Sănătate: Arsurile solare

În zilele toride de vară, expunerea la soare este inevitabilă, ca să nu aducem în discuţie “sportul” numit bronzat, pe care mulţi dintre noi îl practică în mod voit, şi tocmai de aceea în acest număr voi scrie despre arsurile provocate de expunerea la soare. 

Beneficiile expunerii corecte şi raţionale la soare sunt foarte bine cunoscute. Pe lângă cele de ordin estetic sau psihologic (expunerea la soare având un rol favorizant în combaterea stărilor depresive), aceasta favorizează sinteza de vitamina D, intervenind astfel în combaterea rahitismului (la copii), a osteomalaciei (la adulţi) – prin favorizarea absorbţiei calciului şi fosforului din alimente şi fixarea lor în oase. De asemenea, expunerea la soare ameliorează durerile articulare şi întăreşte sistemul imunitar.

Expunerea prelungită, însă, poate duce la apariţia unor anumite boli cu evoluţie îndelungată (de exemplu, cancerul de piele) sau a unor probleme imediate la nivelul pielii (arsurile solare) ori poate agrava o condiţie patologică preexistentă (de exemplu, boli cardio-vasculare, boli autoimune – lupus eritematos sistemic sau diferite colagenoze).

La nivelul pielii, prin expunerea iraţională la soare şi în absenţa unui factor de protecţie, pot apărea arsurile tegumentare, manifestate clinic prin dureri locale de intensitate moderată, ce apar pe fondul unei zone intens eritematoase şi cu sensibilitate modificată. În ciuda simptomatologiei, uneori resimţită intens de către pacient, aceste leziuni sunt superficiale, interesând doar stratul extern al pielii şi incadrându-se în gradul I de arsuri.

Acest tip de arsuri poate fi tratat cu succes şi la domiciliu, dacă se respectă câteva sfaturi medicale de specialitate.

Arsurile de gradul II, însă, sunt leziuni mai profunde şi deci, mai dureroase şi care necesită un timp mai îndelungat pentru vindecare, precum şi un tratament complex. Tegumentul, în acest caz, apare eritematos, edemaţiat şi prezintă flictene (băşici sau pustule). Durerea este şi mai intensă, ceea ce atestă o afectare profundă, implicând chiar şi terminaţiile nervoase.

Pe lângă aceste arsuri tegumentare, expunerea iraţională la soare poate duce şi la apariţia insolaţiei, recaţii alergice, sau tulburări de vedere.

Toate acestea reprezintă un factor important în apariţia cancerului de piele, a lupusului eritematos, a cataractei sau a poliartritei reumatoide.

Trebuie subliniat că arsurile tegumentare produse de expunerea la soare depind de la o persoană la alta. Astfel, persoanele cu ten deschis, pistruiat, blonde sau roşcate şi cu ochii albaştri sunt mai sensibile la radiaţii. Vârsta, de asemenea, are şi ea un rol important, persoanele predispuse la arsuri fiind cele cu vârste extreme: sub 6 ani sau peste 60 de ani.

Intensitatea arsurilor depinde şi de:

• momentul expunerii (timpul zilei): există un risc mai mare de a dezvolta o arsură dacă expunerea se face între orele 10 dimineaţa şi 4 după-amiaza, perioadă în care intensitatea radiaţiilor atinge maximul; nici zilele înnorate nu sunt lipsite de riscuri, razele UV putând trece cu uşurinţă printre nori;
• localizarea persoanei lângă o suprafaţă capabilă să reflecte razele solare, cum ar fi: apă, nisipuri albe, zăpadă sau gheaţă; reflectându-se, razele UV îşi vor exercita efectele nocive şi în aceste condiţii;
• perioada anului (anotimp) – riscul este mai crescut în timpul verii, datorită poziţiei soarelui;
• altitudine: la înălţimi mari, datorită filtrării scăzute a radiaţiilor prin straturile atmosferei, arsurile sunt de intensitate şi gravitate mai mare;
• latitudine (apropierea de Ecuator): cu cât persoana este într-o zonă mai apropiată de Ecuator, cu atât cantitatea de raze ce trece direct prin atmosferă este mai mare;
• indexul de radiaţii UV al fiecărei zile – este un indicator util pentru aprecierea riscului de apariţie al arsurilor solare pentru ziua în curs.

Arsurile pot fi însă prevenite prin luarea unor măsuri de protecţie înainte şi după expunerea la soare. Măsurile elementare includ:

• reducerea timpului petrecut la soare;
• evitarea orelor periculoase (în special dacă persoana prezintă şi factori de risc pentru expunerea la soare);
• utilizarea produselor de protecţie solară;
• adaptarea hainelor la temperatura mediului.

În situaţia în care suntem arşi de soare, acasă putem face următoarele:

• aplicarea de comprese reci pe zonele afectate;
• frecvent, duşuri cât mai reci;
• aplicarea locală de loţiuni calmante, de exemplu pe bază de aloe vera;
• cremele sau loţiunile conţinând hidrocortizon 1% au, de asemenea, rolul de a calma durerea şi de a scădea gradul edemului.

De reţinut: nu este indicată folosirea unor astfel de creme, fără recomandarea medicului;

• datorită vasodilataţiei apărute în urma expunerii la soare, pot apărea episoade de hipotensiune arterială, cefalee sau febră; în aceste cazuri se recomandă consumul de lichide în cantitate cât mai mare (preferabil, nu foarte reci); pacientul trebuie să se liniştească într-o încăpere răcoroasă şi să fie intins pe pat până când simptomatologia se ameliorează;
• de asemenea, aplicarea locală de comprese cu lapte sau infuzie de muşeţel are rol benefic în calmarea durerilor produse de arsuri;
• ungerea zonei cu ulei de salvie sau de levănţică;
• în ceea ce priveşte cojirea pielii după o arsură, aceasta este o etapă firească a procesului de vindecare şi nu poate fi tratată în mod particular. Însă există loţiuni care scad intensitatea pruritului ce acompaniază acest proces.

În încheiere, nu uitaţi, înainte de expunerea la soare este bine să vă protejaţi prin folosirea de creme cu factor de protecţie, pe care le găsiţi în comerţ.