Cascadele din Valea Bobâlna, minunile naturii din rezervaţia nimănui

Cascadele create de apele bogate în săruri, ce curg prin Valea Bobâlna, reprezintă încă un exemplu al măiestriei naturii care parcă şi-a revărsat întreg talentul plastic asupra judeţului Hunedoara. Izvorând din “inima” Metaliferilor, pârâurile Apa Rece şi Apa Caldă le curg spre poale, ajungând în Valea Bobâlna unde le aşteaptă “trambuline” de calcar, de pe care se aruncă neîncetat, scoţând un susur asurzitor.

Formele reliefului carstic, îmbăiate în apele minerale cu proprietăţi terapeutice, şi vietăţile pentru care acestea înseamnă “căminul” propice formează o rezervaţie naturală, declarată de interes naţional, cu caracteristici rar întâlnite în Europa. Tufurile calcaroase de la Bobâlna sunt rezultatul miraculos al întâlnirii dintre calcare şi complexul cristalinului de Rapolt. În timp, ca un pietrar conştiincios, apa a cioplit tufurile, dând formă pragurilor de cascadă. Arinişul întunecos care ascunde aceste “fântâni arteziene” create de natură adăposteşte specii pe cale de dispariţie precum uliul, mierla de apă, ţicletele, viezurele. Izvoarele petrifiante, care dau naştere tufurile calcaroase, sunt foarte rare în Europa, ceea ce face ca “zestrea” de la Bobâlna să fie şi mai valoroasă.

Nu apreciază ce au

Cu toate că “găzduiesc” în comuna lor un “spectacol” al naturii, rapolţenii nu prea nutresc sentimente de mândrie. Localnicii cunosc cascadele şi ştiu că nu sunt ape obişnuite cele care le aleargă pe “coame”, dar, dacă îi întrebi ceva despre rezervaţia naturală din comuna lor, ridică din umeri miraţi. Autorităţile din comună aproape că se dezic de monumentul natural. Îşi scuză lipsa de iniţiativă prin lipsa de fonduri. “Ştiu că tufurile calcaroase din Valea Bobâlna au fost declarate arie protejată şi sunt de o frumuseţe rară, dar, în condiţiile financiare din ultimul timp, este foarte greu să-mi propun ceva în legătură cu ele. Avem alte prioprităţi în comună. Nu pot lua bani de la reabilitarea drumurilor, de la renovarea căminului sau de la altceva, ca să-i direcţionez spre rezervaţie. “, declară Roman Octavian Gheorghe, primarul comunei Rapoltu Mare. Primarul nu crede în potenţialul turistic al tufurilor şi lasă întreţinerea lor în grija asociaţiilor neguvernamentale de mediu care au primit custodia rezervaţiilor naturale din ţară, prin Ordin ministerial.

Rezervaţia ascunsă în spatele caselor de vacanţă

Între timp, “artezienele” meşterite de natură, din rezervaţia de la Bobâlna, susură fără ca nimeni să le audă, într-un decor care se degradează încet, dar sigur. Acest colţ de lume ar putea fi o oază de relaxare pentru orăşenii judeţului, dar este nevoie de o pornire temerară, pentru a ajunge până la tufuri. Paginile de Internet oferă indicaţii vagi spre rezervaţie: din drumul judeţean 107 A, în dreptul localităţii Bobâlna, se înaintează pe Valea Bobâlna aproximativ un kilometru, până la limita sudică a rezervaţiei, unde încep minunăţiile carstice. Unuia care nu cunoaşte locurile i-ar fi imposibil să ghicească localizarea cascadelor, în spatele caselor de vacanţă construite de-a lungul văii. Efortul celor care se încumetă totuşi să pornească la pas, încercând să ajungă în spatele construcţiilor, la pădurea de arini, va fi pe deplin răsplătit.

Strecurându-te la cascade

Ramurile arborilor se împletesc unele cu altele, încât trebuie să-ţi faci loc cu mâinile, ca să străbaţi printre ele. Nu simţi zgârieturile pe care ţi le faci, pentru că toată atenţia îţi este îndreptată spre “chemarea” apei. Vezi cascadele, dar nu le poţi admira splendoarea de perdeaua frunzelor. Te încumeţi să cobori spre apă, dar picioarele îţi alunecă fără să te mai asculte. Te poticneşti într-o bucată de muşchi verzui. Vrei să te întorci şi să te mulţumeşti cu o imagine “furată” de departe. Te răzgândeşti când auzi în urma ta lătratul dulăilor pe care i-ai păcălit la venire. Ajungi lângă prima cascadă, iar jocul apei te acaparează. Lichidul cristalin nu numai că a cioplit pietrele ca şi cu dalta, dar îl vezi sărind şi izbucnind de oriunde: peste un buştean doborât, de printre rădăcinile aflate la vedere, ale vreunui arbore bătrân. Abia zăreşti cerul prin frunzărime.
Doar raze firave învăluie totul într-o lumină blândă, deloc stridentă. E umbră şi apa rece degajă şi ea o răcoare pe care ai vrea să o poţi lua acasă, să stâmpere “cuptorul” din apartamentul tău. Cascadele de pe Valea Bobâlna îţi oferă o întâlnire intimă cu natura, perturbată doar de imaginea betoanelor care alcătuiesc casele de vacanţă construite “în buza” rezervaţiei naturale.

Intervenţia distrugătoare a omului

Potrivit unui raport întocmit de asociaţia “Abeona”, asociaţia care timp de câţiva ani a deţinut custodia rezervaţiei, presiunile antropice sunt cele care prejudiciază starea de conservare a speciilor şi habitatelor protejate de lege. majoritatea dintre cei care şi-au construit case de vacanţă în zonă practică deversări neautorizate în albia minoră în partea sudică a rezervaţiei. De altfel, albia Văii Bobâlna este sufocată de cantităţile de gunoaie pe întreaga ei suprafaţă. O altă problemă cu care se confruntă rezervaţia este şi amplasarea numeroaselor piscine de la casele de vacanţă construite de-a lungul Văii Bobâlna. Numărul mare de piscine reprezintă o problemă reală atât timp cât aceste construcţii folosesc apă din Valea Bobâlna pentru umplere şi foarte probabil tot aici se şi deversează. Toate acestea în condiţiile prezenţei aici a unui habitat extrem de fragil şi care este dependent de sursa de apă şi calitatea ei. Tufurile reprezintă o ispită şi pentru amatorii de afaceri din zonă. Rocile sedimentare, extrem de rare în ţară şi în Europa, şi, ca atare protejate de lege, s-au transformat în materie primă pentru cei care confecţioneză fântâni arteziene şi statui, pentru comercializare.

Militanţii pentru mediu au pierdut lupta

Lupta asociaţiei “Abeona” pentru protecţia rezervaţiei s-a dovedit a fi o luptă cu “morile de vânt”, motiv pentru care membrii săi au decis renunţarea la custodie. “Custodele trebuie, de principiu, să întocmească un regulament pentru exploatarea rezervaţiei, să identifice cu exactitate elementele de floră şi de faună, să facă un plan de management, să organizeze patrulări în zonă. Noi n-am avut cu cine. Ne-am ciocnit de o administraţie nepăsătoare şi, pe lângă, de toţi acei proprietari de case de vacanţă, care deţin şi o parte din suprafaţa rezervaţiei. Cu toate că sunt oameni cu foarte mulţi bani, nu sunt şi civilizaţi. Au construit garduri şi scări până în albia apei, chiar dacă legea apelor prevede foarte clar că nimeni nu se poate apropia cu mai mult de 15 metrii de malul râului, iar, lângă ele, găseam în permanenţă mormane de gunoaie. “, declară Raluca Cîmpeanu, membră a asociaţiei “Abeona”. Cîmpeanu nu îşi ascunde regretul pentru capitularea în faţa celor care nu preţuiesc miracolele făcute de natură la Bobâlna. “Este păcat de zona aceea frumoasă. Când am preluat custodia, am descoperit acolo tot felul de vieţuitoare. Eram atât de încântaţi… Mergeam la Primărie să le vorbim despre descoperirile noastre, dar nimănui nu-i păsa. Am încercat, apoi, să luptăm cu abuzurile proprietarilor din zonă: am făcut zeci de plângeri, dar au rămas fără niciun rezultat”, conchide specialista.