Gianina, la şapte ani după ce a fost sfâşiată de câini

Tragedia de la Bucureşti, în urma căruia Ionuţ, băieţelul de patru ani, a murit, are un precedent în judeţul Hunedoara. Din fericire, atunci finalul a fost altul. Scena iniţială a fost aceeaşi: un copil luat în colţi de o haită de câini.

Gianina mai are nevoie de câteva transplanturi de păr, însă nu-şi permite drumurile şi spitalizările lungi, la Timişoara. Cei care doresc să o ajute pot face donaţii în lei în contul deschis la Bancpost Brad: RO50 BPOS 22507893083 pe numele mamei sale, Ghiurca Iuliana Lucica.

În urmă cu şapte ani, Gianina Ghiurca, pe-atunci elevă în clasa l, a fost la un pas de moarte: o haită de câini a sfâşiat-o, literalmente. Fetiţa a fost “scalpată” de animalele dezlănţuite, muşcată de mâini, de spate, de burtică şi de picioare. Ca prin minune, a scăpat cu viaţă, însă chinurile ei şi ale mamei sale au mai durat ani buni.
Medicii cu experienţă din oraşul Brad, oraşul în care s-a produs nenorocirea, spuneau imediat după incident că nu mai văzuseră aşa ceva în viaţa lor. A fost nevoie de peste 270 de copci pentru a-i închide rănile. Pe trei sferturi din suprafaţa capului nu mai avea deloc piele.

Nu mai au bani pentru operaţii şi tratamente

A urmat o perioadă grea pentru Gianina şi mama ei, Lucica Ghiurca. Fetiţa şi-a mai revenit. Acum are 14 ani, peste câteva zile va începe liceul, dar tot nu a scăpat de probleme. Cele opt operaţii de transplant de păr suferite până acum nu au fost suficiente. Mai rău, mama Gianinei spune că nu are bani pentru încă o operaţie. “Nu ştiu din ce motive, de la Deva am fost trimişi să facem operaţiile, din acest an, la Timişoara. Patru ani la rând am tot făcut transplanturi la Deva. La Timişoara ar fi nevoie să stăm aproape o lună în spital. Cu ce bani? Eu sunt şomeră, sunt singură şi am trei copii acasă. Ne descurcăm doar cu alocaţiile lor şi cu pensia tatălui meu, de 370 de lei. Vă rog să mă credeţi că nu ştiu cum o să fac rost de bani pentru următoarele operaţii”, spune Lucica Ghiurca.

Un chin ce a durat ani la rând

În loc să aibă parte de o copilărie normală, Gianina a fost nevoită să îndure grozăvia atacului haitei de câini, apoi perioadele lungi de spitalizare. “Era într-o zi de mai. Veneam acasă pe uliţă. Pe atunci locuiam într-o casă de la marginea oraşului. Am văzut câinii. Erau mulţi. A sărit unul pe mine, apoi au venit şi ceilalţi. Am încercat să mă apăr, dar degeaba. M-au pus la pământ şi s-a întâmplat ce s-a întâmplat”, povesteşte fata. “Când m-am întors la şcoală, colegii m-au ajutat mult. Niciunul nu a fost răutăcios. Apoi am început să mai port câte o bentiţă, ori să-mi prind părul cu agrafe, ca să nu se vadă porţiunile în care nu-mi mai creştea. An de an a trebuit să mă internez, să mă panseze mami, acasă, când nu eram la spital… Cu timpul, unii au uitat. Eu nu. Dar nici nu condamn pe nimeni. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu viaţă. Recunosc că am avut şi multe momente în care am fost foarte tristă”, îşi continuă Geanina mărturisirea. În ciuda chinurilor îndurate, adolescenta spune că ar vrea, totuşi, cu câine, unul mic. Pe stradă însă se fereşte de câinii de talie mare. Nimeni nu-şi poate imagina prin ce a trecut în urmă cu şapte ani.

Fata nu mai vrea nicicum să apară în presă. E deja mare şi încearcă, pe cât posibil, să ducă o viaţă normală. Abia aşteaptă să termine liceul, apoi să devină coafeză. Glumeşte şi spune că, la cât a tot fost nevoită să-şi aranjeze singură părul, ca să ascundă bucăţile de piele transplantate, are deja experienţă.

O altă grozăvie fără margini

În ziua în care a fost sfâşiată de câini, Gianina, ca un făcut, a fost nevoită să vină singură acasă. Mama ei ştia că avea ore până la 12:00, însă cursurile s-au terminat doar la 13:00. “Eu am aşteptat-o la 12:00 la şcoală. Am văzut că nu vine, m-am gândit că plecase deja mai repede spre casă. Am făcut repede nişte cumpărături, apoi am luat-o pe jos spre marginea oraşului, unde locuiam atunci. Abia apucasem să pun plasele jos, în casă, că a venit un vecin şi mi-a spus “Hai că ţi-au muşcat câinii fata. Cred că-i moartă”, îşi aduce aminte Lucica Ghiurca.

La o zi după groaznica întâmplare, unul dintre medicii care i-au acordat primele îngrijiri ne declara: “În 30 de ani de experienţă n-am văzut aşa ceva. Pielea de pe trei sferturi din suprafaţa capului i-a fost smulsă. Fata a fost, practic, scalpată. A avut muşcături pe tot corpul, mai puţin pe faţă. Una dintre ele a fost foarte adâncă, în zona inghinală. Noroc că nu i-a fost secţionată artera femurală, că murea în câteva minute”. După incidentul de la Brad, din mai – 2006, poliţia a declanşat o anchetă, însă nu s-a găsit niciun vinovat. De la bun început edilii oraşului au spus că fetiţa a fost atacată de câini proveniţi din curţile localnicilor din zonă. “Îmi pare rău că pe-atunci nu aveam telefon cu cameră, pentru că, vreo trei zile dup-aia, au mai bântuit pe-aici câinii ăia. Dup-aia au dispărut brusc”, adaugă mama fetiţei.

“Noi am ajutat familia în cauză mulţi ani după acel incident. Le-am găsit o locuinţă socială, chiar şi un loc de muncă mamei fetiţei. Acum, în Brad, activează deja Serviciul Judeţean pentru Protecţia Animalelor fără Stăpân şi sperăm ca numărul câinilor de pe străzi să se reducă drastic”, declară primarul oraşului, Florin Cazacu.

Gianina mai are nevoie de câteva transplanturi de păr, însă nu-şi permite drumurile şi spitalizările lungi, la Timişoara. Cei care doresc să o ajute pot face donaţii în lei în contul deschis la Bancpost Brad: RO50 BPOS 22507893083 pe numele mamei sale, Ghiurca Iuliana Lucica.