Lumea boxului de pe bătrânul nostru continent şi-a dat întâlnire nu demult la Minsk, în Belarus, unde s-au desfăşurat Campionatele Europene rezervate seniorilor. România a reuşit să obţină o medalie de argint, chiar dacă, în realitate, ea ar fi trebuit să fie de aur. Din păcate, chiar dacă regulamentul de arbitraj s-a schimbat la această ediţie, metehnele au rămas aceleaşi pentru unii judecători. L-am rugat pe antrenorul hunedorean Ilie Captari, un tehnician cunoscut în ringurile din ţara noastră, să facă o radiografie a boxului românesc, şi nu numai.
Deveanul Bogdan Juratoni, în prezent legitimat la Dinamo Bucureşti, a reuşit să devină vicecampion continental, furându-i-se, practic, medalia de aur, după un meci pe care l-a câştigat în ring în faţa irlandezului Jason Quigley. Ce părere aveţi despre ce s-a întâmplat acolo?
Ce aş mai putea comenta eu, faţă de cei care au fost prezenţi la faţa locului şi au văzut cum boxerului nostru i-a fost refuzat titlul de acei arbitri, de fapt de doi din cei trei care au judecat. Ceea ce pot eu să spun, este că repriza a doua şi a treia au fost câştigate clar de Bogdan. Mai ales că s-au schimbat şi regulile de punctaj.
Pe undeva s-a revenit la maniera veche de a judeca, pentru că, până acum, era un fel de „tonomat” din care ieşeau învingători boxeri care pierdeau clar în ring. Dar iată că, spre deziluzia noastră, a românilor, nici în acest nou cod de punctaj nu se arbitrează întotdeauna corect.
Acum se acordă 10 puncte pe repriză boxerului care i se pare arbitrului că a câştigat runda. Este similar cu punctajul de la profesionişti, pentru că forul mondial al boxului amator are de gând să înfiinţeze o ramură a boxului profesionist în cadrul acestui organism, care să dea voie boxerilor amatori să treacă şi la profesionism, având avantajul că ei vor putea participa în continuare şi la competiţiile importante de amatori, dar şi la Olimpiadă, ceea ce nu e valabil pentru cei care boxează în boxul profesionist în alte versiuni.
Revenind la noul cod de punctaj, judecă în final doar trei din cei cinci arbitri desemnaţi.
Da. Sunt desemnaţi 5 arbitri să judece, care ocupă locurile din jurul ringului aleatoriu, iar calculatorul alege trei dintre ei, care vor da punctajul. La meciul lui Juratoni au fost eliminaţi arbitrii din Cuba şi Croaţia, rămănând în cărţi cei din Azerbaijan, Italia şi Ungaria (ultimul fiind cel care l-a dat învingător pe Bogdan).
A fost totuşi vizibilă diferenţa dintre cei doi boxeri, mai ales în rundele 2 şi 3, dominate clar de Juratoni. Cum este posibil ca nişte specialişti să judece pe dos?
Asta înseamnă că, la fel ca la fotbal pe vremuri, există şi în box acele „cooperative”, care încă nu au dispărut. Probabil, va trebui ca FRB să se implice mai mult, în special prin organizarea unor competiţii internaţionale la noi în ţară, cum era cândva „Centura de Aur”, pentru a fi şi noi acolo, să fim altcumva văzuţi de arbitrii, de oficialii forului continental şi mondial.
Ce ne puteţi spune de Bogdan Juratoni, mai ales că este hunedorean?
A început boxul la Deva, fiind descoperit de maestrul Ion Olteanu şi de Silviu Vulc, oameni care au făcut treabă “sub Cetate”, atâta timp cât au activat acolo. După plecarea maestrului Olteanu, secţia de box s-a desfiinţat, iar Bogdan a fost legitimat la Dinamo. Este un sportiv cu multe calităţi, foarte serios, care se pregăteşte aşa cum trebuie, ţintind performanţa. Mai ales că îl are acum antrenor pe Gheorghe Napoleon, un tehnician foarte bun.
Alături de Bogdan, la Minsk, au mai fost prezenţi alţi cinci boxeri, care, din păcate, nu au reuşit să urce pe podium.
Trebuie să împărţim cum trebuie. Avem doi băieţi care boxează în versiunea de semiprofesionism, într-un campionat mondial pe echipe, sub tutela AIBA. Nistor, reprezentantul nostru la super-grea, boxează pentru o echipă în Kazakhstan, cu care a şi câştigat titlul mondial pe echipe, iar Andrei Ana boxează pentru un club din Berlin. Ei au plecat din iarnă la aceste cluburi şi au trebuit să tragă tare pentru a deveni titulari la categoriile lor, fiindcă au concurenţă. Ei au cam dat totul la echipele de club, iar acum, la C.E., nu au mai putut să atingă forma de vârf. Normal ar fi trebuit să fie
într-o perioadă de refacere. Ambii sunt sportivi de medalii. Au calităţi foarte bune, în special Nistor.
Şi ar mai fi încă trei boxeri…
Este vorba de Berceanu de la Reşiţa, care nu prea a fost pe afară la turnee, deci nu are încă experienţa necesară pentru a aborda o astfel de competiţie, apoi Cuciureanu, care nu prea este serios în pregătire din ceea ce ştiu eu, şi Chirvase, care are doar doi ani de când a trecut de la tineret la seniori şi nu are, la rândul lui, experienţă.
Din cele 10 categorii, ne-am prezentat cu 6. În rest suntem deficitari?
Nu avem sportivi de valoare la acele categorii, la fel cum am spus şi de Berceanu, Cuciureanu şi Chirvase, care încă mai au de muncit şi trebuie să participe la cât mai multe turnee tari pentru a căpăta experienţa necesară şi a prinde încredere în ei.
Ultimul campion european de box la seniori pentru România a fost Dorel Simion, în 1998, tot la Minsk. Au trecut deja 15 ani. De ce credeţi că nu mai reuşim un nou titlu european?
Este foarte greu a accede aşa sus. În tot acest timp nu am dus lipsă de sportivi talentaţi, însă situaţia economică
s-a resimţit şi în box. Din cauza acestor lipsuri financiare, foarte mulţi dintre ei s-au pierdut pe drum, inclusiv la Hunedoara, unde ar trebui înfiinţat un club municipal sportiv, patronat de Primărie. Revenind la lotul naţional de seniori, el este coordonat de Marian Simion, care nu are încă experienţa necesară pentru a îndeplini această funcţie de răspundere. Au şi fost probleme la lot, când o serie de boxeri au vrut să plece din cantonament la cluburile lor. El nu a reuşit, până la ora actuală, să crească un copil pe care să-l ridice până la campion naţional şi îi dai să coordoneze lotul naţional de seniori?! E cam mare pălăria pentru el.
Acolo este şi Relu Auraş.
Aşa este. El s-a dus să aplaneze conflictul care s-a iscat între antrenor şi sportivi, iar Auraş este antrenorul care ştie să speculeze momentul oportun. Suntem încă deficitari la capitolul organizatoric. A plecat din fruntea FRB Rudel Obreja, care a încercat să le ţină piept asiaticilor, care sunt foarte perverşi, şi a venit Doroftei, care nu are niciun pic de experienţă la acest nivel.
La aceste europene, cele 10 titluri s-au împărţit între fostul „bloc” sovietic, care a cucerit 7 medalii de aur (Rusia obţinând cinci), şi anglo-saxoni – 3 (Irlanda 2 şi Ţara Galilor 1). În rest, celelalte ţări… nimic…
E greu de spus. Ne uităm în jur, la vecinii noştri. Ungurii nu prea mai au pugilişti de valoare, sârbii aproape zero, bulgarii la fel, polonezii, cehii, de asemenea. Nemţii, francezii şi italienii sunt şi ei departe, chiar foarte departe de performanţele de altă dată. Nu îmi dau seama ce se întâmplă. Nu prea mai au acele şcoli de box. Se merge pe bâjbâite, ca şi la noi. Noroc că ne-a mai scos Juratoni. Ca să faci performanţă şi să ai rezultate este nevoie de bani. Iar dacă nu vor fi resurse, nu vom avea rezultate.
Să coborâm şi la nivelul boxului de la noi de la Hunedoara, unde vă desfăşuraţi şi dumneavoastră activitatea, la Clubul Sportiv Şcolar din municipiul de pe Cerna. Ce se mai întâmplă?
Am un copil foarte bun, junior, Sorin Doboni, la categoria 57 kg. Are CM între 5 şi 15 septembrie la Kiev, în Ucraina, şi are calităţile necesare pentru a face pasul spre performanţă. Mai ales că a şi participat deja la câteva competiţii internaţionale importante. Deci ar fi cazul să confirme. El este în pregătire cu lotul naţional de juniori coordonat de Titi Tudor. Eu m-am oferit să merg să-l pregătesc cu 2-3 săptămâni înainte de aceste campionate mondiale. Mai am un cadet, la fel de talentat, Cosmin Gîrleanu, cu care pot să particip la Campionatele Europene Şcolare. Veau să vin campion cu el de la această competiţie. Promite mult şi, dacă va fi serios în continuare, va ajunge departe, mai ales că este susţinut şi de părinţi. În rest, în judeţ, boxul tinde să devină amintire.
În aceste condiţii, extrapolând, mai are România şanse să mai ajungă cândva la masa „bogaţilor”, aşa cum se întâmpla cândva?
Sincer să fiu, nu cred. Pentru că fondul actual este destul de sărac. Măcar să ţinem la ce avem acum, la cele câteva valori pugilistice. Mă uitam acum câteva zile pe nişte imagini pe care le-am primit de la Olimpiada de la Montreal din 1976, unde România a avut nu mai puţin de 5 medaliaţi. Păi când ne mai întâlnim cu aşa ceva?
Acum ca să creşti un copil care vrea să facă box nu prea mai poţi, pentru că nu dispui de banii necesari. Personal, încerc să promovez un proiect pe fonduri europene, pentru copiii care s-au lăsat de şcoală, ca, prin box, să-i readuc şi pe băncile şcolilor şi, în acelaşi timp, să facă şi sport de performanţă. Sper să reuşesc, pentru că boxul mi-a dat totul în viaţă şi vreau să fac şi eu ceva pentru acest sport.
Aş vrea să încheiem cu boxul profesionist, unde după 89 am avut primul campion mondial la profesionişti în persoana concetăţeanului nostru, Mihai Leu. Au urmat Doroftei şi Lucian Bute, ultimul pierzând centura dramatic, în faţa englezului Carl Froch, în urmă cu un an.
Boxul profesionist nu este o simplă joacă. Este foarte dur. Avem ceva viitor. Mă refer la Gavrilă, care este plecat în America, unde văd că are o presă bună. A făcut câteva meciuri bune acolo. Mai este Cristian Ciocan, care boxează în Germania şi care ar putea face performanţă, dar va trebui, în opinia mea, să-şi schimbe rapid antrenorul. L-am văzut cum a boxat la Galaţi, anul acesta, şi, dacă va continua aşa, nu are nicio şansă să progreseze. Pentru Lucian Bute va fi foarte greu să revină, mai ales în faţa lui Froch, care este pe val şi va fi foarte greu să-l învingă într-o eventuală revanşă. Cred că cei din anturajul lui Lucian au greşit când au acceptat să pună centura în joc chiar la englez acasă.
Ce şcoli vor domina boxul european şi mondial?
Nu putem să ne luăm după aceste europene, pentru că mulţi pugilişti valoroşi nu au participat, fiind în vacanţă. Eu cred că vor avea un cuvânt greu de spus, în continuare, ucrainienii şi cubanezii. Şi, probabil, britanicii. Ultimii, chiar dacă nu sunt tehnici, mizează în schimb pe forţă.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.