Devenit şi politician, anul trecut, omul de afaceri Marian Muntean continuă să investească şi după 11 ani în handbal. Chiar dacă rezultatele nu au fost pe măsura dorinţelor lui, echipa retrogradând pentru un sezon în liga secundă, la revenirea pe prima scenă, principalul finanţator al clubului CETATE îşi doreşte, la fel ca şi în urmă cu 10 ani, participarea într-o cupă europeană. Despre noul proiect de la Cetate, dar şi despre starea handbalului feminin românesc, am vorbit cu Marian Muntean.
Marian Munteanu, un pic mai înţelept şi mai optimist, la un nou început al echipei sale în Liga naţională de handbal feminin
Anul 2002 a însemnat naşterea „copilului” tău de suflet, dacă putem spune aşa, “Cetate Devatrans”, ca o contrapondere la echipa-fanion a Devei de atunci, Remin. Au trecut 11 ani de atunci, între timp Remin a dispărut, dar Cetate continuă.
În toată perioada asta, noi cred că am avut rezultate onorabile, ţinând cont de faptul că mare parte dintre celelalte cluburi erau susţinute din bani publici. Au fost ani în care eu m-am luptat cu Galaţiul, echipă susţinută de combinatul siderurgic, cu Rapid Bucureşti, echipa Ministerului Transporturilor, Oltchim susţinută de combinatul chimic, Brăila, Zalău – ajutate de consiliile judeţene. În tot acest timp, Cetate a fost susţinută din bani privaţi. Nu m-am lăsat, şi am reuşit ceea ce în ziua de astăzi nu reuşesc cei de la Râmnicu Vâlcea, să menţină echipa în prima ligă. Cu atât mai rău este că vorbim de cea mai valoroasă echipă de club din ultimul deceniu, Oltchim. După 12 ani, constat că, în nebunia mea pentru sport şi pentru handbal în special, am reuşit să ţin aprinsă flacăra handbalului în Deva, în judeţul Hunedoara.
Ai pornit din liga secundă, ai promovat în primul an, iar apoi au urmat nouă sezoane în prima ligă. Ţi-ai dorit tot timpul să joci într-o cupă europeană, dar iată că, anul trecut, echipa a retrogradat reveninând însă rapid, după doar un an.
Tot timpul am plecat la drum cu un obiectiv de a prinde o cupă europeană. Am învăţat şi eu un lucru: dacă îţi pui obiective mici, realizezi mai nimic, iar dacă tinzi sus, atunci poţi să te menţii în plasa celor cu pretenţii. Referitor la retrogradarea de anul trecut, aici a fost vorba de mai mulţi factori, nu neapărat doar de jocurile sportive, ci şi cele de culise.
Da, dar noi trăim în România.
Corect, trăim în România, dar vreau să accentuez că în orice domeniu de la noi se fac şi lucruri murdare, inclusiv în handbal. Şi dacă am retrogradat, acest lucru s-a datorat şi acelor jocuri murdare. Îţi dau un exemplu: în penultima etapă am jucat cu cuţitul la os, acasă, cu U. Cluj, care ne-a învins. Ele ieşeau vicecampioane, iar în ultima etapă s-au dus la Constanţa şi au pierdut deliberat. Chiar şi aşa, cele de la Tomis au ajuns la meciurile de „baraj” şi au pierdut, retrogradând la rândul lor. Dacă noi am fi ajuns la acele meciuri de „baraj”, sunt sigur că am fi rămas în liga naţională. Pe lângă toate acestea, a mai fost şi factorul sportiv, cea mai bună jucătoare a nostră, Carmen Cartaş, nemaijucând din ianuarie 2012, fiind operată ulterior de menisc. Am preferat să îmi asum responsabilitatea retrogradării, dar să o păstrez pe Cartaş, validă, pentru următorii ani şi să nu îmi bat joc de viitorul ei. Până la urmă, nu regret că am jucat un an în liga secundă, pentru că am învăţat multe în acest an.
Nu cumva acea retrogradare se datorează şi faptului că ai schimbat prea des antrenorii, chiar tu luând loc pe banca tehnică?
O fi şi asta cu antrenorii, dar eu nu plătesc un om cu o grămadă de bani să pregătească echipa, iar pe el “să-l doară-n bască”, asta ca să mă exprim mai popular, dacă face sau nu obiectivul. Şi atunci ce pot eu să cer jucătoarelor? Când plecăm la meci, iar antrenorul le spune: “nu ştiu dacă câştigăm, dar măcar să nu luăm multe”?! Păi dacă plecăm în direcţia asta, mai bine ne vedem de treabă.
Poate că multe ţi s-au tras şi din cauza faptului că ai avut câteodată ceva de spus împotriva unor oficiali ai FRH, având dreptate, dar ei nu au uitat acest lucru.
Ai dreptate şi cu acest aspect. Înainte de a retrograda, am fost printre membrii fondatori ai Ligii Profesioniste de Handbal (LPH).
Care s-a născut moartă…
A fost viabilă la înfiinţare, eu făcând parte din Biroul Executiv, dar pentru puţin timp, deoarece echipa a retrogradat. Vreme de un an am rupt legătura cu LPH, cu toate că, fiind membru fondator, aveau obligaţia să mă cheme la toate şedinţele, având drept de vot deliberativ. Anul acesta, în luna mai, a avut loc Adunarea Generală a LPH, iar eu am fost ales vicepreşedinte. În această nouă calitate, am analizat şi eu, timp de o lună de zile, realizările şi nerealizările acestui organism şi am constatat, aşa cum ai spus, că LPH s-a născut aproape moartă. Pentru că nu a mai fost nimeni să îi mai tragă de mânecă, au folosit banii în alte direcţii, nu pentru dezvoltarea handbalului. Nu s-a făcut nimic pentru a trece, efectiv, la profesionism. Dacă nu aş fi eu şi încă vreo doi care să mai ridicăm vocea şi să spunem lucrurilor pe nume, totul ar decurge după un „şablon”, în care unii sunt „şmecheri” şi îşi fac treburile, iar alţii sunt „fraierii de serviciu”, care nu sunt băgaţi în seamă. Iar faptul că am fost ales vicepreşedinte, chiar dacă unora nu le-a convenit că am spus lucrurilor pe nume, înseamnă că am avut, totuşi, dreptate.
Handbalul feminin de club de la noi s-a diluat mult. Până în acest an era Oltchim, apoi multe locuri libere, încă două – trei echipe şi din nou un… hău. Ce să mai spunem de ligile inferioare.
În liga a doua este un nivel foarte, foarte scăzut, după cum şi în prima ligă nivelul este unul care lasă mult de dorit. Dacă aş avea lotul de acum 10 ani, când am evoluat în prima ligă, la cum se joacă acum, mă băteam la primele trei locuri. Timpul a trecut. Acum Baia Mare pare cea mai valoroasă echipă, după transferurile pe care le-a făcut şi sumele vehiculate. Să vedem cât îi ţine cureaua, pentru că avem exemplul de la Vâlcea. Mai este Braşovul, care a schimbat şi antrenorul, şi după aceea… cine o mai putea. Clujul şi Brăila sunt în coborâre. Eu cred în continuare că tehnicienii au un rol important, şi cu toate că nu mai „vibrez” la mesajele domnului Tadici, Domnia Sa rămâne cel mai valoros antrenor din handbalul feminin românesc. Revenind la Deva şi ţinând seama de tot ceea ce se întâmplă în Liga Naţională, cu transferurile pe care le-am făcut până acum, dar şi cu cele care vor urma până la începerea pregătirilor, cred că voi reuşi să formez o echipă valoroasă, care să poată să atingă obiectivul, în primă fază, play-off-ul, aşa cum va fi noul sistem competiţional începând cu anul acesta. Dacă vom reuşi accederea în primele opt, lucru la care nici nu mă gândesc că nu ne stă la îndemână, vom schimba obiectivul din mers, acela de a ocupa un loc care să ne permită încă de la revenire să jucăm într-o cupă europeană. Este “boala” mea! Am băgat bani mulţi şi cred că este un moment favorabil, în condiţiile în care campionatul s-a mai diluat valoric. Sper ca noul antrenor care va veni la Deva să aibă capacitatea să înţeleagă că i se pune la dispoziţie aproape tot din ceea ce este nevoie într-un handbal profesionist şi să fie capabil să rezolve obiectivul.
Care sunt certitudinile de până acum, atât la nivelul lotului, dar şi al băncii tehnice?
Am semnat mai multe contracte cu jucătoare valoroase, mai urmează şi altele, dar nu îţi pot da încă nume. Sunt handbaliste bine cotate, atât din România cât şi din Croaţia şi Slovenia, care au evoluat sau evoluează în primele reprezentative. Cele de afară, la bani mai puţini decât multe handbaliste de la noi, care nu îşi merită preţul. Din vechiul lot au plecat, fiind la final de contract, Oana Chitacu, Adina Ghidoarcă şi Valentina Bardac. Nu consider că sunt pierderi pentru gruparea noastră, pentru că am văzut ce au putut juca. Cu ele am retrogradat, cu ele am re-promovat dintr-un campionat al „şchiopilor”, unde noi, „orbii”, eram comandanţi. Şi atunci, schimbăm rândurile.
Cea mai valoroasă handbalistă a ta, Carmen Cartaş, revine acasă după un împrumut de un an la U. Cluj, unde s-a comportat onorabil, înscriind 94 de goluri. Unii zic că i-ai frânat ascensiunea nelăsând-o să plece mai devreme.
Vă rog să îmi spuneţi cu ce i-am frânat eu ascensiunea acestei handbaliste? La Deva a devenit golgetera României şi era „motorul” echipei. În plus, îi intra banul în buzunar, lună de lună, la data stabilită. I-am dat voie să joace la Cluj în sezonul trecut, dar din decembrie cei de acolo nu i-au mai dat niciun salariu. Şi atunci vin şi întreb: i-am făcut un bine sau un rău că am ţinut-o la Deva? Eu cred că i-am făcut un bine. Au fost cazuri în care jucătoare foarte bune la clubul lor, plecând la altele s-au pierdut. Un exemplu elocvent a fost băimăreanca Melinda Geiger, care s-a dus la Oltchim, unde a stat mai mult rezervă, şi şi-a diminuat randamentul. A revenit acasă şi şi-a regăsit şi forma pe care o avea înainte. Şi mai sunt şi alte exemple. Aşa s-ar fi întâmplat şi cu ea dacă ar fi plecat la Vâlcea, acum câţiva ani.
Va fi ea din nou „motorul” echipei?
De data asta se mai schimbă lucrurile, pentru că pe lângă ea vor mai fi trei-patru „motoare”, şi vom avea mai multă forţă. Chiar dacă se va mai „gripa” câte un “motor”, vom funcţiona cu celelalte.
Vei fi sau nu sprijinit de autorităţile locale şi judeţene?
Avem un parteneriat cu Consiliul Judeţean, care va veni cu o sumă însemnată pentru susţinerea echipei. La fel se va întâmpla şi la nivelul Consiliului Local. Cu bugetul pe care îl vom avea putem să ne gândim la locurile 1-8 pentru început.
Va fi stabilitate la nivelul băncii tehnice?
Depinde numai de el, de antrenor. Eu eram acuzat tot timpul că schimbam antrenorul. Păi dacă el se dovedeşte că nu este ceea ce trebuie pentru echipă, atunci ce faci? Îl ţii să scufunde de tot „corabia”, aşa cum s-a întâmplat la Hunedoara cu echipa de fotbal, care a avut 10 puncte avans şi nu a promovat? Mai bine îl schimbi, ca să mai salvezi ce se poate. Sper ca noul tehnician al celor de la Cetate, unul cu experienţă, să ducă cât mai sus echipa. Pregătirile vor demara în jurul datei de 1 iulie, cu un lot de 23-25 de jucătoare, din care vor fi păstrate 16, restul urmând să fie împrumutate la un club de ligă secundă. Vor fi cantonamente, jocuri de pregătire, iar la începutul lunii septembrie va începe campionatul, care sper să ne aducă ceea ce ne dorim cu toţii.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.