Este o săptămână decisivă pentru echipele noastre de club care ne reprezintă în competiţiile europene. Una care ne va spune care va fi numărul cluburilor cu care vom accede în “play-off”, ultima etapă înainte de a ne pune la “masa bogaţilor”, mai precis, a grupelor principale din “Champions League” şi “Europa League”. Săptămâna trecută s-a desfăşurat prima manşă a turului III, una în care, aşa cum anticipam, a fost mult mai greu decât în tururile precedente, dar în care ne-am comportat onorabil, dovadă cele două victorii şi două egaluri, ceea ce face ca, până în prezent, Steaua, Petrolul, Pandurii şi Astra să “bifeze” nu mai puţin de 10 succese şi 4 remize, ceea ce înseamnă un coeficient de 3 puncte pentru România, care evident că va fi îmbunătăţit în continuare.
Campioana ţării şi-a reconfirmat valoarea şi statutul, cel puţin la acest nivel al competiţiei, şi ne-a oferit o nouă demonstraţie de forţă şi superioritate pe terenul campioanei Georgiei, Dinamo Tbilisi, grupare antrenată de cehul Duşan Uhrin jr., un bun cunoscător al fotbalului nostru, din perioada când a antrenat Poli Timişoara şi CFR Cluj. Bănuiam că nu va fi, totuşi, uşor, dar până la urmă, lucrurile au ieşit bine, chiar foarte bine. Soarta meciului a fost decisă, practic, după prima oră de joc, atunci când arbitrul a acordat un penalty gazdelor, dar portarul Tătăruşanu a dat dovadă de concentrare şi a reuşit să “pareze” şutul spaniolului Xsisco, cel mai în vogă jucător al lui Dinamo. A fost momentul în care steliştii au pus definitiv stăpânire pe joc, dominarea lor fiind una fără dubii, concretizată de “dubla” tânărului de 19 ani, Iancu, un produs al şcolii lui Gică Hagi. Un fotbalist de mare viitor, introdus inspirat în teren în partea a doua de Laurenţiu Reghecampf, un tehnician pe care nu îl admir, dar trebuie să recunosc că are viitor în această grea meserie. Se spune că antrenorii mari se recunosc şi atunci când le ies schimbările în echipă. Şi iată că lui Reghecampf îi cam ies toate. La ora la care scriu aceste rânduri, nu cunosc rezultatul returului, dar nu îmi fac nicio problemă în privinţa echipei calificate.
Singura problemă ar fi cea a lui Vlad Chiricheş, care era în cărţi pentru un transfer la englezii de la Tottenham, dar lucrurile par a se fi complicat, ceea ce ar putea avea repercursiuni asupra psihicului, dar şi a randamentului fotbalistului. Oricum, Steaua are deja asigurată prezenţa în grupele din “Europa League”, adică cel puţin şase meciuri în această toamnă, dar patronul Gigi Becali, care îşi trăieşte drama după “gratii”, are ca obiectiv promovarea în grupele din “Champions League”, lucru perfect realizabil, mai ales că Steaua va fi cap de serie şi va scăpa de adversari incomozi. Surpriza plăcută a fost însă Astra Ploieşti, care, iată, chiar dacă este la debut şi a intrat în “focuri” mai devreme, se descurcă admirabil până acum. După ce i-au eliminat pe slovenii de la Domzale, iar apoi pe mult mai “titraţii” ciprioţi de la Omonia, băieţii lui Isăilă au făcut o nouă victimă, de data asta în “fieful” slovacilor de la Trencin. Giurgiuvenii dovedesc că sunt în mare formă, lucru demonstrat şi în campionat, şi au învins fără drept de apel, cu 3-1, fiind ca şi calificaţi, iar Budescu dă dovadă de un jucător “rasat” prin ceea ce ne arată nouă, dar şi patronului Ion Niculaie, care îşi cam luase în “balon” propriul fotbalist.
Greu, dar nu imposibil
Dacă pentru Steaua şi Astra lucrurile par clare, mult mai delicată este soarta celorlalte două echipe, Pandurii Tg. Jiu şi Petrolul Ploieşti, care, aşa cum bănuiam, au avut în faţă adversari mult mai bine cotaţi. Gorjenii au fost nevoiţi să-şi mute şi “locaţia”, disputând jocul considerat acasă la Cluj, deoarece terenul din oraşul lui Brâncuşi nu corespunde exigenţelor UEFA la acest nivel. Pandurii au condus din start cu 1-0, au mai irosit câteva oportunităţi, dar s-au speriat parcă şi au lăsat adversarul să iasă la joc, ceea ce a dus la golul egalizator. Cred că dacă aveau mai multă încredere, şi erau mult mai atenţi, oltenii puteau să-şi asigure toate punctele. Returul de joi de la Tel-Aviv se anunţă a fi foarte greu, dar calificarea se joacă. Băieţii lui Pustai nu au nimic de pierdut, sunt nevoiţi să evolueze ofensiv, să înscrie cel puţin o dată, şi poate că “matematicianul” de pe banca tehnică va găsi “ecuaţia” câştigătoare.
Despre “găzari” putem spune că ei au avut mare ghinion în partida de la Ploieşti, în care i-au dominat copios pe olandezii de la Vitesse, dar au ratat enorm, reuşind doar un singur gol din sumedenia de ocazii pe care şi le-au creat. Oaspeţii au fost ajutaţi în opinia mea şi de arbitrajul spaniolului Del Cerro, care a inventat la 0-0 un penalty numai de el văzut, din care s-a deschis scorul. Sigur că cei de la Arnhem pleacă cu prima şansă, mai ales că vor evolua joi seara în propriul fief, dar cred în şansa celor de la Petrolul, care au fotbalişti de clasă, care joacă ofensiv şi ne pot oferi surprize plăcute. De fapt, tânărul tehnician Cosmin Contra declara imediat după meciul din tur că va juca în Olanda eminamente ofensiv şi că echipa lui va înscrie multe goluri. Să sperăm că aşa va fi şi că joi seara ne vom afla cu toate cele patru cluburi în urnele pentru faza următoare.
Haosul din fotbalul intern continuă
Dacă cele patru echipe de club, prin rezultatele obţinute până în prezent, încearcă să demonstreze Europei că suntem acolo, diriguitorii fotbalului autohton, în speţă, FRF şi LPF, s-au mai făcut încă o dată de râs, aplicând regulamentele după bunul plac şi după cum le dictează interesele lui Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir. Cu un campionat început de aproape trei săptămâni, instanţa de judecată de la Laussane, TAS, vine şi spune că “barajul” dintre Rapid şi Chiajna a fost degeaba şi că Concordia îi va lua locul grupării din Grant. De râsul lumii. Mai marii fotbalului nostru o dau cotită, dau vina unii pe alţii, dar fotbalul românesc rămâne cu o nouă palmă dată de instanţele sportive internaţionale. Păi dacă Rapidul nu mai avea dreptul să joace în liga acestui “Mitică”, pentru că nu îşi luase licenţa şi nici nu atacase la TAS aşa cum a făcut U. Cluj, atunci de unde până unde au găsit aceste capete “scăpătate” acest tertip de “baraj”. Mai mult, ce caută în primul eşalon Concordia, retrogradată de drept, şi de ce nu promovează o echipă de pe locul trei din liga secundă. Sau de ce nu rămân 17 echipe pe prima scenă. Mitică Dragomir şi Mircea Sandu ar trebui să aibă demnitatea şi să-şi prezinte demisia imediat, dar cum lor le lipseşte demnitatea, nu o vor face, pentru că, nu-i aşa, trăim în România şi totul este posibil.
Aceşti oameni, care îi conduc pe alţii, au făcut “varză” fotbalul autohton în ultimii ani. De la an la an se anunţă modificări în sistemul de licenţieri sau al numărului de echipe care va evolua în diferite eşaloane. Totul ţine de azi până mâine, când se uită ce s-a discutat şi se vine cu alte propuneri, care nici ele nu au niciun temei. Şi în aceste condiţii ne mai mirăm că fotbalul românesc a ajuns unde este, iar cei de afară râd pe înfundate de modul în care suntem organizaţi, sau, mai pe înţelesul tuturor, cât suntem de dezorganizaţi. Şi pentru că noi aici la Hunedoara ne zbatem în continuare în “mocirla” ligii a treia şi ne vom mai zbate ani buni de acum încolo datorită incompetenţei unora care confundă fotbalul cu baletul, eram curioşi să vedem cum va arăta “ţintarul” acestui eşalon, care fusese anunţat că va începe pe 16 august, cu 4 serii a câte 18 echipe. Da de unde. Una se spune, şi alta se fumează. În şedinţa de luni de la FRF s-a propus ca startul să fie dat pe 30 august şi că la acest nivel vor fi tot 6 serii, dar a câte 12 echipe, urmând să se joace cu play-off şi play-out. Dar culmea, la ora actuală sunt înscrise doar 66 de cluburi şi se mai caută vreo şase. Pe ce criterii, numai FRF ştie. Sau că în cel doilea eşalon în loc de 28 de echipe s-au strâns până acum 26. Probabil se va da anunţ la mica publicitate pentru ocuparea celorlalte locuri neocupate. Demn de “Urzica”, acea revistă de umor de dinainte de 89. Trebuie însă să ne înarmăm cu multă răbdare şi să aşteptăm să vedem ce “ghiduşii” vor mai produce Mitică şi Mircea, două nume de care fotbalul românesc se pare că nu mai scapă.
Oficial, le merge prost
Asta este concluzia după primul meci oficial al celor de la FC Hunedoara în sezonul care dă să înceapă. Gruparea de pe Cerna a pierdut lamentabil săptămâna trecută în “Cupa României”, în faţa conjudeţenei de liga a IV-a, Aurul Brad. La un moment dat, nu mi-am dat seama care echipă este în eşalonul superior. Brădenii merită toată admiraţia noastră pentru modul în care şi-au jucat şansa, ambiţia pe care au arătat-o pe teren. O echipă fără pretenţii, cu puţine antrenamente, dar cu o mare dorinţă de a arăta că orice este posibil. De parte cealaltă, o echipă oarecare, cu foarte mulţi jucători şi cu foarte puţini fotbalişti, care nu vor avea nicio şansă la promovare. Mai mult, un antrenor fără personalitate, unul care nu s-a luptat nicicând pentru performanţă, şi care a venit la Hunedoara să mănânce o pâine bună, pe banii altora.
Cu un asemenea lot şi cu un asemenea tehnician, FC Hunedoara va fi o echipă oarecare pe eşichierul acestei obscure ligi a treia, cu care s-a obişnuit principalul finanţator al clubului şi căruia îi este greu să se despartă de mediocritate. Hunedoara nu este nici Simeria, dar nici Orăştie. Hunedoara merită şi merita mult mai mult în plan fotbalistic, dar se pare că cei care vin aici o fac doar pentru a da bine la imagine. În rest, să auzim de bine, dacă se mai poate spune aşa.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.