Colţul cultural: Zburătorul – Omul în spaţiu

Duminică, 21 iulie 2013, în Piaţa Mare din Sibiu, a avut loc spectacolul “Zburătorul – Omul în spaţiu”, o reprezentaţie de teatru şi dans, creată cu ajutorul efectelor speciale, muzicii, artificiilor şi al proiecţiilor video. Evenimentul a fost gândit ca un omagiu adus celor două personalităţi sibiene care au deschis calea omenirii spre Univers: Conrad Haas şi Hermann Oberth.

Zburătorul – Omul în spaţiu

Regizorul MC Ranin a pus în scena un spectacol, într-un limbaj coregrafic, poetic, muzical, în care zborul, “visul dintotdeauna al omenirii”, este prezentat în forma sa curată, grandios, pe de o parte, şi distructiv, monstruos, pe de altă parte. Aşa cum am văzut şi în alte producţii, colaborarea cu coregraful sibian maestrul Hugo Wolff este din nou ideală, ideile filozofice fiind reprezentate prin dans, ca limbaj estetic expresiv, gesturile şi dinamica tinerilor dansatori exprimând când candoare, când forţa şi violenţa.

Curajoasă abordare realizată cu un colectiv de dansatori tineri de la Compania de dans “Microbis” din Sibiu, mai ales că, aşa cum spuneam mai sus, limbajul dansului este mai mult la îndemâna unui public elevat, obişnuit cu simbolurile reprezentate doar prin mişcare. Maestrul MC Ranin a evaluat firesc când a ales dansul ca expresie a zborului, ideea posibilităţii acestei acţiuni fiind mai uşor la îndemâna oamenilor prin gând şi mult mai dificilă, dar realizabilă fizic, la un moment dat. Prestaţia valoroasei actriţe Ioana Crăciunescu scoate în evidenţă greutatea ideilor unor genii care, de-a lungul timpului, au marcat progresul omenirii, deschizând calea spre Univers, două dintre acestea fiind personalităţi sibiene.

Apariţii episodice au mai avut actorii Liviu Cheloiu, de la Teatrul Municipal din Târgovişte, Lăcrămioara Bradoschi, Alexandru Verzescu şi Laurenţiu Vlad. Partea muzicală a fost asigurată de către iranianul Mehdi Aminian, cu ale sale instrumente tradiţionale, dar şi prin onomatopeele cântate cu acea profunzime specifică muzicii orientale.
Huniadi Cantores s-a integrat în această producţie, adaptându-se la cerinţele regizorului, asigurând partea muzicală specifică perioadei Renaşterii, când a trăit Conrad Rudolf Haasce. El a fost militar şi inventator, de origine austriacă, precursor al zborului cu racheta şi a imaginat la Sibiu tehnica rachetei în trepte. A fost o experienţă artistică deosebită pentru muzicienii hunedoreni, acest gen de spectacol fiind mai complex decât concertele de sine stătătoare, intrările şi sinconizarea fiind esenţiale în păstrarea dinamismului scenelor, în special într-o producţie bazată în mare parte pe dans.

La grandoarea spectacolului un rol important l-a jucat partea tehnică, cu obiecte de dimensiuni impresionante, cu baloane uriaşe, animale exotice de mari dimensiuni, măşti sugerând legătura dintre vieţuitoare şi zeităţi, o caleaşcă în mişcare pe scenă, rachete în aer şi artificii care sugerau zborul. Ecranul din spatele scenei a completat întregul, imaginile de o frumuseţe rară asigurând un fundal activ, cu momente în care informaţiile asigurau legătura dintre diferitele etape ale descoperirilor.

Partea de final a reprezentat pe unul dintre cei trei părinţi fondatori ai ştiinţei rachetelor şi astronauticii, sibianul Hermann Oberth, care a realizat că, deşi combustibilul rachetei se consumă, prin aceasta reducându-se masa rachetei, continuă totuşi să existe un rezervor care conţine combustibilul consumat, inutil din punct de vedere funcţional. Hermann a ajuns, astfel, în mod independent, să inventeze conceptul de ardere în etape a combustibilului.

La construirea primei rachete de mari dimensiuni din lume, numită A4, dar cunoscută astăzi mai degrabă sub numele V-2, s-au folosit 95 dintre invenţiile şi recomandările lui Hermann Oberth. De altfel, această parte a spectacolului a fost clădită pe conjuctura istorică marcată de războaiele din secolul XX, ideile de fascism şi înregimentare fiind aduse până în zilele noastre, sugerând pericolul transformării oamenilor în roboţi, simpli executanţi fară sentimente sau voinţă, limbajul coregrafic fiind extrem de sugestiv. Finalul are un mesaj pozitiv, având ca fundal muzical grandioasa lucrare “Oda Bucuriei”.

Un asemenea spectacol trebuie văzut de mai multe ori pentru a cuprinde tot ansamblul, chiar dacă, aşa cum a declarat maestrul MC Ranin: “Este un spectacol pentru toată lumea, are un mesaj filozofic uşor de transmis omului cult, dar, în acelaşi timp, poate fi foarte bine perceput de omul simplu”. Acest proiect a fost susţinut de Asociaţia Sibiu 1191, de domnul Claudiu Gavrea, în calitate de producător delegat, şi sprijinit de către Teatrul de Balet şi de Casa de Cultură a Studenţilor din Sibiu. În final, vreau să aduc omagiile mele maestrului MC Ranin pentru reuşita acestei producţii şi, în acelaşi timp, mulţumiri pentru ocazia de a participa, împreună cu Huniadi Cantores, la un eveniment cultural de excepţie.