Statutul de judeţ industrializat s-a întors împotriva Hunedoarei după 1990. Un studiu publicat pe econtext relevă că judeţul nostru a plătit unul dintre cele mai mari preţuri sociale din România în ultimii ani.
Au contribuit la asta, după cum se ştie, privatizări de tip mafiot, o administrare nepricepută sau coruptă, care a pus pe butuci combinate întregi, dar şi evoluţiile economice internaţionale care, după desfiinţarea CAER, au lăsat industria grea din România fără o piaţă de desfacere sigură.
Criza a desăvârşit opera nefastă
Ar fi greşit să considerăm doar anii ‘90 ca perioadă de maxim declin economic în industria grea hunedoreană. Ultimii patru ani, marcaţi de recesiune, au accelerat procesul de disponibilizări, iar din bruma de industrie câtă mai era riscăm să rămânem în scurt timp cu nimic.
Potrivit econtext, de la un total de 2.105.327 de angajaţi în septembrie 2008, scăderea de personal înregistrată la nivel naţional în industriile grele a fost de circa o cincime, numărul salariaţilor ajungând la 1.684.095 în septembrie 2012! După Bucureşti (+Ilfov), printre cele mai drastice concedieri au avut loc în judeţe puternic industriale, precum Prahova (21.512 de angajaţi daţi afară), Galaţi (16.949 de muncitori radiaţi) şi Hunedoara, unde şi-au pierdut slujbele peste 16.000 de oameni.
Cele mai puţine concedieri au avut loc în Giurgiu, unde în ultimii patru ani au fost daţi afară 922 de oameni.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.