunsurile. Dar nu despre ele vrea Claudia să vorbească, ci despre calităţile lor. Despre „cărămizile” pe care ea şi colegii ei pot construi. Claudia, pentru că aşa îi zic toţi copiii. „Aici nu poţi să vii la catedră cu catalogul, iar tu să fii aici undeva şi ei dincolo. Este mult de tot de lucrat cu copiii şi devii foarte apropiat de ei. A fost greu, mai ales la început. Trebuie să o iei de la zero: să îi înveţi să nu mănânce de pe jos, să stea în băncuţă… La început doar câteva minute, apoi din ce în ce mai mult… Eu întotdeauna când ajung acasă le spun alor mei: «Gata, am nevoie de o oră ca să-mi revin».
În plus, spre deosebire de învăţământul de masă, cu aceşti copii n-o să ajungi niciodată la performanţe şcolare, pentru că ei nu au capacitatea necesară. Compensează însă prin suflet”, mărturiseşte profesoara Claudia Păun. Clasele Centrului din Micro 5 au fost amenajate „cu mâinile” (râde profesoara şi ne arată palmele) chiar de dascăli: îndreptat, chituit, vopsit, zugrăvit, decorat. Acum, centrul e cald şi prietenos, la fel ca şi inimile copiilor care îţi sar în braţe, imediat ce ai trecut de intrare. Mai inocenţi parcă decât copiii sănătoşi de-o vârstă cu ei, picii se bucură de prezenţa Adrianei Vlad, reprezentanta firmei E-lite Nutriţia, care a venit însoţită de fiica ei, Andra, ca să-i viziteze şi să le ofere daruri. Ei i s-au alăturat fabrica de conserve Rotina, compania Boromir, Restaurantul Rustic şi un donator care a dorit să rămână anonim.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.