Oameni bătrâni, aflaţi la ananghie şi lipsiţi total de sprijin sunt cu miile în judeţ. Din nefericire, situaţiile în care o asemenea persoană primeşte ajutorul necondiţionat şi total dezinteresat al unui străin sunt însă prea puţine. Un asemenea caz este cel al Marioarei Georgesc (61 de ani), o femeie singură, cu handicap, din Runcu Mare, care şi-a găsit în persoana lui Ion Mihălţan un sprijin de nădejde.
Lipsită de sprijinul unei familii, Marioara Georgesc primeşte bucuroasă ajutorul lui Ion Mihălţan – până mai ieri, un străin pentru ea
În 1999, la 55 de ani, Ion Mihălţan, pe atunci maistru şi lider sindical la vechea fabrică de tricotaje din Hunedoara, a câştigat la Loteria Vizelor. Nu a stat prea mult pe gânduri şi, cu toate că nu ştia deloc engleza, şi-a luat soţia şi a plecat în Portland, Statele Unite ale Americii. Spune că era sensibil la cazurile sociale şi înainte să plece. Cei 10 ani petrecuţi în SUA (într-un sistem social în care, acolo unde statul nu ajută, sprijinul vine din partea societăţii civile) l-au făcut ca acum să fie şi mai atent în asemenea situaţii. Întors acasă pentru o vreme, hunedoreanul se vede nevoit să se lupte din nou cu acelaşi sistem greoi, românesc. Şi nu o face pentru el, ci pentru o femeie pe care nu o cunoştea, dar de care, pur şi simplu, i s-a făcut milă.
Pierdută, în oraş, fără bani de autobuz
“Pe Marioara Georgesc am cunoscut-o în primăvară. Era colegă de salon cu soţia mea. Avea probleme cu glanda tiroidă. Soţia mi-a spus, prima oară, câteva lucruri despre situaţia ei. Ni se făcuse tare milă de ea. E singură, trăieşte din 234 de lei pe lună şi mai are şi un handicap (retard mintal, handicap de gradul ll – n.r.). La câteva ore după ce a fost externată, întâmplător, am întâlnit-o în Piaţa Obor din Hunedoara. Nu avea bani să ajungă acasă. Mi s-a rupt inima. I-am plătit eu un taxi şi aşa a ajuns la Runcu Mare. Apoi ne-a vizitat de mai multe ori, la Hunedoara”, povesteşte Ion Mihălţan.
“Într-o zi, ne-am trezit cu ea la uşă plângând că i s-a tăiat indemnizaţia de handicap. Aveam să aflăm mai apoi că, din fericire, nu a fost aşa. Totuşi, femeia era speriată şi necăjită rău. Cine ştie ce o fi înţeles ea, săraca. Mi-a mai spus că medicul curant a sfătuit-o să-şi facă actele pentru a obţine pensie de urmaş. Apoi a tot fost pusă pe drumuri între Deva şi Hunedoara, fără să o lămurească nimeni. De la Casa de Pensii şi de la celelalte instituţii pe la care a mers i s-au dat tot felul de bileţele nesemnate şi cam atât. A trebuit să intervin! Am mers cu ea la medicul care face evaluările pentru dosarele de pensie. Am aflat acolo că, pentru că are mai mult de 60 de ani, ea nu mai poate fi evaluată pe plan local, ci doar la Bucureşti. Nu am înţeles de ce. Medicul de specialitate ne-a spus, simplu, că dosarul e trimis la Bucureşti (la Institutul Naţional de Expertiză Medicală – n.r.) şi că s-ar putea să aşteptăm un răspuns şi o jumătate de an. Prin luna mai se întâmpla asta. Nici acum nu avem vreun răspuns”, adaugă bărbatul.
“A cerut pensia prea târziu”
Lipsită de sprijinul unei familii, Marioara Georgesc primeşte bucuroasă ajutorul lui Ion Mihălţan – până mai ieri, un străin pentru ea
Marioara Georgesc s-a născut surdă, după cum spun vecinii ei din Runcu Mare. De aici i se trage, probabil, şi retardul cu care este încadrată în gradul ll de handicap. Bărbatul ei s-a stins din viaţă în urmă cu nouă ani. Părinţii s-au dus şi ei pe lumea cealaltă cu patru ani în urmă. Atunci ar fi putut solicita pensie de urmaş, dar n-a fost nimeni în jurul ei care să-i spună asta şi s-o ajute cu formalităţile ce trebuiau îndeplinite. Acum, legea spune că e prea târziu. După cum afirmă reprezentanţii Casei Judeţene de Pensii (CJP) Hunedoara, pensia de urmaş poate fi solicitată doar până la vârsta-limită de pensionare, adică 60 de ani, în cazul femeilor.
La data la care a îndrăznit să întrebe dacă poate beneficia sau nu de această formă de ajutor din partea statului, Marioara Georgesc împlinise deja 61 de ani. “Dacă ar fi solicitat pensie de urmaş la scurt timp după ce au murit părinţii ei, cel mai probabil i s-ar fi acordat acest drept. Legea (nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii – n.r.) prevede însă clar că pensia de urmaş poate fi solicitată doar de persoane a căror vârstă este mai mică decât vârsta-limită de pensionare”, spune Ionel Ciobanu, director adjunct al CJP Hunedoara.
Tenacitate tipic americană
În faţa acestei situaţii, Ion Mihălţan nu dezarmează: “Trebuie să existe o cale prin care să se facă o derogare de la lege. Femeia asta, săraca, având şi handicapul pe care-l are, de unde să fi ştiut că trebuia să ceară pensie de urmaş până să împlinească 60 de ani? În plus, nici nu a avut pe nimeni care să o ajute! Nu pot să accept o asemenea atitudine faţă de cei care, din diferite motive, nu pot sau nu ştiu să-şi ceară drepturile. Am mers în audienţă la doamna deputat Carmen Hărău şi sunt sigur că, împreună, vom reuşi să rezolvăm cumva acest caz”.
Hunedoreanul adaugă că, până când va reuşi să găsească o soluţie pentru Marioara Georgesc, va continua să o ajute cu ce poate, de la drumuri făcute pe la instituţiile publice, până la bani şi pachete cu alimente.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.