Editorial: Peru, Egipt, Marea Britanie şi Hunedoara

Ce au în comun cele trei ţări menţionate în titlu cu judeţul Hunedoara? Fiecare deţine centrul unei civilizaţii. Complexul de la Machu Picchu, piramidele egiptene şi “bolovanii” de la Stonehenge sunt deja de multă vreme repere ale culturii mondiale. Pentru că reprezintă, fiecare, într-un fel, esenţa unei civilizaţii. În aceeaşi categorie mai pot intra şi alte obiective istorice de pe mapamond, însă, vreau să simplificăm un pic problema. Aşezarea de la 4.000 de metri altitudine din Peru continuă să atragă sute de mii de turişti anual. Dacă nu ar fi avut conflictele interne din ultimii doi-trei ani şi Egiptul ar fi continuat să scoată bani frumoşi de pe urma piramidelor sale. “Bolovanii aşezaţi în cerc” de pe insula britanică sunt încă la adăpost de “intemperiile” provocate de mişcări socio-politice. Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, esenţa unei alte civilizaţii, sunt încă sub pământ, iar puţinul care a rămas deasupra nivelului solului, ori a fost scos de arheologi la lumină, este în continuare al nimănui.
Consiliul Judeţean a preluat administrarea Sarmizegetusei Regia, ultima capitală a dacilor liberi, însă nu întru totul. Mai sunt de luat în custodie şi zonele civile şi încă necercetate din apropierea obiectivului amintit. Autoritatea Consiliului Judeţean nu este însă recunoscută. La Sarmizegetusa Regia încă mai apar indivizi care vor să se urce pe monumente, cu picioarele. Unii cu bocancii, alţii în picioarele goale, e drept. Probabil că nu au aflat că alţii, unii care vara trecută au aprins un “foc sacru” pe Soarele de Andezit şi s-au filmat în jurul lui, sunt acum trimişi în judecată şi li se impută pagube de 820 de milioane de lei vechi. Adică atât cât s-a estimat că ar costa repararea fisurilor şi celorlaltor stricăciuni provocate de vâlvătaie. Dacă s-ar fi aprins focul acolo, cu 10 ani în urmă, pun pariu că nu s-ar fi întâmplat nimic. Aşa cum nu se întâmplă nimic acum cu indivizi care aprind focuri la Feţele Albe, Piatra Roşie, Costeşti, Blidaru şi Căpâlna (ultima, în judeţul Alba). Preluarea Sarmizegetusei Regia de către Consiliul Judeţean nu a rezolvat problema indisciplinaţilor din Munţii Orăştiei, doar a mutat-o. Din vara asta, incidente de genul celor amintite mai sus au început să apară mai des în celelalte aşezări dacice. Nu le poate nimeni interzice vizitatorilor să se roage cum vor ei şi la cine vor ei, dar nu e încă nimeni care să-i împiedice să pună vestigiile în pericol. În condiţiile în care unii dintre români au încă timp liber şi bani de benzină ca să urce la Feţele Albe, de exemplu, poate că e mai bine că mare parte dintre vestigii sunt încă sub pământ, dar, cu siguranţă, e mai rău pentru vestigiile, prea puţine, scoase de sub pământ pe parcursul unor campanii de cercetări arheologice prea timide, în comparaţie cu anvergura şi importanţa întregului complex dacic.
Căutători de comori au fost peste tot prin lume. Adepţii unor idei religioase mai rar întâlnite (încă) au apărut, un pic mai târziu, la fel, peste tot în lume unde au ieşit la iveală vestigii cu adevărat importante. Însă peste tot în lume autorităţile au început să încerce să gestioneze corect problema cu un secol în urmă. La noi, în acest sens, un început timid a fost înregistrat abia în acest an. Iar la cât de timid a fost începutul, se prea poate să mai dureze încă 20 – 30 de ani până ca la Regia să vedem arheologi care cercetează locul şase luni pe an, turişti care sunt ţinuţi o săptămână întreagă în Munţii Orăştiei, timp în care să le fie arătate nu doar vestigiile din vechea capitală dacică, săteni din zonă care să trăiască bine de pe urma turismului.
Doamne fereşte însă de grupuri care să confişte practic cetăţile dacice, iar sub protecţia indiferenţei autorităţilor, acestea să nu facă decât să-şi urmărească doar propriile interese, de o debandadă şi mai accentuată în Munţii Orăştiei şi, nu în ultimul rând, Doamne fereşte de un alt ascensor de genul celui de la Deva, construit pe dealul Cetăţii Băniţa.