“Academia” oamenilor de afaceri, la Deva

Se fac cursuri de bună dezvoltare pentru patroni şi lecţii de… performanţă. Un lector cu o experienţă uriaşă vrea să le demonstreze întreprinzătorilor că pot reuşi în afaceri dacă urmează anumite reguli şi adoptă un comportament corespunzător. Totul în cadrul unui proiect numit “Academia de Antreprenoriat, de la idee la afacere”.

Maniov Vichentie

“Antreprenoriatul nu e o cursă, e un maraton” – cu acest gând trebuie să plece oamenii de afaceri de la cursurile predate în cadrul “Academiei…”. “Profesorul patronilor” se numeşte Maniov Vichentie. Are o experienţă de invidiat – 12 ani în învăţământul superior, 11 în cercetare, alţi opt în proiectare şi 22 de ani de business. De succes. Este motivul pentru care a fost ales să formeze patroni care să-şi conducă strălucit propria societate. “De la idee la afacere” se predă după o schemă care începe cu „generarea ideii”, cu explicaţia „foarte mulţi oameni au idei”, urmează „evaluarea fezabilităţii ideii” – „puţini oameni pot face evaluarea ideii”, continuă cu „asumarea riscurilor” –„numai cei îndrăzneţi şi întreprinzători îşi asumă riscuri (foarte puţini)” şi se finalizează cu “efort pentru punerea în practică” – numai cei care au calităţi de învingători (foarte, foarte puţini).

Proiectul se adresează celor care vor să-şi deschidă o afacere şi a debutat în 2011, se întinde pe trei ani şi în realizarea lui sunt implicaţi patru parteneri din România şi alţi trei parteneri străini. Profesorul Maniov Vichentie, expertul formator al proiectului, le spune patronilor: “Obiectivul unei firme ar trebui să fie: «în permanenţă recunoscută şi apreciată», o firmă ar trebui să fie performantă, adică să obţină profit, şi să fie competitivă pentru a putea lupta cu concurenţa. O firmă trebuie să-şi atingă acest ţel ţinând cont de evoluţia tehnologică rapidă, evoluţia necesităţilor întreprinderilor, persoanelor sau organizaţiilor şi contextul actual evolutiv, ne referim aici la ritmul rapid al dezvoltării pieţei. Firma nu trebuie să fie statică, trebuie să se adapteze rapid la condiţii. Un om de afaceri bun va vrea ca firma lui să fie lider pe plan regional, să fie recunoscută pe plan naţional şi activă pe plan internaţional, lucru care înseamnă clienţi din alte ţări”.

Lecţii pentru patroni

Consilierea pentru oamenii de afaceri este gratuită: aceştia află cum pleci de la o idee pentru a-ţi deschide propria societate şi cum se manageriază o firmă. În plus, participanţii au acces şi la cursuri de marketing, iar pentru tineri, la Moneasa, se organizează o şcoală de vară unde cursurile se ţin de către lectori din străinătate. În urma proiectului, se va lansa şi un “Ghid al întreprinzătorului european”, care va conţine experienţa oamenilor de afaceri din Italia şi Franţa. “Academia…” va trimite 20 de antreprenori în vizite de lucru la întreprinderi mici şi mijlocii din ţările partenere în proiect. Se face totul pentru ca patronii români să înveţe ce înseamnă să conduci cu adevărat propria afacere. “Antreprenorii români sunt oameni cu entuziasm, dar, cu unele excepţii, sunt foarte slab pregătiţi în ceea ce priveşte cultura antreprenorială.

Pentru asta am iniţiat un proiect în 2010, implementat în 2011, pe care l-am botezat «Academia de Antreprenoriat: de la idee la afacere», tocmai pentru a le oferi oamenilor de afaceri posibilitatea de a-şi îmbogăţi cultura antreprenorială. Desfăşurăm proiectul în Regiunea Vest şi Nord-Vest, cu activităţi în mod deosebit în judeţele Arad, Hunedoara, Caraş-Severin, Satu Mare şi Maramureş, alături de partenerii români şi două firme din Italia şi una din Franţa”, explică expertul formator. Acesta susţine că majoritatea patronilor din ţară au probleme de… mentalitate: cred că le ştiu pe toate şi se comportă în consecinţă, deşi mulţi nu ştiu nici măcar cum se conturează un plan de afaceri. “Comportamentul şi cultura organizaţională sunt neglijate de cei cu firme. Comportamentul înseamnă modul de manifestare a unui angajat şi a totalităţii angajaţilor, comportament care trebuie orientat spre client. De exemplu, când intri dincolo într-o firmă, imediat un angajat te salută şi te întreabă politicos: «Salut, cu ce te pot ajuta?». În România, dimpotrivă: intri într-o firmă, parcă ai deranja şi rişti ca primul om întâlnit să te întrebe: «Ce cauţi aici?»”. Ştim cu toţii că Maniov Vichentie are dreptate…

Consiliere, mentoring şi coaching

La cursurile de la Deva participă mai bine de 20 de întreprinzători: “Patronii au nevoie de acest proiect pentru că toţi îşi doresc ca firmele lor să fie viabile în economie, să aibă profit şi să fie competitive. Nu poţi obţine profit dacă nu ştii noţiuni de cultură în domeniu şi nu eşti orientat către client, să pui pe primul loc nevoile clientului. Atunci poate un întreprinzător să fie mulţumit, când un client al său este încântat de serviciul sau produsul primit. Încântat, laudă produsul, ceea ce pe tine ca patron te scuteşte de nişte cheltuieli de promovare şi toţi ştim că cea mai bună reclamă este atunci când un om recomandă mai departe produsul de care este mulţumit”, explică lectorul, care, în total, consiliază circa 700 de persoane în cadrul “Academiei…”, iar grupul ţintă vizează peste 1.000 de români.

În fiecare judeţ în care se desfăşoară, proiectul se derulează cu ajutorul unor birouri de antreprenoriat: “Proiectul se adresează atât angajaţilor, întreprinzătorilor, dar şi celor care vor să demareze o afacere. Prin urmare, grupul ţintă este foarte amplu, încercăm să cuprindem un grup cât mai larg de beneficiari”, spune Genţiana Nicula, coordonator birou antreprenoriat Deva. În 1991, Maniov Vichentie îşi înfiinţa firma de consultanţă şi, în ultima vreme, s-a decis să formeze patroni, după ce a constatat că, în România, nu există o mentalitate a formării continue: “Oamenii de afaceri trebuie să înveţe că, în economia modernă, nu există succes bazat doar pe voinţă. Dincolo, există formare în domeniu încă de la grădiniţă şi tinerii ştiu din şcoală să dea un răspuns coerent la întrebarea: «Unde vă vedeţi peste 10 ani?» pentru că şcolile au departamente de dezvoltare personală. La noi, nu există aşa ceva. Tinerii nici măcar nu au auzit de un plan de carieră”.

Cum să ai o cultură organizaţională

Expertul spune că a face parte dintr-o companie este similar cu a face parte dintr-o familie, unde există un set de reguli rostite, sau scrise, unde există anumite modalităţi de a interacţiona cu ceilalţi membri, angajaţii au o experienţă comună şi un set de valori. Cum scopul unei companii este profitul, fiecare angajat şi toţi împreună au anumite obiective. Însumate, toate acestea înseamnă cultura unei organizaţii. “Eu, de exemplu, mi-am lăsat firma pe mâna angajaţilor. Am pus un director tânăr şi le-am impus două condiţii: venitul să fie cu 12% peste cheltuieli şi să nu aibă reclamaţii de la clienţi. În rest, pot să-şi pună salariile cât vor şi să se descurce cu programul de lucru”, explică Maniov Vichentie.

Considerat a fi unul dintre părinţii acestui concept, profesorul Edgar Schein prezintă mai multe nivele de cultură organizaţională. De exemplu, nivelul atributelor culturale care pot fi vizibile, precum înfăţişarea birourilor sau modul de a interacţiona al angajaţilor, şi atributele culturale care sunt transmise explicit, precum sloganul societăţii, valorile, regulile şi procedurile din interiorul companiei. Nivelul trei este considerat cel al regulilor nespuse, normele care se respectă şi după care lucrurile ar trebui să se desfăşoare într-un anumit fel şi toţi angajaţii se comportă similar pentru a nu fi
“taxaţi”. Între aceste nivele pot interveni disensiuni. Spre exemplu, o companie care este îndreptată către cercetare, trebuie să investească în formarea continuă şi să ofere resurse, altfel angajaţii îşi vor pierde pofta pentru inovare.

Oceanul albastru al afacerilor

Una dintre cărţile de bază recomandate cu căldură de Maniov Vichentie este “Strategia oceanului albastru”, în original “Blue Ocean Strategy. How to Create Uncontested Market Space and Make the Competition Irrelevant”. Este un titlu editat de Harvard Business School Press, care a ocupat locul întâi pe lista New York Times Best Seller.

“Strategia oceanului albastru” presupune următorul lucru: economia actuală este una puternic concurenţială, care se poate compara cu un ocean unde toată lumea are săbiile scoase, iar oceanul este roşu, plin de sânge. Întrebarea e de ce să-mi desfăşor eu afacerile într-un astfel de ocean unde concurenţa este atât de puternică, de ce să nu-mi creez eu un ocean albastru, liniştit, în care concurenţa este irelevantă. Cum putem crea acest ocean? Se poate face dacă firma îşi crează şi arată avantajele concurenţiale, care pot fi şi de natură organizatorică, nu doar de natură tehnologică. Putem obţine oceanul prin acest comportament şi cultura organizaţională”. “Strategia oceanului albastru” a devenit o carte celebră de strategie de marketing, scrisă de doi profesori la fel de celebri, W. Chan Kim şi Renee Mauborgne, iar cartea este o lectură obligatorie la cursurile de MBA, vândută în milioane de exemplare şi tradusă în peste 40 de limbi străine.

Kim şi Mauborgne cred că viitorii lideri de piaţă vor fi oamenii de afaceri care vor răzbi nu luptându-se cu concurenţa, ci prin crearea de „oceane albastre”, alcătuite din zone ale pieţei nedisputate şi capabile de o dezvoltare rapidă. Strategia oferă cititorilor o metodă de “transformare” a concurenţei într-un element irelevant, pe baza studierii mai multor mişcări strategice în diverse ramuri economice. Autorii “descoperă” câteva principii pe care orice companie le poate aplica pentru implementarea cu succes a strategiei oceanului albastru. De exemplu, pentru un vin: “Pe un grafic se trec toate caracteristicile produsului şi apoi omul de afaceri stabileşte la ce nivel vrea să lucreze: vreau să-l fac vin premium sau vin de masă? Şi atunci, în funcţie de ce stabileşti, trebuie să scoţi în evidenţă punctele tari. Poţi să ai o mulţime de puncte slabe, atât timp cât ai şi câteva vârfuri cu ajutorul cărora poţi promova produsul. Aşa au apărut, de exemplu, firmele de low-cost, care ştiu că nu se pot compara calitativ cu marile companii, dar se bazează pe preţul extrem de redus al călătoriei”. Lectorul susţine că, dacă îţi doreşti o performanţă strălucită, trebuie să creezi ceva nou sau măcar să-ţi orientezi afacerea către un domeniu nou, adică să descoperi un ocean albastru.