Bijutierul cuprului

Un fost siderurgist hunedorean este pe cale să transforme un hobby vechi într-o adevărată profesie. Până acum a meşterit fel de fel de obiecte migăloase doar din plăcere. O plăcere pe care, în orice altă ţară civilizată, ar putea foarte uşor să o transforme în sursă de venit. Trăieşte însă în Hunedoara, a trecut până acum prin fel de fel de dezamăgiri, aşa că îi este mai greu să-şi facă planuri optimiste. Preferă, oarecum, să lase lucrurile să meargă de la sine, mai ales că, de câteva luni, din ce în ce mai multă lume a început să-i aprecieze şi să-i cumpere lucrările.

Radu Hulban are răbdare şi voinţă pentru a transforma un obiect banal, cum e o furculiţă, în unul de artizanat, cum e o brăţară

Radu Hulban are 48 de ani, este divorţat şi locuieşte într-o garsonieră din Hunedoara. De la 18 ani până anul trecut a lucrat ca electrician în combinatul siderurgic. A prins şi vremurile-n care combinatul “duduia”, dar şi pe cele-n care colosul de la Hunedoara era făcut bucăţi pe motiv că devenise nerentabil. A rămas angajat aici până anul trecut, când a decis că trebuie să facă o schimbare în viaţa lui: “Din păcate, acasă am rămas singur, am fost nevoit să divorţez. La lucru eram singur, pentru că-n ultima vreme lucram pe un post destul de izolat faţă de ceilalţi. În timpul liber eram singur pentru că, ştiţi cum e, pe măsură ce înaintezi în vârstă, dacă eşti om de casă cum sunt eu, ai din ce în ce mai puţini prieteni”, explică bărbatul.

O pasiune cu vechime mare

Rămas cu destul timp liber, Radu s-a apucat să facă ce făcea şi-n urmă cu 20 de ani: să meşterească tot felul de lucruri migăloase. Îi este greu acum să-şi aducă aminte care a fost prima lui piesă de succes, dar îşi aduce aminte că, o dată, i-a făcut fratelui său mai mic un inel de cravată. Acel inel pentru cravata roşie de pionier, dacă-l mai ţineţi minte. “L-am lucrat în plexiglas, am făcut trei straturi, albastru, galben şi roşu, i-am dat o gaură şi-a ieşit foarte bine. Imediat dup-aia a trebuit să mai fac vreo câteva pentru colegi de clasă de-ai fratelui meu mai mic”, povesteşte meşterul, adăugând că, până de curând, a lucrat doar de plăcere, fără să vândă nimic, toate piesele sale reprezentând cadouri pe care le-a făcut celor dragi. “De exemplu mai mergeam la ziua vreunui coleg căruia nu ştiam ce să-i cumpăr. Mă apucat şi-i făceau un cuţit de vânătoare cum n-a mai văzut nimeni pe-atunci, la care-i adăugam şi o teacă frumoasă, din piele, făcută tot de mine. Iar ăsta este doar un exemplu”, spune Radu Hulban, care îşi mai aduce aminte că, încă de pe vremea-n care lucra la secţia de Mecanică ll, colegii îl porecliseră “Chinezul”, pentru răbdarea cu care lucra bijuterii în plexiglas, piele su cupru.

Începuturi dificile

Radu Hulban demonstrează că, din cupru şi piele nu pot fi făcute doar obiecte industriale, ci şi obiecte de podoabă

Radu Hulban nu prea crede că poate renunţa foarte uşor la meseria lui de bază, aceea de electrician. Perioada salariilor compensatorii e pe final. De luni bune a depus CV-uri la mai multe firme, dar nimeni nu i-a dat vreun răspuns. Şi-a făcut aşteptarea mai uşoară continuând să lucreze diferite piese, care mai de care mai spectaculoase, în minusculul său atelier improvizat într-un colţ al garsonierei. La început a avut probleme de marketing. Anul trecut a făcut un suport pentru pămătuf din eletrozi de crom, tablă şi o “teacă” de inox. S-a dus cu el la târg şi îşi aminteşte că toată lumea-l întreba cât costă pămătuful pe care-l pusese în suport doar ca să indice clar rolul obiectului metalic. Prima vânzare importantă a venit abia în decembrie 2012, cu puţin timp înainte de Crăciun. Un portughez i-a comandat 5 piese din cupru. “Acea primă vânzare i-o datorez unei doamne din Sibiu, Elena Mărginean, care are un magazin on-line de obiecte de artizanat. Şi dumneaei se ocupă cu manufacturarea unor obiecte deosebite. Ne-a cunoscut pe Internet şi după ce a văzut ce reuşesc să fac eu, a început să mă bată la cap să mai fac, să mai fac, să mai fac. Nu am cuvinte să-i mulţumesc acestei doamne pentru încrederea ei şi bunătatea ieşită din comun pe care mi-a arătat-o”, spune Radu care mai recunoaşte şi că la refacerea lui mentală, după divorţ, l-a avut o altă doamnă, Simona, pe numele ei mic.

Hobby sau mică afacere

În condiţiile în care un eletrician de 48 de ani îşi găseşte foarte greu de lucru în Hunedoara, chiar dacă are 28 de ani experienţă într-un combinat siderurgic, Radu Hulban este oarecum forţat să gândească pozitiv în ce priveşte transformarea hobby-ului său în sursă de venit. După vânzarea celor 15 piese din cupru clientului portughez, de pe urma căreia s-a ales cu un profit curat de 400 de lei, au urmat câteva participări la târguri de obiecte vechi dar şi la evenimente cu iz istoric.

Brăţară făcută de Radu Hulban dintr-o furculiţă

Cei de la Asociaţia “Castelul din Carpaţi” i-au remarcat talentul şi l-au numit deja “bijutierul” membrilor organizaţiei. La acest început de vară, pentru Radu au fost câteva evenimente la care a avut vânzări bune, dar încă este circumspect: “Nu cred că pot să trăiesc doar din aşa ceva. Aş avea nevoie de un atelier adevărat, cu dotări corespunzătoare. Un asemenea atelier costă mult. Nici nu m-am gândit vreodată cât m-ar putea costa”. Aşa că, deocamdată, Radu se mulţumeşte cu micile minunăţii pe care le poate crea acasă, în garsoniera lui, cu doi, trei patenţi, câteva bucăţi de sârmă şi piele, dar mai ales cu multă pricepere şi răbdare. Doar aşa poţi transforma, de exemplu, o banală furculiţă într-o brăţară de toată frumuseţea. Iar lui Radu, operaţiunea asta-i iese fără de greşeală, la fel ca multe altele.

Talismane norocoase

Dacă tot lucrează în cupru, inox, piele, plexiglass şi alte materiale de ceva vreme, Radu a adunat câteva obiecte personale de care nu s-ar putea despărţi. La început, când e întrebat dacă există şi asemenea obiecte în portofoliul lui nu-şi dă seama. Apoi, încet-încet, se-adună: “Cureaua mea personalizată şi accesorizată în cupru. Am o grămadă de alte curele dar aproape că doar pe asta o port. Apoi ar mai fi bricheta personalizată. Ah, da şi brelocul de la chei. Hm, era să uit de pandantivul cu coordonatele GPS ale locuinţei mele”. Într-un cu totul alt registru însă, cea mai mare bogăţie a lui Radu este Alexandra, fiica lui în vârstă de 17 ani. Ea este cea care are drepturi depline asupra fiecărie bijuterii din fiecare serie nouă. Până la urmă, ea este principalul lui agent de P.R., deocamdată: “Tot ce face nou îmi dă mie să port. Bineînţeles, dacă-mi place. Când am început să apar la şcoală cu bijuterii de la tata, toate fetele au fost curioase să afle de unde le am”, spune tânăra.