Un grup de bucureşteni a reuşit un lucru de care autorităţile nu au fost în stare decenii la rând: să le aducă “lumină la bec” locuitorilor satului Ursici. Un strop de voinţă, un pic de perseverenţă şi un dram de noroc (în ce priveşte găsirea unui sponsor generos) au fost suficiente pentru a scoate din întuneric câteva zeci de hunedoreni.
Sătenii din Ursici nu mai ai nevoie de vechile lămpi, pentru care, şi-aşa, cu mare greutate mai găseau petrol şi “sticle”
Satul este unul dintre cele mai izolate din România. Împrăştiat pe mai multe culmi ale Munţilor Orăştiei, la peste 1000 de metri altitudine, locul arată şi acum la fel ca în urmă cu 100 de ani. Casele sunt, puţin spus, împrăştiate. “Vecinii” se află la 1,5, doi kilometri distanţă, iar dintr-un capăt în celălalt al satului sunt vreo 10 kilometri. Electrificarea de pe vremea comuniştilor a avut Ursiciul tot timpul în coada listei. Timpul a trecut, autorităţile s-au rezumat la a face planuri, satul s-a depopulat parţial, iar, între timp, distribuţia energiei electrice a fost privatizată. Un ultim proiect făcut de Primăria comunei Boşorod pentru electrificarea satului Ursici avansa o sumă binişor umflată: trei milioane de lei noi, în condiţiile în care, conform localnicilor, un sătean a cărui gospodărie se află “mai aproape de vale” a cheltuit, relativ recent, doar 20.000 de lei pentru 1,5 kilometri de linie electrică. An de an, în Consiliul Local Boşorod s-a pus problema electrificării, însă chestiunea s-a lovit permanent de acelaşi obstacol: lipsa banilor.
Un ajutor nesperat
Iulian Angheluţă, liderul Asociaţiei “Free mioriţa”, cunoaşte situaţia de la Ursici încă din 2008, când a ajuns pentru prima oară aici aducându-le sătenilor ajutoare umanitare. A revenit de câteva ori şi, de fiecare dată, localnicii l-au rugat acelaşi lucru: “Dacă tot sunteţi de la Bucureşti, poate ştiţi pe cineva cu care să vorbiţi, să ne bage şi nouă cumva curent în sat”. Şi-a dat seama din start că orice discuţie pe această temă cu autorităţile ar fi lipsită de vreun rezultat promiţător, aşa că s-a pus singur pe treabă: a întocmit proiectul numit “Lumină pentru Ursici”, prin care a dorit să cumpere măcar două-trei panouri solare, cu accesoriile de rigoare, până la finele anului. La idee au aderat apoi mai mulţi prieteni de-ai lui. Au confecţionat materiale promoţionale, dar n-au apucat să vândă din ele nici măcar cât să-şi scoată cheltuiala. Când apucaseră să strângă bani pentru un panou a venit şi surpriza: Unicredit Ţiriac, una dintre băncile la care au cerut ajutor, nu numai că le-a oferit tot restul banilor necesari pentru “electrificarea solară” a celor 14 case, ci le-a furnizat şi vreo 25 de voluntari, angajaţi ai băncii, care nici n-au stat pe gânduri când li s-a propus să dea o mână de ajutor. “Costurile totale ale proiectului sunt de aproximativ 9.000 de euro. Aproape că nu mi-a venit să cred când am constatat că, mulţumită sprijinului de la Unicredit Ţiriac, vom reuşi să montăm panouri solare la toate cele 14 gospodării care aveau nevoie de ele în acest an. Noi plănuiserăm să le punem în etape, în funcţie de cum reuşeam să strângem banii necesari”, spune Iulian Angheluţă.
De pe Magheru, direct în sălbăticie
Voluntarii proiectului s-au apucat de treabă încă de sâmbăta trecută. Speră că vor reuşi să monteze panourile solare şi instalaţiile adiacente la toate cele 15 gospodării până la finele acestei săptămâni. De luni seara vremea a început însă să-i cam încurce. Muncesc la instalaţii în stil corporatist: fac pauză doar când sunt gata “task-ul”.
Sătenii trebuie să-i roage de mai multe ori să se oprească din lucru şi să se pună la masă. Cu greu reuşim să-l tragem deoparte pe Dragoş Cioară (41 de ani): “Într-o fracţiune de secundă am spus «Da» când mi s-a propus să vin aici. Şi mie şi colegilor mei chiar ne place ideea că reuşim să schimbăm în bine viaţa acestor oameni. Locul e extraordinar de frumos, iar oamenii sunt foarte calzi. Aici pare că timpul a stat în loc în urmă cu vreo 100 de ani. În plus, oricui îi prinde bine să mai lase confortul de acasă, pentru a vedea cum încă se mai trăieşte prin alte părţi ale ţării”.
Bucureştenii veniţi la Ursici s-au cazat în clădirea fostei şcoli. Unii au preferat să stea la cort. Fiecare stă în satul răsfirat pe culmile munţilor cât poate: o zi, două, trei. Când pleacă un mic grup, vine altul, până când întreaga operaţiune este gata.
N-au crezut până n-au văzut
Voluntarii proiectului “Lumină pentru Ursici” au lucrat de dimineaţa până seara, indiferent de condiţiile meteo
Sătenii din Ursici mărturisesc că nu le-a venit să creadă vestea că vor avea lumină “la bec” fără să plătească nimic. Promisiunile neonorate din deceniile trecute i-au făcut să creadă că vor trăi la lumina lămpii cu petrol până la sfârşitul vieţii lor. În ultimii doi-trei ani, unii dintre localnici şi-au cumpărat generatoare pe benzină, însă preţul ridicat al combustibilului nu-i lasă să le folosească mai mult de două-trei ore pe zi.
“Prin 1986 or venit şi ne-or luat 800 de lei de gospodărie ca să ne bage curent. Până la urmă nu ne-or mai băgat. Atunci o fost ultima dată când s-o pus serios problema curentului la Ursici. Vara asta, când o pornit iară vorba că o să avem lumină la bec, n-am crezut”, povesteşte Ionuţ Luculescu (70 de ani). “Eu am cumpărat generator de-ăla subvenţionat de stat. Costa 2.300 de lei, din care eu am plătit 800. S-o stricat. Am mers dup-aia la oraş, la hypermarket şi-am găsit unul mai bun, cu doar 700 de lei. Dar tot trebuie să dau 300 de lei pe lună pe benzină. Iarna mă costă şi mai mult”, adaugă Dorel Bodea (42 de ani).
În Ursici, toată lumea trăieşte doar din creşterea animalelor. Alocaţiile copiilor şi subvenţiile APIA pentru păşuni şi fâneţe sunt singurele surse de venit ale famiiilor de aici. Costurile cu benzina pentru generatoare se vor diminua semnificativ, de săptămâna viitoare. Panourile montate de voluntarii Asociaţiei “Free mioriţa” pot “duce” până la cinci becuri de voltaj mai mic, iar instalaţia conţine şi un invertor mulţumită căruia se pot încărca fără probleme şi telefoanele mobile.
Comună mare, bani puţini
Iulian Angheluţă (în plan secund) şi prietenii lui au vrut să facă ceva cu adevărat important pentru locuitorii satului Ursici
Boşorod, comuna din care face parte satul Ursici, se numără printre cele mai mari, ca suprafaţă, din România. Veniturile proprii ale primăriei sunt de 200.000 de lei pe an. Proiectul de electrificare clasică, estimat la 3 milioane de lei, era imposibil de finanţat doar din banii comunităţii: “An de an am cerut sprijin Guvernului şi Consiliului Judeţean pentru a rezolva problema energiei electrice la Ursici, dar de fiecare dată ni s-a răspuns că investiţia nu se justifică pentru că nu sunt destui consumatori acolo. Iarna, în Ursici, sunt 35 de persoane, iar vara numărul lor creşte până la 60. Chiar dacă s-au montat acele panouri solare, noi vom încerca să întocmim un proiect cu finanţare europeană pentru a duce o linie electrică acolo, astfel încât oamenii să poată folosi un frigider, ori o maşină de spălat. Cine ştie, poate reuşim să găsim şi o soluţie mai ieftină decât vechiul proiect de electrificare”, spune viceprimarul comunei, Tiberiu Cacuci.
Unde iubire e ,totul e !