După ruşinoasa ratare a promovării din sezonul recent încheiat, când a dat cu piciorul unui avans de nu mai puţin de 10 puncte, în dauna celor de la Olimpia Satu Mare, FC Hunedoara a debutat nefericit. Asta chiar dacă obiectivul declarat a fost acelaşi: promovarea.
După un meci în care nu au arătat mai nimic, hunedorenii (în tricouri albe) au fost nevoiţi să se recunoască învinşi
Într-o Românie a tuturor posibilităţilor, în care nu este greu să declari ceva şi să se întâmple cu totul altceva, nici în fotbal nu este imposibil să păcăleşti suporterii şi iubitorii unuei grupări, cum este cea de pe Cerna. După deznodământul de la finalul campionatului trecut, pe care personal îl prevăzusem cu mult timp înainte, s-a venit cu “lamentările”, cum că încrederea a fost înşelată de antrenori, dar, în aceeaşi măsură, şi de jucători.
Ce s-a spus şi ce s-a întâmplat
Aşa că, a început marea “curăţenie”, în frunte cu Marius Opric, un antrenor care nu era pentru FC Hunedoara şi căruia i se acordase credit total, chiar şi atunci când, în retur, echipa nu mai juca nimic. Ba mai mult, se spunea că se va renunţa la o serie de jucători, cap de listă fiind acest “expirat” Lintaru. Că lotul va fi întărit şi că va fi adus un tehnician capabil. Şi, când colo, ce a ieşit? S-a renunţat extrem de uşor la fotbalişti “autohtoni”, de o reală perspectivă, dacă este să mă refer aici la Făgărăşanu, Robert Cristian, Cuciula, Trăşcan, sau chiar Ionuţ Radu. A plecat mai apoi, simţându-se probabil “cu musca pe căciulă”, fundaşul central Ambruş, principalul vinovat al eşecului de la Pîncota, care s-a lăsat de fotbal şi s-a dus să muncească în Elveţia.
Au rămas “veteranii”, care nu prea mai au pe unde să meargă, şi normal, printre ei şi Lintaru. Şi a fost găsit şi acel tehnician “capabil” în persoana lui Constantin Olariu, care a fost scos de la “naftalină” după o pauză de un an, de câţiva “oameni de bine” din Deva, acolo unde antrenase pe timpul când Mureşul era în divizia secundă, iar rezultatele lui au fost mai mult decât modeste, el fiind învăţat cu lupta pentru evitarea retrogradării, nu cu marea performanţă. Dar de ce să nu mănânce şi el o pâine bună pe malurile Cernei, mai ales că la acest “proiect”, care se pare că s-a născut mort, aderase, pe lângă Consiliul Local Hunedoara, şi Consiliul Judeţean cu sume importante, din câte am înţeles?! Păi în loc să-ţi întăreşti lotul, să aduci un antrenor care se pricepe, la Hunedoara s-a întâmplat exact invers. Anticipam şi scriam într-un material anterior că, indiferent de seria unde va fi repartizată, FC Hunedoara poate emite pretenţii în aceste condiţii doar la locurile 4-8, iar o eventuală promovare în liga secundă este doar o himeră. În perioada pregătirilor, elevii lui Olariu dădeau bine la imagine învingând în amicale echipe “de doi lei”, iar când au jucat prima partidă oficială, cea de la Brad, cu Aurul în “Cupa României”, s-au făcut de râs, întărindu-mi convingerea că la Hunedoara nu se doreşte, de fapt, performanţă, ci doar crearea unei “imagini”, pentru că oraşul acesta a însemnat ceva pentru fotbalul românesc înainte de ‘89.
Iar primul joc oficial din acest debut de nou campionat de liga a treia, cu care hunedorenii se vor obişnui ani buni de acum încolo dacă lucrurile vor decurge tot aşa, mi-a întărit convingerea că FC Hunedoara este departe de ceea ce ne dorim cu toţii.
Neputinţa gazdelor şi golul “gugulanilor”
Chiar dacă intrarea pe stadionul “Michael Klein” a fost, ca de obicei, liberă, curiozitatea hunedorenilor de a-i vedea la lucru pe favoriţi a fost una extrem de scăzută, dovadă cei doar circa 250 de spectatori care au luat loc în tribune, ca să nu mai vorbim de ultraşii de la “Peluza Nord”, care au lipsit aproape cu desăvârşire, probabil nemulţumiţi de elimnarea prematură din cupă, dar şi de cum se prezintă echipa.
Gazdele au început în ofensivă şi şi-au trecut în cont încă din debut, două bune oportunităţi prin Nicula (şut de la 18 metri, puţin pe lângă în minutul 6) şi Petcu (lovitură liberă de la 30 metri scoasă greu de Ciloca în minutul 8). A fost doar o simplă iluzie, pentru că apetitul ofensiv s-a diluat pe măsura trecerii minutelor, iar “luftul” lui Pepenar a demonstrat că această grupare este în mare suferinţă. De partea cealaltă, elevii lui Artimon s-au rezumat la o apărare aglomerată, ieşirile din defensivă fiind sporadice şi fără consistenţă la poarta lui Raţ.
Lâncezeala primei părţi a fost întreruptă pe final de lovitura de cap trimisă de Şoit din careul mic, mingea fiind deviată în corner. Inexistent în primul mitan, Suciu şi-a făcut simţită prezenţa abia în minutul 52, când, deşi talonat de Goşa, a pătruns în careu, dar şutul său a fost deviat în transversală de goal-kepeer. Acelaşi portar din Caransebeş a scos în cornere lovitura de cap trimisă de Şoit din centrarea lui J.Vajda (min. 60) pentru ca, două minute mai târziu, Nicula să “bâlbâie” un balon venit tot de la Vajda, şi să fie blocat în ultimă instanţă. Şi, când e să se aleagă praful, se alege – a venit minutul 68, când “gugulanii” vor înscrie la singura lor ocazie. Raţ a degajat până la centrul terenului, un jucător oaspete a respins cu capul, Negoescu a ţâşnit printre “jaloanele” Petcu şi Dosan, rămaşi fără replică, după care l-a executat pe acelaşi portar, cu un şut de la 15-16 metri, în colţul lung. Lovitură grea pentru băieţii lui Olariu, care se pierd de tot, lăsându-i pe cărăşeni să mai rateze pe final, de două ori, prin Şandru şi Constantinescu. Astfel se încheie acrest prim meci, cu un eşec nedorit, dar care arată valoarea antrenorilor şi mai ales a jucătorilor (pentru că fotbalişti sunt foarte puţini), care demonstrează că vor fi o echipă de “pluton” în aceste condiţii. Iar faptul că din tribune s-a strigat şi “demisia”, lucru care l-a iritat pe Olariu, era ceva firesc după partitura din teren, una total “falsă”. Dar nu este doar vina antrenorului pentru ceea ce s-a întâmplat, ci a celor care l-au adus la Hunedoara. De fapt, nu s-a schimbat nimic faţă de tristul campionat trecut.
Ioane, sunt alături de tine! Ştiu cât suferi. Am mai suferit noi în tribună, dar măcar aveam pentru ce…Nu-ţi mai amărî zilele cu diletanţţi ăia.