Editorial: Când Rex se transformă într-un mic Tyrannosaurus Rex

Încă un copilaş a sfârşit în colţii câinilor. Că or fi ai cuiva, că or fi ai nimănui, tot nesupravegheaţi au fost. Din ce-am înţeles, persoana care îi luase “pe semnătură” ar fi spus “A fost un accident”. Încă unul! Groaznic.

Se spune că gradul de civilizare al unei ţări este invers proporţional cu numărul de câini de pe străzi. Franţa, Germania, Anglia, Statele Unite (mai ales) au avut aceeaşi problemă, la un moment dat, şi au reuşit să o rezolve. Se părea că, în sfârşit, după ce zeci de copii au murit ori au fost mutilaţi pe viaţă de haite de câini, problema se va rezolva şi la noi. Legea a fost însă declarată neconstituţională. Nu numai că nu se pot eutanasia câinii prinşi pe stradă şi nerevendicaţi vreme de 30 de zile, dar nici nu se poate instaura un control eficient al câinilor din gospodării. Consiliul Judeţean avea un plan ambiţios în domeniul acesta, plan dat parţial peste cap de bâlbâiala legislativă. Se dorea microciparea tuturor câinilor, “vagabonzi” sau “domestici”, realizarea unui registru unic, taxarea stăpânilor care refuză să-i castreze, banii din această taxă urmând a fi folosiţi tot de serviciul de protecţie a animalelor fără stăpân.

Noi dezbatem, în timp ce micuţi de patru, cinci sau şase ani sfârşesc în cel mai trist mod posibil în colţii unor câini pe care Dumnezeu ştie ce i-a apucat.
Iubesc câinii. Doar anul acesta am scris câteva materiale despre ei, la modul admirativ. Dar iubesc câinii la locurile lor, în curţile unor case, ori lângă stânele ciobanilor.

Până şi câinii de pe stradă care sar la maşini şi la biciclişti, din cauză că sunt extrem de deranjaţi de un sunet al roţilor pe care urechea umană nu-l percepe, sunt un pericol. Nu de puţine ori, şoferului îi este distrasă atenţia şi provoacă un accident cu victime umane. La fel de des se întâmplă ca bicicliştii să păţească acelaşi lucru.

Oraşele din judeţul Hunedoara au între 1.000 şi 4.000 de câini pe străzi. În total, vreo 30 – 40.000. Lipsit de sprijinul unei legi clare, serviciul specializat înfiinţat de Consiliul Judeţean împreună cu mai multe primării este nevoit să se lupte cu morile de vânt. În ritmul actual, dacă proprietarii de căţeluşe nu-şi mai trimit în stradă câte patru, cinci, şase pui şi dacă se reuşeşte o sterilizare coerentă a celor aflaţi deja în libertate, peste vreo 10 ani se pare că va fi rezolvată problema şi pe la noi. Între timp, în judeţ zilnic apar la urgenţă zeci de cazuri de persoane muşcate de câini. Tratamentul pentru un asemenea pacient costă vreo 3.000 de lei. Sterilizarea unui câine costă de zece ori mai puţin. Să nu mai vobim că, în 10 ani, se prea poate să avem un nou caz precum cel de la Brad, din 2006, unde o fetiţă de şapte ani a fost scalpată de o haită de câini. Ar cam fi cazul să dovedim că iubim câinii, dar că iubim mai mult copiii.