Premianta Bacalaureatului naţional al olimpicilor s-a înscris la Medicină în Austria

Acum câteva săptămâni a dat examenul de Bacalaureat în sesiunea olimpicilor şi a obţinut cea mai mare medie din ţară: 9.90! Doar ea şi un băiat din Bucureşti, specialist în mate-info. Imediat după BAC, hunedoreanca Manuela Igelsky a plecat cu mama în Austria şi s-a înscris la Facultatea de Medicină din Viena, unde chiar în aceste zile studiază intensiv pentru admitere.

Manuela Igelsky are doar 18 ani, este pe cale să devină studentă la Viena şi spune că nu ştie dacă se va mai întoarce sau nu în România

O altă minte sclipitoare părăseşte judeţul Hunedoara ca să facă o carieră şi să salveze vieţi în altă ţară. Dar, înainte de asta a fost Bacalaureatul olimpicilor, o sesiune specială, în care elevii foarte buni, selectaţi pentru loturile naţionale ale României, sau elevii care urmau să se înscrie la facultăţi de peste graniţe au putut să susţină probele din cadrul examenului de Bacalaureat. Manuela Igelsky, absolventă a Colegiului Naţional „Decebal” din Deva, a reuşit să obţină 9,65 la limba română, 9,95 la biologie şi 10 la matematică şi germană. Notele acestea au propulsat-o prima pe lista naţională a Bacalaureatului tinerilor supradotaţi, alături de un elev de la un colegiu din Bucureşti. Amândoi au avut media 9,90. Asta în condiţiile în care, dintre cei opt elevi hunedoreni care au susţinut examenul maturităţii în sesiunea specială, doar patru(!) au reuşit să obţină o notă de promovare. Cele mai mici note obţinute de olimpicii hunedoreni, au fost: 1,65 la română, 2,60 la matematică şi 2,20 la filiera tehnologică.

Ca să reuşeşti, trebuie să înveţi!

Sesiunea specială a Bacalaureatului de anul acesta s-a derulat la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Ploieşti. Cei opt elevi din judeţul Hunedoara care s-au înscris participă la loturile naţionale lărgite şi se pregătesc pentru olimpiade şi concursuri internaţionale sau, cum e şi cazul Manuelei, dau admiterea la o facultate de peste graniţe. Dintre aceştia, doar patru au reuşit să obţină o notă de trecere, restul fiind declaraţi respinşi pentru că nu au promovat examenul sau pentru că, au reuşit să promoveze probele, dar nu au obţinut media 6,00, necesară pentru a trece examenul. Anul acesta niciun olimpic hunedorean nu a fost eliminat din examen pentru fraudă. Anul trecut, un băiat a încercat copieze, aşa că a fost dat afară din sala de examen. Cum a reuşit însă Manuela să ia note aşa de mari? „Eu cred că pentru a lua un examen trebuie să te pregăteşti bine de tot. Şi poţi face asta mai ales lacă îţi place materia. Mie, de exemplu, îmi place matematica (a luat 10 la această disciplină – n.r.). De altfel, am şi vrut să dau la Facultatea de Matematică şi, poate, să rămân, ulterior, în mediul universitar. Abia în ultima jumătate de an m-am hotărât să merg la Medicină, în Austria. Eu aşa cred, că dacă îţi place o materie, atunci lucrezi de plăcere. Mie îmi place şi matematica, şi româna, şi biologia, şi germana. Deci nu a fost chiar aşa de greu”, râde Manuela. „Doar că trebuie să te pregăteşti constant”, adaugă ea cu meticulozitate.

Limba germană, limbă maternă

Deveanca a studiat limba germană încă de la grădiniţă. Zice că părinţii ei n-au nici în clin, nici în mânecă nici cu nemţii şi nici cu germana. Iar faptul că mama a înscris-o la o grădiniţă de limbă germană a fost o simplă întâmplare: „Era mai aproape de casă şi era în drumul mamei, spre şi de la serviciu. Nu avem rude de etnie germană în familie, am avut un străbunic de origine poloneză, de unde vine şi numele de Igelsky. Atât. Chiar mi s-a întâmplat, când eram mai mică, să merg în Germania şi în Austria, iar oamenii cu care am vorbit în germană să se mire cât de bine vorbesc limba lor. Făceam pe translatorul pentru mama şi ei nu înţelegeau cum de fata ştie germana şi mama nu. Atunci le explicam că sunt din România, unde am studiat limba germană ca limbă maternă şi toată lumea îmi spunea, admirativ, că vorbesc foarte bine”, îşi aminteşte Manuela. Zice că trei sferturi dintre locurile disponibile la Medizinische Universität din Viena, unde va susţine ea examen (trad. germ. Facultatea de Medicină), sunt pentru austrieci, 20 la sută pentru absolvenţii care au obţinut diploma de Bacalaureat în ţările Uniunii Europene şi doar 5 la sută sunt pentru studenţii din afara Uniunii.

15 candidaţi pe un singur loc

Asta însemnă 144 de locuri pentru Manuela şi ceilalţi studenţi care se încadrează în aceeaşi categorie cu ea. Locuri pentru care vor concura peste 2.000 de candidaţi. Concurenţa va fi de 15 tineri pe un singur loc! Unii au mai studiat biologie şi s-au reorientat, alţii au state mai vechi prin Viena… Manuela e, însă, o fată înţeleptă. De aceea s-a hotărât să fie realistă, ca nu cumva să fie dezamăgită. I-a studiat un pic pe ceilalţi colegi şi a constatat că unii sunt mai buni, dar sunt şi alţii mai slabi ca ea. Aşa că va face tot ce se poate pentru a-şi împlini visul („că eu demult visez să fac Medicina în Austria!”). Până atunci face exerciţii de memorie, de viziune în spaţiu, aplică teorii şi formule şi îşi îmbogăţeşte intensiv vocabularul de germană. „Ca să vă faceţi, aşa… o idee… de exemplu ne-au dat exerciţii de genul: avem numele, prenumele, grupa de sânge, ţara din care vine şi tratamentul unor pacienţi, iar noi trebuia să demonstrăm că le-am memorat rapid şi foarte bine, am făcut exerciţii pe radiografii, ca să vadă instructorii dacă avem viziune în spaţiu… O mulţime de chestiuni dintre cele mai variate. Câte patru ore de cursuri, cu câte o pauză de 10 minute, ca să avem timp să ne luăm câte ceva de mâncare sau să mergem până la toaletă”, povesteşte hunedreanca.

“Dacă pierd o bătălie, sigur am să câştig războiul!”

Dacă, Doamne fereşte, Manuela n-o să intre la Facultatea de Medicină din Viena, va încerca tot la medicină, la Cluj sau la Târgu Mureş, la sfârşitul lunii iulie. Asta înseamnă că o să se întoarcă acasă, dar lucrul în sine nu e o garanţie că, după absolvire, tânăra doctoriţă va rămâne în România. Nu şi-a pus în cap cu orice preţ nici să se stabilească în Austria sau în Germania. Însă, având în vedere oportunităţile uriaşe care i se deschid aici, şansele ca hunedoreanca să profeseze vreodată în România se diminuează pe zi ce trece. “Dacă pierd o bătălie, sigur am să câştig războiul”, e una dintre devizele de viaţă ale Manuelei. Tocmai de asta se duce la cursuri de dimineaţă şi până seara. Face câte patru ore de biologie, fizică, toate – desigur – în limba germană, şi s-a bucurat să constate că nivelul austriecilor e, în general, pe undeva pe la clasa a noua, a zecea. Bine, mai sunt şi lecţii pe care Manuela le-a studiat în Deva abia în anul terminal de liceu, dar majoritatea materiei e cu doi ani în urmă, în comparaţie cu nivelul de studiu din România. “Austriecii sunt foarte corecţi şi foarte punctuali, serioşi şi profesionişti. Însă ei vor să se asigure că noi înţelegem şi ştim să aplicăm lucrurile cele mai simple. Altfel, degeaba ştii o mulţime de teorii. Important este să le poţi pune în practică şi să rezolvi, astfel, o problemă reală. Dacă nu, degeaba ai învăţat”, spune Manuela.

Dresoarea de acvile

Şi ce face fata asta de nota 10, delicată şi frumoasă în timpul liber? Citeşte, dansează şi… n-o să vă vină să credeţi… dresează acvile! Printre cărţile ei preferate se numără “Cireşarii”, “Alchimistul” şi “Umbra vântului”, de Carlos Ruiz Zafon. A făcut dans de societate, a participat la tot felul de festivaluri şi… s-a amuzat făcând pe dresoarea de acvile. “Bine, nu eu le-am dresat – te corectează tânăra repede. Unchiul meu, Dorin Cărăbeţ, se ocupă cu asta şi el ştie mai multe. El ştie totul, de fapt! E vărul tatei şi are şoimi, o acvilă… mai multe păsări pe care le dresează mai întâi, folosind momeală. E destul de complicat la început. Pe urmă e uşor” – râde fata. “El e mereu invitat la festivaluri medievale şi mai mergeam şi eu cu prietenele mele”, povesteşte deveanca. Deocamdată, însă, nu-şi poate lua gândul de la cursurile astea intensive pe care le face în Viena. Inclusiv sâmbăta şi duminica.

Reţetă: cum să transformi visele în realitate

E însoţită de mama, iar în 5 iulie va avea de înfruntat cel mai greu examen din viaţa ei, dintre cele câteva zeci prin care a ales să tot treacă. “Pentru mine, nici la simulări şi nici la bacalaureat, nu a fost foarte greu. Am învăţat constant şi participasem la foarte multe examene, la olimpiade la matematică, la română, la germană, la fizică, aşa că nu mi s-a părut ceva neobişnuit. Am văzut la Bacalaureat că erau sportivi cărora le era foarte frică şi aveau emoţii. Pentru mine, gradul de dificultate la Bac a fost tot cam precum cel de la simulări. Mă aşteptam la o medie peste 9, dar rezultatul acesta a fost o surpriză şi pentru mine. Oricum, eu cred cu adevărat că, aşa cum spunea Walter Disney, toate visele pot deveni realitate, dacă avem curajul de a le urma”, mai spune adolescenta. Şi apoi se întoarce la pregătirea ei intensivă pentru facultatea vieneză. Până la examen mai sunt doar câteva zile, iar pentru Manuela timpul a fost şi este de aur.