“Să trimitem copiii la şcoală!”

Deputatul PNL de Hunedoara, Carmen Hărău, şi Organizaţia Femeilor Liberale din judeţ derulează o nouă campanie socială. După seria acţiunilor desfăşurate în primăvara acestui an, sub sloganul “Donează o carte, dăruieşte o speranţă” (în urma căreia mai multe biblioteci din judeţ şi-au îmbogăţit fondul de lectură cu zeci de mii de volume), iniţiativa din toamna lui 2013 se referă şi mai direct la copii, mai precis, la elevii care riscă să abandoneze şcoala.

Zeci de copii săraci din Hunedoara au primit toate cele necesare pentru a putea merge la şcoală ca orice alt elev

Îndemnul “Să trimitem copiii la şcoală”, din declaraţia politică a deputatului PNL de Hunedoara, Carmen Hărău, a fost preluat săptămâna trecută de presa centrală. Mai multe cotidiane au reuşit să iasă din vria subiectelor legate de problemele intens dezbătute în ultimele două săptămâni şi să publice mesajul transmis de către doamna Carmen Hărău, realizând că, de fapt, acesta se referă la o problemă structurală a societăţii româneşti: abandonul şcolar. Un fenomen care nu peste multă vreme ar putea produce efecte dintre cele mai neplăcute.
În România, procentajul elevilor care părăsesc băncile şcolii din motive care par diferite, dar care, toate, implică direct sau indirect sărăcia, este mult mai mare decât media Uniunii Europene. Carmen Hărău şi OFL Hunedoara s-au gândit că, lansând acest apel şi iniţiind acţiuni de ajutorare a copiilor aflaţi în situaţia riscului de a abandona şcoala, vor aprinde acea mică scânteie necesară pentru a crea o emulaţie. Primele semne bune au început să apară. Oameni de afaceri din Hunedoara şi nu numai au iniţiat, la rândul lor, acţiuni de ajutorare a copiilor defavorizaţi, astfel încât aceştia să aibă un motiv în plus pentru a nu abandona şcoala.

Un dar neaşteptat…

O zi oarecare, dintr-un început de septembrie. Vreo 40 de copii cu vârste cuprinse între şase şi 15 ani ocupă mai toate scaunele din sala mai mare a cabinetului deputatului Carmen Hărău, de pe strada George Enescu din Hunedoara. Fiecare ştie că va primi “ceva”. Mulţi se aşteaptă doar la dulciuri. E vorba însă de un pic mai mult de atât. Fiecare pachet conţine două rânduri de haine sport, două perechi de încălţări, un set complet de rechizite şcolare şi, normal, câteva dulciuri. În schimbul cadourilor, deputatul cere să i se spună măcar o poezie. Copiii ori sunt prea timizi şi nu-şi aduc aminte, pe moment, nici măcar o strofă, ori nu ştiu niciuna. O undă de dezamăgire se aşterne pe chipurile celor mari, prezenţi la întâlnire, însă deputatul salvează situaţia, încheind un contract verbal cu cei mici: “Data viitoare, cine nu ştie o poezie nu mai primeşte dulciuri, ne-am înţeles?! Şi vreau să văd şi carnetele de la şcoală, ca să ne arătaţi cât de bine învăţaţi!”. Apoi, rând pe rând, fiecare micuţ sare ca un resort de pe scaun când îşi aude numele. Este curios să vadă dacă, într-adevăr, şi el a primit două rânduri de haine, plus două perechi de încălţări, la fel ca ceilalţi. Unora nu le vine să creadă nici când sunt deja cu plăsuţele în mână. Le deschid de două ori. Vor să se convingă că au văzut bine.

…Şi de mare folos

“Ne-ar fi fost destul de greu dacă nu am fi primit pachetele astea. Eu am 15 ani şi merg la liceu. Mai am trei fraţi care sunt şi ei la şcoală. Au primit şi ei câte un pachet cu haine şi rechizite. Vă daţi seama ce-ar fi însemnat să ne cumpere mama la toţi câte două rânduri de haine şi câte un set complet de caiete, pixuri, penare şi toate celelalte?! Ar fi fost imposibil, pentru că noi suntem şase fraţi, iar venitul total al familiei e de doar 1.400 de lei”, spune Andrei Bejan.

La întâlnire sunt prezenţi şi câţiva părinţi. Toţi, dar absolut toţi, recunosc că s-ar fi descurcat mult mai greu fără ajutorul venit de la Carmen Hărău şi OFL Hunedoara. Printre cei sprijiniţi se numără nu doar copiii de nivel mediu şi slab la învăţătură, ci şi elevi silitori. “Fiica mea, Amalia, are 13 ani şi sunt extrem de mulţumit de ea. Sprijinul acordat de doamna Hărău este mai mult decât binevenit. Amalia este premiantă încă din clasa l şi mă voi îngriji să rămână în categoria premianţilor. Eu lucrez în salubritate şi nu mă pot lăuda deloc cu cât câştig, dar fiica mea trebuie să ajungă ori economist, ori jurist. Sunt convins că doar o facultate îi va asigura un trai mai bun. Următorul nostru obiectiv este un calculator, dar, deocamdată, nu am banii necesari să i-l cumpăr. Să fim sănătoşi şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, om rezolva noi şi problema asta. Gestul doamnei Hărău ne dă speranţă, şi un pic mai mult de-atât”, mărturiseşte, vizibil emoţionat, Romulus Puica (40 de ani).

“Educaţia este bunul cel mai de preţ”

Carmen Hărău

“Am dorit să iniţiem o serie de acţiuni de sprijin concret, cu rechizite şi hăinuţe, pentru copiii din categoria celor vizaţi de riscul abandonului şcolar. În această perioadă marcată de tensiuni legate de alte subiecte, am fost plăcut surprinsă să constat că mai multe cotidiane cu apariţie naţională au preluat mesajul meu prin care încerc să atrag atenţia asupra faptului că este extrem de important să continuăm să trimitem toţi copiii la şcoală. Mi-e teamă ca, nu cumva, evenimentele din ultima vreme, unele dintre ele soldate şi cu manifestări de stradă, să ne facă să uităm că a început un nou an şcolar, iar unora dintre copiii noştri le este greu să meargă la şcoală, pentru că părinţii lor nu au bani de hăinuţe, ghiozdane, caiete ori creioane şi stilouri. Viitorul copiilor noştri se poate otrăvi şi altfel decât cu cianură.

Copiii care nu încep şcoala vor porni pe un drum al lipsei de şansă socială. Statisticile dovedesc că doar 8% dintre ei vor mai relua cursurile şcolare. La nivel naţional, abandonul şcolar a fost anul trecut de 17,4%, mult peste media din U.E., care a fost de 12,8%. Măsurile luate de ministrul de resort, Remus Pricopie, pentru sprijinirea şi supravegherea elevilor, combaterea absenteismului şi întărirea colaborării între şcoală şi familie vor da rezultate în viitorul apropiat, dar copiii de vârstă şcolară care vor rata acest început de an şcolar nu se vor mai întoarce pentru un alt început, nu se vor mai încadra în sistemul de învăţământ decât cu probabilitatea unui procentaj de 8%. Ceilalţi se vor pierde din punct de vedere al educaţiei, iar această pierdere va fi a noastră, a tuturor, a întregii societăţi.

Am bucuria să constat că şi alţi oameni cu posibilităţi materiale din Hunedoara, a căror identitate nu o pot dezvălui, pentru că, deocamdată, nu am acordul lor, au început să facă gesturi similare. Este mare păcat atunci când un copil isteţ şi dornic să înveţe renunţă la şcoală pentru că familia nu are bani să îl susţină.

Noi nu ne vom opri aici şi sper ca şi oamenii de afaceri hunedoreni să dovedească încă o dată că ei nu investesc aici, în Hunedoara, doar bani, ci şi suflet, ajutând câţiva copii să aibă cele necesare pentru a merge la şcoală. Educaţia este bunul cel mai de preţ al unei societăţi care doreşte cu adevărat să progreseze.

Vom continua seria acţiunilor de ajutorare a şcolarilor proveniţi din familii defavorizate şi sper ca ideea noastră să fie preluată de cât mai multe persoane cu posibilităţi financiare.
Dacă noi nu ne ajutăm pe noi înşine, nu avem nicio şansă să ne ajute alţii”.

Sărăcia provoacă viitor sărac

Conform analizelor făcute de Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Hunedoara (CJRAE), aflat sub tutela Inspectoratului Şcolar Judeţean, mai bine de 1.000 de elevi din judeţ se încadrează anul acesta în categoria celor vizaţi de riscul abandonului şcolar. Conform datelor CJRAE, 1.040 de elevi din judeţ au rămas repetenţi în anul şcolar 2012 – 2013. Este de aşteptat ca cel puţin 160 – 200 dintre ei să nu mai meargă deloc la şcoală. Acesta este intervalul numeric al copiilor care, an de an, din 2010 şi până acum, au ales să nu mai meargă la orele de curs, în judeţul Hunedoara. Statisticile CJRAE, seci dar clare, arată că aproape toţi copiii hunedoreni care abandonează învăţătura o fac din motive asociate direct sau indirect sărăciei.

Jumătate dintre ei declară deschis că lipsurile de ordin material îi determină să nu mai meargă la şcoală. Tot sărăcia îi îndeamnă să-şi urmeze părinţii plecaţi la muncă în străinătate, sau, pe cei ajunşi deja la 16 – 17 ani şi rămaşi repetenţi ani la rând, să se angajeze, de regulă, ca necalificaţi în diverse domenii. În judeţul Hunedoara, cazurile abandonurilor şcolare motivate prin căsătorie, distanţa mare faţă de şcoală, boală, ori refuzul familiei de a-şi şcolariza copilul se numără pe degetele de la o mână.