Pe râul Mureş a apărut un fenomen straniu: de aproximativ două săptămâni, pe malurile apei, şi-au făcut apariţia mii de scoici de apă dulce. Una dintre zonele afectate de invazia de scoici se află în perimetrul comunei Brănişca. Până în prezent, nimeni, nici măcar localnicii, nu îşi poate explica cum sau de unde au apărut acestea.
Specialiştii spun că scoicile de apă dulce au dispărut de pe cursul Mureşului cu decenii în urmă,
din cauza poluării, iar reapariţia lor este un semn de însănătoşire a râului
De mai bine de două săptămâni, malul Mureşului este invadat de scoici. Pe raza comunei Brănişca, cochiliile zac în „ciorchine” pe zeci de metri, cât poţi cuprinde cu vederea. Prima dată le-au observat cei obişnuiţi să pescuiască în zonă clean. „În zona bulboanelor, am observat ceva micuţ maro, se învârteau în apă, iar curentul le aducea pe mal. Am mers aproape şi am observat că erau vii, desfăcute, le-am văzut până şi picioruşul cu care se deplasează. Până acum nimeni nu a ştiut să explice de ce au apărut şi, mai ales, de ce sunt atât de multe”, spune Gabriel Benţa. Este o surpriză pentru pescari, dar şi un fenomen pentru biologi. Cei de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, secţia biologie, nu îşi pot nicicum explica apariţia scoicilor pe Mureş, ba chiar au suspectat că ar fi aduse de pe balta de la Bălata, numai că nimeni nu ar căra sute de kilograme pe malurile unui râu. Nici la Apele Române nu se ştie nimic: „În viaţa mea nu am auzit că ar fi scoici pe Mureş, nu ştim nimic de asta”, a declarat directorul Grigore Burjan, care a decis că e mai înţelept să trimită un om în zonă să vadă ce se întâmplă la Brănişca. Câteva ore mai târziu: „L-am trimis pe şeful formaţiei din Ilia, un inginer care a văzut scoicile, dar nu mai erau chiar atât de multe cât în sesizarea iniţială. Nu ne putem explica ce se întâmplă, nu ne-am mai întâlnit cu asemenea fenomene”, este încă nelămurit şeful de la Apele Române Hunedoara.
Invazii cu scoici
Nici în zonă, nimeni nu îşi poate explica de unde au apărut atâtea scoici pe malul Mureşului. Sunt undeva la ordinul miilor. Localnicii vorbesc de o invazie a scoicilor de apă dulce sau presupun că au ieşit la suprafaţă după ce s-au făcut excavări pe mal. La 62 de ani, Maria Burcuş din Brănişca spune că nu a mai văzut aşa ceva în toată viaţa ei: „Nu am mai ţinut din astea în mână, or adus într-un an copiii de la mare, de-aia ştiu ce îs, dar la noi nu au fost scoici din astea, le-o fi adus apa, ştiu eu ce să zic?! Altundeva de unde să fie?!” Un alt localnic, şi el pescar, recunoaşte că în niciun an scoicile nu au fost atât de multe şi de mari. „Eu am mai văzut scoici din astea pe malul Mureşului, dar mai mici, nu aşa mari cât o palmă. Asta chiar îi exagerată, uitaţi-vă, nici nu se vede palma mea din ea. Noi, pescarii, le zicem scoici de nisip, dar nu ştiu de ce apar. Poate or fi mai multe pentru că au excavat mai sus pe mal şi-au scos astea din nisip”. Întreg fenomenul a scos la iveală kilograme întregi de scoici care se găsesc în râul Mureş. Scoicile de apă dulce sunt considerate o adevărată delicatesă în Occident, pe când la noi, multă lume nici nu ştie de existenţa lor în apele curgătoare. Puţini localnici ştiu că sunt comestibile şi se pot fierbe sau mânca coapte pe jar. Trei specialişti s-au ocupat în ultimii ani de scoicile din Mureş. Ioan Sîrbu, Andrei Sarkany-Kiss şi Monica Sârbu au elaborat lucrarea „Evaluarea stării ecologice a râului Mureş pe baza comunităţilor de macronevertebrate bentonice”: „Investigaţiile realizate de echipe multidisciplinare în ultimii 10 ani au relevat efectele presiunii antropice asupra calităţii resurselor naturale şi a biodiversităţii acestui bazin hidrografic”. Autorii scriu că au constat în anii 1999-2000 „o lentă, dar sigură” repopulare cu scoici unionide a cursului mijlociu al Mureşului.
Reapar scoicile
Problema scoicilor apărute pe Mureş este nouă doar la noi în judeţ. În anul 2008, biologul Istvan Falka de la Direcţia Apelor Mureş confirma reapariţia racilor tradiţionali şi a scoicilor în afluenţii râului Mureş din judeţele Alba şi Mureş. Pe lângă raci, biologul preciza că reapariţia melcilor de apă şi a scoicilor pe râul Mureş, în amonte de Târgu Mureş, era o veste îmbucurătoare. În opinia sa, însemna că apa râului s-a îmbunătăţit calitativ, întrucât aceste vietăţi sunt extrem de sensibile la poluare, iar moluştele şi scoicile trăiesc doar în ape curate. Un an mai târziu, 11 persoane din judeţul Bihor erau prinse în flagrant în timp ce braconau peste 600 de kilograme de scoici pe râul Ier, în comuna Pir, iar braconierii s-au ales cu dosare penale pentru infracţiuni la regimul pescuitului şi acvaculturii, fapte prevăzute de art. 64, lit. a) şi g) din O.U.G. 23/2008. Scoicile au fost eliberate, în cursul acţiunii, în habitatul natural. În iulie 2013, este semnalată apariţia de mii de scoici moarte pe râul Olt, în zona Ucea de Jos. O lună mai târziu, pescarii semnalează autorităţilor apariţia de „valuri” de scoici moarte care plutesc pe apele Oltului.
Două tipuri de scoici
Potrivit datelor de pe site-ul Parcului Natural Lunca Mureşului, în acest areal pot fi întâlnite foarte multe nevertebrate şi plante. „Nevertebratele au fost mai puţin inventariate până în acest moment, însă putem aminti specii ca: rădaşca (Lucanus cervus), melcul de livadă (Helix pomatia), scoica de râu (Unio crassus) şi libelule”. Biologii pomenesc în cazul Mureşului de două tipuri de scoici: Scoica mică de râu, adică ”Unio crassus Philipsson” şi scoica mare de râu, respectiv „Unio pictorum Linné”. Scoica mică de râu preferă apele lin curgătoare cu substrat nisipos, mâlos sau cu pietriş fin. Specia se hrăneşte cu particulele organice transportate de apă. Adulţii trăiesc 20-30 de ani, fiind semnalate exemplare, în nordul Europei, cu vârste de 90 de ani. Potrivit Wikipedia, „Ameninţările asupra speciei sunt generate de modificările aduse atât habitatului, speciilor gazdă din ciclul de dezvoltare, cât şi a densităţii populaţionale. Poluarea, eutrofizarea şi activităţile cu impact asupra debitelor apelor afectează direct specia cât şi indirect, prin speciile de peşti”
La scoica mare de râu interiorul cochiliei este acoperit cu sidef şi la maturitate multe dintre aceste moluşte îşi petrec existenţa rămânând fixate în acelaşi loc, respectiv lipite de pietre sau ascunse în mâl. Scoicile de apă dulce au un rol major în epurarea apelor, deoarece ele filtrează şi digeră organisme şi materiale organice microscopice. Cochiliile moluştelor sunt cele mai vechi obiecte folosite de oameni ca bijuterii. Alături de scoica de lac (anodonta cygnaea), scoica de râu reprezintă momeala ideală pentru atragerea crapilor scoicari şi mai ales a somnilor.
