Un salariat la 1,2 pensionari. Bomba cu ceas a României

România trebuie să-şi rezolve un antagonism economic care se acutizează de la o perioadă la alta. Este vorba de raportul existent între numărul de salariaţi şi cel al pensionarilor. Aceasta este cea mai vulnerabilă fracţie a economiei româneşti. Se împlinesc 15 ani de când acest raport, salariaţi / pensionari, este subunitar.

De la foarte bine, la dezastru

În 1990 erau 8,1 milioane de salariaţi şi 3,5 milioane de pensionari. Situaţia s-a schimbat dramatic în 2012, când 4,3 milioane de angajaţi plăteau contribuţii pentru 5,3 milioane de pensionari. Pe actualul trend, specialiştii sunt de acord în unanimitate că în maximum 10 ani, România nu va mai putea plăti pensiile, fiind obligată să facă împrumuturi pentru aceasta.

Unde au dispărut salariaţii?

Evident, numărul salariaţilor a fost redus drastic de procesul dezindustrializării. Cel mai “vizibil“ exemplu este cel al combinatului siderurgic Sidex Galaţi, care avea 27.000 de angajaţi în anul 2000 şi care a rămas cu mai puţin de 8.000 de angajaţi la finele anului trecut, iar majoritatea restructurărilor au fost făcute prin ieşirea la pensie. Avem un exemplu similar chiar la noi în judeţ, Siderurgica SA Hunedoara intra în era post-decembristă cu 20.000 de salariaţi, pentru ca astăzi să mai lucreze în sector circa 1.000 de oameni, restul, majoritatea, fiind absorbiţi în sistemul de pensii. Dacă în 1998, primul an în care numărul de pensionari a fost mai mare decât numărul de salariaţi, situaţia era cât de cât echitabilă (5,3 milioane de angajaţi corespundeau unui număr de 5,5 milioane de pensionari), între timp situaţia s-a înrăutăţit, în 2012 numărul de pensionari depăşindu-l cu 1,2 milioane de persoane pe cel al angajaţilor. În statele din vest, un raport de 0,6 pensionari la un salariat este deja considerat îngrijorător.

Pe deficit

Deficitul la fondul de pensii s-a apropiat de trei miliarde de euro anul trecut, şomajul este în creştere de la începutul anului, iar numărul de salariaţi creşte cu un ritm nesemnificativ, având în vedere că economia mai are de recuperat peste 500.000 – 600.000 de locuri de muncă pierdute în criză.

Riscuri tot mai mari

Potrivit analiştilor, România se confruntă în prezent cu două evoluţii demografice îngrijorătoare – scăderea numărului de locuitori şi îmbătrânirea acestora. Principalele cauze sunt migraţia externă, determinată la rândul ei de dificultăţile economice ale tranziţiei, şi sporul natural negativ de după 1990. Un alt fenomen este scoaterea la pensie a unor salariaţi care ar mai fi putut lucra. Într-o cercetare statistică a INS pe 2012, datele arată că peste 1,1 milioane de pensionari din sistemul de asigurări sociale de stat aveau sub 65 de ani, aceştia fiind încadraţi la pensionarii din categoria limită de vârstă (cu stagiu complet/incomplet de cotizare), cu pensie anticipată sau cu pensie anticipată parţial. Tot pensionari sub vârsta de 65 de ani sunt peste 769 de persoane care intră în categoria pensionarilor de invaliditate.

În fine, o altă problemă specific românească la această temă este gradul de colectare a taxelor şi impozitelor. La noi, rata de colectare a veniturilor la bugetul consolidat este de 30-31% din PIB, în timp ce în alte state este de 45% din PIB, deci statul are foarte puţini bani la dispoziţie. Dacă acest trend se va perpetua, există riscul ca generaţiei numeroase a “decreţeilor” născuţi între 1967 şi 1970 să nu i se mai poată asigura veniturile cuvenite de pensie prin 2035.