Sănătate: Depresia

Depresia, cunoscută între specialişti sub numele de tulburare depresivă majoră (sau tulburare unipolară), face parte dintre tulburările dispoziţiei şi se caracterizează prin apariţia unuia sau mai multor episoade depresive severe.

Conform studiilor epidemiologice, prevalenţa maximă a depresiei majore variază între 5-9% la femei şi 2-3% la bărbaţi, cu valori mai mari între 25 şi 44 de ani şi un mic vârf în adolescenţă. Riscul apariţiei unui episod depresiv major, pe toată durata vieţii, ajunge până la 25% pentru femei şi 12% pentru bărbaţi.

În ceea ce priveşte cauzele depresiei, este unanim acceptat că aceasta are un determinism multifactorial, în geneza ei fiind implicate numeroşi factori: biologici, psihologici şi sociali.

În etiologia depresiei majore, mecanismul serotoninergic este considerat important.

Perturbarea somnului în depresie include debutul întărziat al acestuia, descreşterea latenţei somnului cu mişcări rapide ale globilor oculari (REM), creşterea duratei primei perioade REM şi somn delta anormal.

Tulburarea depresivă majoră are un caracter familial, studiile epidemiologice demonstrând că este de 1,5-3 ori mai frecventă printre rudele biologice ale persoanelor depresive. Studii recente au demonstrat că depresia majoră şi dependenţa de nicotina au factori de risc genetici comuni.

După Freud, problemele apărute în faza orală a dezvoltării psihosexuale (în primul rând privarea de dragostea şi sprijinul matern) împiedică dezvoltarea afectivă normală. Pierderile precoce neprelucrate îngreunează prelucrarea pierderilor ulterioare. La adult, depresia debutează în momentul în care acesta este confruntat cu o pierdere reală, ameninţătoare.

Teoria behavioristă a „neajutorării învăţate” este o teorie care asociază depresia cu incapacitatea sau limitarea persoanei în a controla evenimentele, situaţiile.

Evenimentul de viaţă cel mai frecvent asociat cu dezvoltarea ulterioară a depresiei este pierderea unui părinte înaintea vârstei de 11 ani. Adesea, asemenea evenimente stresante preced primele episoade ale tulburăii depresive şi cauzează modificări neuronale permanente, care predispun persoana la episoadele ulterioare.

Cele mai frecvente manifestări sunt dispoziţia depresivă, fie pierderea interesului sau plăcerii. Uneori pot să apară pierderea în greutate datorită lipsei poftei de mâncare, oboseală permanentă, sentimente de inutilitate sau gânduri de moarte.

Clasificarea depresiei include:

• tulburarea depresivă majoră
• depresia cu elemente melancolice sau catatonice
• depresia atipică
• tulburarea afectivă de sezon
• depresia postpartum.

Diagnosticul şi tratamentul sunt stabilite de către medic.