La firul ierbii: Încă o şansă ratată

Iată că de ce mi-a fost frică nu am scăpat. Naţionala României nu a reuşit să obţină nici măcar un punct din întâlnirea cu Turcia de pe “Arena Naţională”. Nu cred că băieţii lui Piţurcă nu şi-au dorit un rezultat pozitiv, dar turcii au arătat că sunt net superiori maghiarilor. Acest lucru s-a văzut cu prisosinţă marţi seara, când elevii lui Piţurcă nu au reuşit să gestioneze situaţia de pe teren. Nu ne-au fost cu nimic superiori turcii, dar au ştiut să speculeze la maximum erorile din defensivă şi jocul lipsit de consistenţă, în special din prima repriză.

Probabil că antrenorul nostru ar fi trebuit să înceapă cu jucători ceva mai proaspeţi, în special în ofensivă, unde Gigel Bucur ar fi trebuit folosit mult mai devreme. Am bâlbâit multe baloane la mijlocul terenului, dând posibilitatea oaspeţilor să accelereze spre poarta lui Tătăruşanu. Am avut şi neşansă enormă, baloanele trimise de Tănase şi Adi Popa nimerind barele porţii. În plus, sunt convins că norvegianul ne-a refuzat un penalty clar. S-a văzut din nou că România nu are un lider adevărat de echipă şi s-a mai văzut că Vlad Chiricheş ar trebui să revină rapid cu picioarele pe pământ, dacă nu vrea să constate că… ar fi putut fi cineva.

Ca unul care urmăreşte Naţionala încă de prin 1966, pot să spun că garnitura actuală este sub ceea ce am avut până prin 2004. Nu au mai apărut jucători de talia lui Hagi, Sabău, Popescu, Ilie Dumitrescu, Răducioiu, Belodedici, Lupescu, sau Dan Petrescu, ca să mă refer doar la “generaţia de aur”, sau mai bine zis, nu au mai apărut atât de multe valori. Am ajuns să ne gândim mult şi bine la Adrian Mutu, care, la cei 34 de ani, nu mai reuşeşte să ia faţa la o grupare modestă din Franţa. E clar că nu ne putem bate la ora actuală cu Olanda, Spania, Anglia sau Germania, de la egal la egal, dar ne putem bate în schimb cu Ungaria, Estonia, Elveţia, Austria sau Muntenegru. Ceea ce nu era valabil în anii ‘90-‘98. Victoria cu Ungaria era vitală pentru continuarea cursei, iar ea a venit meritat, în urma unui joc calculat, echilibrat, în care a jucat echipa, iar fantasticul public a împins această echipă spre victoria dorită.

În meciul cu Turcia am văzut o cu totul altă reprezentativă îmbrăcată în galben, una care, dacă învingea, îşi asigura prezenţa în play-off-ul pentru Turneul final. Tricolorii, însă, au ratat această şansă, încă una.

Un eşec care ne aruncă pe locul patru în grupe, dar şansele de a atinge “barajul” rămân ţinând cont că, în timp ce noi avem două jocuri relativ uşoare (cu Andorra în deplasare şi Estonia acasă), din care se pot obţine maximul de puncte, Turcia şi Ungaria mai au de jucat, fiecare, cu Olanda. Cred că adversarul nostru în lupta pentru locul doi va fi echipa lui Fatih Terim, care va juca acasă cu batavii, iar o victorie contra Olandei le stă la îndemână, mai ales că “portocala mecanică” este deja calificată în Brazilia. Să credem însă în şansa noastră până la final!