Sănătate: Rahitismul carenţial la copil

Dacă este vară şi ziua abundă în soare, m-am gândit să vă ofer câteva informaţii despre rahistism. Astfel, ca definiţie rahitismul carenţial este o boală metabolică generală ce apare în perioada de creştere a organismului, în condiţiile carenţei de vitamina D şi se caracterizează prin tulburări de mineralizare a osului. Nu trebuie să uităm şi de contribuţia factorilor genetici, dar şi a obiecieiurile alimentare familiale.

Boala este cunoscută de peste 300 de ani, iar tratamentul afecţiunii cu vitamina D a fost iniţiat în urmă cu 50 de ani. În România, ponderea crescută a rahistismului are următoarele cauze:

1. Aplicarea incorectă şi incompletă a schemelor de profilaxie cu vitamina D;
2. Neadaptarea dozelor de vitamină D la nevoile fiecărui copil;
3. Poluarea atmosferei;
4. Expunerea insuficientă a copilului la ultravioletele solare;
5. Alimentaţia incorectă şi dezechilibrată, cu exces de făinoase.

Vitamina D este una liposolubilă, care se absoarbe din alimentele de origine vegetală şi animală, la nivelul intestinului subţire sub acţiunea acizilor biliari. Are 10 compuşi sterolici, dintre care cei mai importanţi sunt vitamina D2, prezentă în cantităţi mici în alimentele de origine vegetală, şi vitamina D3, conţinută în alimentele de origine animală, sau sintetizată la nivelui dermului sub acţiunea razelor solare. Vitamina D2 şi D3 au o acţiune similară în organism.

Ca sursă de vitamina D, un rol important îl are expunerea la soare, mai ales la radiaţiile ultraviolete solare. Nivelul vitaminei D sintetizat astfel depinde de pigmentarea tegumentelor, de anotimp, de gradul de însorire a regiunii, de poluarea atmosferică, de durata expunerii la soare şi de practica utilizării cremelor de protecţie solară.

În ceea ce priveşte expunerea la soare, trebuie să ţinem cont de balanţa dintre beneficii şi riscuri, astfel încât să luăm o decizie corectă în expunerea suficientă la soare. O altă sursă de vitamină D este alimentaţia, copilul se naşte cu un depozit de vitamina D, suficient pentru primele 8-12 săptămâni de viaţă, doar dacă mama pe parcursul sarcinii a avut un status normal al vitaminei D.

În primele 5-6 luni necesarul de vitamina D al sugarului este asigurat de lapte, aliementul de bază. Ceea ce trebuie reţinut este că laptele de mamă asigură 865 de unităţi la litru, pe când laptele de vacă doar 40 de unităţi per litru. Formulele de lapte pentru sugar şi copilul mic au încercat să corecteze aceste deficienţe ale laptelui de vacă, prin suplimentare cu vitamina D şi realizarea unui raport optim de calciu şi fosfor.

După vârsta de 6 luni, aportul este asigurat şi de introducerea alimentelor de origine animală şi vegetală.
Cauzele deficitului de vitamina D la copil şi adolescent sunt:

• copii născuţi din mame cu deficit de vitamina D;
• alăptarea exclusivă şi prelungită;
• tegumente hiperpigmentate;
• expunere la soare redusă;
• aport redus de alimente bogate în vitamina D;
• afecţiuni ale intestinului subţire;
• boli cronice renale sau hepatice.

Deficitul de vitamina D poate îmbrăca trei forme: deficit uşor, moderat şi sever. Diagnosticul este pus de către medic pe baza datelor anamnestice şi a examenului clinic obiectiv.

Profilaxia se începe încă din burtica mamei, mai exact din ultimul trimestru de sarcină, şi constă în administrarea de vitamina D, dar nu trebuie uitat regimul de viaţă şi alimentaţia.
La sugari administrarea de vitamina D se începe de la vârsta de 7 zile, iar doza recomandată este stabilită de către medic, forma cea mai utilizată în România fiind cea pe cale orală, sub formă de picături sau tablete.

Trebuie menţionat că în perioada curei heliomarine se evită administrarea vitaminei D. Tratamentul rahitismului este unul cu vitamina D, sub diverse scheme, în funcţie de datele clinice şi paraclinice.