Editorial: Cine să fie şeful: preşedintele sau parlamentul?

Asta e întrebarea la care românii trebuie să răspundă şi, practic, este miza actualului plan de revizuire a Constituţiei. Dacă în perioada comunistă, preşedintele a avut puterea supremă în stat, din 1990, noua lege fundamentală a ţării a aşezat cele două instituţii, alese direct de popor, într-un vag echilibru. Permanent însă preşedintele şi parlamentul au avut pe agendă lupta pentru supremaţie.

Traian Băsescu a fost primul care a încercat să fructifice şansa de a diminua puterea taberei “inamicilor” politici. Referendumul din 2009 nu este altceva decât o “şopârlă” care a indus în rândurile electoratului electorat ideea că ar fi mai bine dacă Parlamentul s-ar reduce la o singură cameră şi la 300 de parlamentari. Legislativul a blocat ulterior o a doua manevră a preşedintelui, proiectul său de revizuire a Constituţiei, prin care se mai tăia, pe alocuri, din puterea parlamentului.

A venit şi replica. Dură. Parlamentul a forţat suspendarea preşedintelui într-o acţiune de guerilla care a dat peste cap toate legile şi a fost oprită in extremis de Curtea Constituţională. Dacă în 2009 românii au fost “montaţi” de Preşedinte împotriva Parlamentului, de data asta Parlamentul a fost cel care cultivat cu talent ostilitatea împotriva lui Traian Băsescu, ratând milimetric câştigarea bătăliei.

Şi suntem acum într-o nouă fază a duelului Preşedinţie – Parlament. El se consumă în proiectul de revizuire a Constituţiei pe care legislativul îl propune şi care taie în carne vie atribuţiile şefului statului, transformându-l într-o figură de paie, cu rol cel mult decorativ.

Este foarte posibil ca în 2014 să fim puşi din nou să arbitrăm această dispută, urmând să decidem cui îi vom acorda mai multă putere: preşedintelui, votând la referendum pentru parlament unicameral, sau parlamentului, punând ştampila pe Constituţia care îi blochează şefului statului butoanele de pe birou. Alegerea este dificilă, pentru că rezultatul depinde, finalmente, de calitatea oamenilor care populează acele două instituţii. Ca precedent, avem un Ion Iliescu şi un Traian Băsescu, acuzaţi în repetate rânduri că au abuzat de prerogativele prezindenţiale pentru a slăbi autoritatea parlamentului, iar de partea cealaltă vedem un parlament populat de numeroşi traseişti, corupţi, chiulangii şi neprofesionişti. Practic, românii nu ştiu la ora asta ce înseamnă să ai un preşedinte bun şi un parlament competent şi moral.

În toată bătălia asta pentru putere, există însă şi o nuanţă care scapă oricărei logici. Eu cel puţin nu înţeleg de ce prezidenţiabilul cotat cu cele mai mari şanse să câştige, Crin Antonescu, este cel mai hotărât să spulbere în noua Constituţie şi ultima putere a preşedintelui. Dumneavoastră înţelegeţi?