Colţul cultural: Carul cu aur (interviu cu Dumitru Tălvescu)

Zilele trecute, scriitorul Dumitru Tălvescu, cu sprijinul Bibliotecii Judeţului Hunedoara, a lansat romanul “Carul cu aur”, o impresionantă investigare a unor realităţi din ultimii 50 de ani. Un roman alert, dinamic, în care autorul reliefează oameni şi locuri din ţinuturile hunedorene. Voi încerca, pe parcursul a două ediţii, să aflu cât mai multe despre omul şi scriitorul Dumitru Tălvescu.

Dumitru Tălvescu

Domnule Dumitru Talvescu, vă rog să vă prezentaţi cariera de scriitor.
N-aş spune carieră. Eu scriu dintr-un impuls care vine din trecut, lăsat, ca să zic aşa, în conservare de mai mulţi ani. Retragerea din activitatea profesională a lărgit canalul creator şi a inundat gândurile şi ocupaţiile mele. N-am scăpat decât încercând să împărtăşesc cele simţite de mine şi celorlalţi. O fac mereu şi acum. Aşa au apărut cărţile, întâi „Anul şi copiii lui”, o carte interactivă, foarte bine primită, nuvela “Drumeţ între oglinzi”, o frescă a perioadei premergătoare declanşării a ceea ce unii numesc revoluţie, două volume de poezii şi două romane.

Un om al cifrelor se apleacă asupra literaturii. Există un motiv anume?
Da, am lucrat cu cifre o lungă perioadă! Ele au fost ca o cortină pentru celelalte intenţii ale mele. A trecut, acum mă simt mai aproape de cel care sunt. De când mă ştiu, lectura a fost cel mai bun prieten şi sfătuitor. N-am încetat nicio zi fără să citesc sau să studiez.

“Carul de aur” vine din adâncuri şi în sufletul oamenilor?
Ultima carte, “Carul cu aur”, redă în parte un adevăr care ne macină pe toţi, curiozitatea de a afla, de a căuta mereu, spre a înţelege şi a te înţelege. Se adresează sufletului, ca o dorinţă spre împlinire, ca o succesiune de acţiuni menite să aducă adevărul mai aproape. Sunt mai multe planuri în desfăşurarea lui, toate menite să sublinieze modificări de caracter, iubirea ca regăsire, renunţare şi împlinire prin bucurii simple.

Personalitatea omului Dumitru Talvescu se dezvăluie prin opera literară?
În cărţi sunt foarte multe aspecte care mă definesc. Chiar şi versurile mă trădează. Nu ştiu dacă am greşit mult, dezvăluindu-mă…. Dar mi-e mai uşor să trăiesc în sinceritate şi adevăr decât să pozez. După tine nu rămâne decât frumosul şi binele pe care-l faci. Restul e umplutură inerentă traiului…

Cum apreciaţi efectele economiei de piaţă asupra creaţiei artistice?
Dacă ai ceva de spus, dacă vrei cu tot dinadinsul să-ţi faci cunoscut glasul, atunci nu te împiedică nimic să-ţi duci la bun sfârşit menirea. Din păcate, acum e mai greu să pătrunzi pe piaţă, editurile publică best seller-uri pentru o categorie grăbită de cititori, dar marea literatură rămâne. Preţurile mari de difuzare sunt o piedică pentru un debutant, atunci când nu ai un nume şi chiar dacă-l ai şi nu eşti în graţiile celor care se ocupă cu publicitatea e şi mai greu.

Cum vă simţiţi în preajma scriitorilor consacraţi?
E un spirit de emulaţie greu de descris. Despre Eugen Evu ştiam din şcoală şi-l citeam cu ardoare. Acum suntem prieteni şi personalitatea lui mă copleşeşte şi mă inspiră. La fel, Paulina Popa. Cu Dumitru Hurubă schimb deseori şarje amicale. Pe măsură ce am publicat iar şi iar o carte, am cunoscut tot mai mulţi scriitori adevăraţi din zonă. E o stare de împlinire plăcută să discuţi cu Gligor Haşa, Irimie Străuţ, Ioan Barb, Daniela Sgondea şi atâţia alţii din judeţ, iertat să fiu că nu-i pomenesc pe toţi… Aş adăuga scriitorii „columnişti” de la Târgu Jiu, unde m-am format ca om de litere: Aurel Antonie, Adrian Frăţilă, Spiridon Popescu, Ion Popescu Bradiceni ş.a.

Vă preocupă viaţa politică din România?
Nu poţi fi indiferent la ce se întâmplă în jurul tău, mai ales când politicul se amestecă peste tot, cu tot. Numai că aspectul politic nu mă preocupă. Au fost foarte multe speranţe şi prea puţine împliniri legate de el, raportat la societate. M-am convins, ca toţi cetăţenii acestei ţări, că dincolo de noi se află interese care sunt satisfăcute în detrimentul populaţiei. Nu vreau să fiu egalitarist, însă ce s-a întâmplat la noi, după lovitura de stat revoluţionară orchestrată de toate serviciile secrete ale ţărilor din jur şi nu numai, după jaful ordonat si executat orbeşte de o clasă politică vândută şi fără pic de patriotism, mă face să cred că nu suntem, noi, cei mulţi, decât pionii unui joc pe care îl dirijează alţii cu ardoarea de a face praf tot ce a însemnat România frumoasă pe care o mai ştim noi, cei care am trăit şi înainte. Ar fi multe de spus despre politicul din România şi politica pentru sine, în detrimentul poporului, care s-a practicat şi se practică în continuare. Vedeţi cine e în Parlament, e suficient… Şi ce preşedinte avem…

Cum apreciaţi viaţa la ţară în anul 2013?
Faptul că m-am retras la ţară mă fereşte de tumultul gălăgios al oraşului, dar mi-a oferit prilejul înţelegerii unei altfel de realităţi, mai pure, mai adevărate. Satul respiră altfel, deşi e dominat de aceleaşi nevoi existenţiale, ca şi traiul de la oraş. Dar oamenii sunt mai sinceri şi mai buni, chiar dacă se zbat în nevoi. Sunt dedicaţi pământului spre obţinerea roadelor lui şi au timp să se bucure de aer, de soare, de pădurile din jur…

Cum comentaţi atitudinea tinerilor faţă de lectură?
Din păcate, foarte puţini tineri sunt dedaţi unei lecturi constructive. Internetul folosit orbeşte îi face pe tot mai mulţi să nu mai înţeleagă vraja lecturii izvorâte din paginile ţinute în mână. Aici numai educaţia de acasă şi dascălii buni ar putea să-i facă să înţeleagă cât de câştigaţi ar fi citind din cărţi şi nu de pe ecran…

Care este publicul căruia vă adresaţi?
Cărţile mele sunt accesibile tuturor. Maniera mea de a scrie mă apropie de stilul blând al lui Vasile Voiculescu sau Cezar Petrescu. Textele nu sunt grele, poemele sunt frumoase, o zic şi alţii, pot fi citite de oricine. Şi sunt destui care o fac…

Cum comentaţi efectul mass media asupra românilor?
Nefast. Din goana pentru senzaţional, transpare în media numai spectaculosul, ineditul, morţi, accidente, violuri, crime şi viaţa pseudovedetelor de proastă creştere, fabricate pentru un scop care-mi scapă. Din cauza preţurilor de editare sau de difuzare, se acceptă publicitate obositoare, uneori nepotrivită, lăsându-se prea puţin spaţiu pentru teme pozitive. Nici reporterii sau autorii reportajelor nu sunt bine pregătiţi, parte din ei, forţaţi să poarte dialoguri care-i depăşesc, pe teme care nu le stăpânesc. Abundenţa emisiunilor de aşa zis divertisment câştigă un public numeros, care merge spre îndobitocire sub mâna unui Măruţă, Simona Gherghe, Mădălin Ionescu, Capatos sau reviste cum sunt CanCan, Libertatea sau Click, care duc tot acolo. Iar reviste ca România Liberă, Contemporanul, Vatra etc. se duc retur pentru că sunt prea „grele”…

Ce ne puteţi spune despre “Capra vecinului” la români?
Capra vecinului se-mperechează cu sabia care nu taie capul plecat şi cade în groapa săpată altuia.

Cum comentaţi activitatea literară din judeţul Hunedoara?
Mulţumită Bibliotecii Judeţene, prin personalitatea directorului ei, domnul Sebastian Bara, s-a ajuns la mai multe activităţi culturale ca oricând. Nu vorbesc numai de lansările de carte, ci şi de întâlniri cu cititorii în tot judeţul, concursuri, promovarea bibliotecilor şi a lecturii. Pe de altă parte, revistele literare care apar cu greu menţin în atenţie o viaţă literară activă şi vie, mulţumită editorilor de la Noua Provincia Corvina, Semnal, Palia, cele din Valea Jiului. Literatura trăieşte frumos în judeţ, sunt mulţi autori tineri, de talent, care promit performanţă şi calitate. Lipseşte un festival al poeziei, lipsesc mai multe concursuri literare. Lipsesc bani, dar e multă speranţă şi optimism.