Jose Morales, student la Hunedoara

Un tânăr simpatic, de 24 de ani, cu frizura ciufulită. Îl vezi pe la terasele din Hunedoara mereu însoţit de câţiva prieteni şi bănuieşti că a copilărit aici. Accentul străin şi numele lung, de sud american, îi trădează, însă, adevărata origine. Jose Eduardo Morales Alez s-a născut în Venezuela, s-a mutat în România la vârsta de 17 ani şi, după ce a trăit o vreme în Bucureşti, a dorit să testeze şi viaţa de hunedorean.

Venezueleanul venit în România s-a îndrăgostit de Hunedoara şi de o hunedoreancă

Îşi părăseşte ţara fără să stea prea mult pe gânduri când tatăl său îi propune să-i urmeze exemplul de a studia în România. Alege Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti, dar, în scurt timp, realizează că viaţa agitată a Capitalei şi Economia nu i se potrivesc.

Deva – atracţie la prima vedere

Într-o vizită la Deva, la nişte cunoştinţe ale tatălui său, Jose decide că vrea să trăiască în zonă. Nu este o persoană care se teme de schimbări şi nici care ezită în faţa marilor decizii, lucru dovedit de uşurinţa cu care a dat Maracaibo pe Bucureşti, unde s-a mutat singur, la numai 17 ani. Prin urmare, în anul următor, devine student al Facultăţii de Inginerie din Hunedoara şi se mută la Deva. “Mi-a plăcut la Deva. Este un oraş frumos, mult mai mic şi mai liniştit decât Bucureştiul. Am fost norocos: la Deva, stăteam într-un apartament la poalele Cetăţii, cu vedere chiar către ea. Era o plăcere să îmi beau cafeaua dimineaţa în faţa ferestrei”, povesteşte venezuelanul. După cinci ani, schimbă, însă, priveliştea Cetăţii cu cea a Castelului, pentru că se mută în căminul facultăţii la care studiază.

Cu toate că durata normală de studii la specialitatea pe care a ales-o este de patru ani, Jose savurează viaţa de student cu doi ani mai mult. Repetă un an, pentru că are nevoie de timp să-şi perfecţioneze cunoştinţele de limba română, iar un an face o pauză, pentru a reveni în Venezuela, să-şi rezolve probleme administrative.

Fuga de sistemul politic

Incursiunile tânărului în ţara sa de baştină nu reprezintă decât vizite, pentru că Jose nici nu se gândeşte să revină în Venezuela pentru a trăi acolo. “Regimul din Venezuela nu este potrivit pentru un tânăr care îşi doreşte să realizeze ceva. Acolo e o falsă democraţie, dar, de fapt, conducerea ţării stabileşte o grămadă de limite: ai voie să călătoreşti, dar nu poţi cumpăra valută, decât cel mult 3.000 de dolari pe an. Proprietatea privată nu este apărată”, îţi explică tânărul motivul principal pentru care şi-ar fi părăsit ţara, chiar dacă nu ar fi fost trimis de părinţi să studieze în România.

După şapte ani în care a trăit departe de locurile natale, Jose spune că nu-i lipsesc prea multe lucruri de acasă. “Nu am fost niciodată foarte ataşat de familie. Ţin la părinţi şi la fraţi, dar nu sunt dependent de ei. Nici prietenilor de acasă nu le simt atât de mult lipsa. Mie îmi place să socializez, să cunosc oameni noi, mi-am făcut multe cunoştinţe şi câţiva prieteni buni aici”, spune tânărul. Recunoaşte, totuşi, că se surprinde uneori nostalgic, cu gândul la unele lucruri pe care le făcea în Venezuela. “În zilele în care nu am nimic de făcut aici, mi-e dor de viaţa mea de acasă. Acolo nu mă plictiseam niciodată, aveam mereu ceva de făcut”, mărturiseşte Jose. Una dintre activităţile care îi lipsesc cel mai mult băiatului este cea de cântăreţ într-o formaţie de salsa.

Cucerit de natură, obiceiuri şi… de o fată

Mult mai multe sunt lucrurile pe care le-a descoperit la Hunedoara şi la care nu ar mai dori să renunţe. “Înainte să mă mut în România, am trăit într-o metropolă, departe de natură. Mi se pare extraordinar, acum, să pot ajunge în câteva minute, pe jos, pe un deal cum este cel de lângă grădina zoologică, să stau pe iarbă şi să privesc oraşul în care locuiesc. Asta cred că este o mare calitate a Hunedoarei: poţi ajunge foarte uşor în natură, fiindcă este înconjurată de locuri frumoase”. Lui Jose îi place şi felul în care hunedorenii îşi petrec sărbătorile. “Eu eram obişnuit ca de Crăciun, de exemplu, să cumpărăm mâncare de la supermarket şi să luăm masa. Aici lumea taie un porc, pregăteşte totul în casă, este un întreg ritual care m-a impresionat”, spune el.

Pe lângă natură şi obiceiuri, tânărul a mai descoperit ceva care, cu siguranţă, va face Hunedoara un loc de neuitat pentru el: o fată frumoasă, iubita sa. Din cauza originii sale, Jose a câştigat destul de greu încrederea fetei şi, mai ales, a părinţilor acesteia, dar efortul i-a fost răsplătit cu o relaţie frumoasă, despre care povesteşte cu un zâmbet larg, care îi luminează toată faţa. “La început, părinţii ei erau neîncrezători. Spuneau, mai în glumă, mai în serios, că poate o să o fur, s-o duc la mine în Venezuela”, îşi aminteşte băiatul amuzat.

Curiozitatea din jurul străinului

Ceea ce nu-i place lui Jose la Hunedoara este curiozitatea exagerată a celor din jur, cu privire la persoana sa. “Pentru că sunt străin, toţi sunt curioşi ce-i cu mine, ce fac, ce caut aici. Mie nu-mi place când cineva se amestecă în viaţa mea şi m-am şi săturat să fiu întrebat de ce mă aflu aici. Câteodată, răspund mai nepoliticos sau la mişto”, îşi exprimă sud-americanul nemulţumirea. Faptul că vorbeşte aproape perfect româneşte şi foloseşte chiar şi “no-ul” ardelenesc reprezintă un bun “camuflaj” pentru Jose şi tot mai puţini sunt cei care îşi dau seama că este străin, ca să îl iscodească.