Hunedoara îşi irigă doar 0,05 la sută din suprafaţa arabilă

Judeţul nu a stat niciodată foarte bine la capitolul culturi irigate, comparativ cu Bărăganul, ori alte zone de câmpie. Dacă se face, totuşi, o comparaţie simplă între suprafaţa totală arabilă şi suprafaţa totală irigată, diferenţa este imensă. Pentru agricultorii hunedoreni, investiţia într-un sistem de irigaţii clasic este prea mare şi, uneori, chiar nerentabilă. Totuşi, unii producători agricoli apelează la o variantă simplă şi ieftină, pretabilă pentru suprafeţe mai mici aflate lângă o sursă de apă.

În lipsa banilor pentru sisteme complicate, câţiva agricultori hunedoreni, mai inventivi şi ajutaţi de cursurile de apă, apelează la soluţii mai simple şi mai ieftine

Conform datelor Direcţiei Agricole Hunedoara, suprafaţa arabilă a judeţului este de 79.228 de hectare. Suprafaţa totală cultivată dotată cu instalaţii de irigare este de doar 43 de hectare. Cel puţin atât este raportat la instituţia amintită. În judeţ nu mai există niciun sistem amplu de irigaţii. Cele din perioada comunistă, aflate pe Lunca Mureşului şi în Ţara Haţegului, care acopereau suprafeţe de sute de hectare, au dispărut la câţiva ani după Revoluţie. Degringolada din agricultură i-a lăsat pe producătorii agricoli pe cont propriu şi din acest punct de vedere, al accesului la posibilitatea irigării culturilor.

În Hunedoara plouă mai mult ca-n Bărăgan

Directorul Filialei judeţene Hunedoara a Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), Petru Şteolea, spune că în ultimii 20 de ani nu a existat interes din partea agricultorilor pentru realizarea de sisteme de irigaţii, din motive meteorologice, dar şi financiare. “Specificul meteorologic al zonei impune folosirea de sisteme de irigaţii o dată la patru, cinci, sau chiar şase ani, spre deosebire de alte zone ale ţării, unde perioadele de secetă apar în fiecare an. Culturi legumicole pe suprafeţe mari, care să necesite irigări intense, nu prea avem. Apoi mai este şi problema financiară. Investiţiile în asemenea sisteme sunt costisitoare şi se amortizează în ani buni. Dacă, de la anul, România va prelua modelul Spaniei în ce priveşte problema irigaţiilor, aşa cum spune ministrul de resort, şi agricultura judeţului Hunedoara va avea de câştigat. Se pot amenaja sisteme întregi, cu captări de izvoare în zonele submontane, de unde apa să fie dusă kilometri întregi spre suprafeţele agricole, soluţii cu costuri mici de exploatare, ca de exemplu reţele cu apă prin cădere gravitaţională. Este însă foarte important ca producătorii agricoli să se asocieze, iar, astfel organizaţi, să acceseze apoi finanţările care se vor acorda pentru crearea de sisteme de irigaţii. Noi le stăm oricând la dispoziţie pentru a le oferi consultanţă tehnică în ce priveşte alegerea soluţiilor optime de udare a culturilor pentru fiecare zonă a judeţului în parte”, explică Petru Şteolea.

Soluţie de compromis: motopompă şi furtun de pompieri

În lipsa banilor pentru sisteme complicate, câţiva agricultori hunedoreni, mai inventivi şi ajutaţi de cursurile de apă, apelează la soluţii mai simple şi mai ieftine

Pentru că nu s-au organizat la timp, la fel ca mulţi alţi mici producători agricoli din judeţ, femierii din satul Strei-Săcel, de lângă Călan, au ratat ocazia de a încerca să acceseze finanţările europene pentru sisteme de irigare a culturilor. Nu au mai dorit însă să aştepte deschiderea altor linii de finanţare pe acest domeniu, s-au asociat şi, din banii primiţi ca subvenţie de la APIA, au pus mână de la mână, au cumpărat 300 de metri de furtun de pompieri, plus câteva aspersoare de la hypermarket, şi şi-au alcătuit astfel o instalaţie mobilă de irigare. Loturile cultivate aici au avantajul de a se afla între două surse de apă. Râul Strei şi un vechi canal de deversare a apelor captate din izvoare al fostului combinat de la Călan. În plus, pe mijlocul zonei, pe sub pământ mai trece o altă conductă de apă de la amenajarea hidro de pe Strei la care localnicii ar putea avea acces. Mica reţea de irigaţie a costat 5.000 de lei, iar pompa pe benzină costă 2.500 de lei. Costurile de exploatare sunt doar cele cu benzina, iar cu cinci litri, localnicii din Strei Săcel spun că irigă aşa cum trebuie mai bine de un hectar de porumb de exemplu, vreme de cinci ore. Metoda este aplicată şi de câţiva fermieri din Ţara Haţegului, care folosesc ca sursă de apă râurile, lacurile de acumulare şi canalele din zonă.