Educaţie: Ce putem copia de la vecini?

Sute de elevi şi dascăli hunedoreni au fost implicaţi, pe parcursul ultimilor ani, în proiecte Leonardo sau Comenius, care le-au permis să viziteze şcoli europene şi să facă practică în atelierele acestora vreme de trei săptămâni. Profesorii spun că diferenţele între sistemele educaţionale sunt mari şi adaugă că e nevoie de dotări şi logistică, de o altă abordare a materiei şi de o „şcoală mai prietenoasă”.

Elevii hunedoreni au fost încântaţi de sistemul educaţional din Germania, aşa că, de câteva ori,
au refuzat să meargă în pauză, pentru a-şi termina proiectele

Diectorul Colegiului Tehnic „Matei Corvin” din Hunedoara, Claudiu Voinia, este directorul şcolii care a derulat, probabil, cele mai multe proiecte europene Leonardo din tot judeţul. A vizitat şcoli din Italia, Irlanda, Germania, Anglia, Spania, Finlanda şi ştie foarte bine ce înseamnă educaţia europeană. „Colegiul nostru a derulat aşa de multe proiecte Leonardo, că am ajuns în situaţia în care nu mai puteam să aplicăm decât cu anexarea unei motivaţii, care ar fi urmat să demonstreze că un asemenea proiect ne este necesar. Aproape toţi profesorii fuseseră implicaţi într-un proiect Leonardo, aşa că nu mai aveam pe cine să trimit. Ca să fii inclus pentru a doua oară în timpul aceluiaşi exerciţiu bugetar, ar fi trebuit să anexăm o argumentaţie, aşa că am renunţat”, explică diectorul Colegiului Tehnic „Matei Corvin”, şcoală care are 1.650 de elevi.

Dezvoltaţi-le abilităţile personale

Când aude de învăţământul tehnic şi profesional din alte ţări europene, Claudiu Voinia recunoaşte că se simte „frustrat”. Potrivit acestuia, testele PISA au demonstrat că elevii români, deşi bunicei la teorie, nu prea se descurcă la partea practică. Ţara din topul educaţiei aplicate şi a cunoştinţelor învăţate nu pentru note, ci pentru viaţă, este Finlanda. „Şcoala în aproape toate ţările europene este mult mai prietenoasă decât la noi. În Finlanda, copiii sunt stimulaţi foarte mult în ceea ce priveşte creativitatea şi talentul specific al fiecăruia. Dacă un copil are abilităţi artistice, educatorii lui îl vor descoperi şi îl vor sprijini să se dezvolte. La fel şi cu abilităţile sportive. Alţi copii au o gândire logico-matematică, alţii au forţă fizică. Fiecare va fi direcţionat acolo unde se potriveşte cel mai bine, graţie orelor opţionale care le permit copiilor să aleagă exact ceea ce se potriveşte cel mai bine capacităţilor personale”, spune Claudiu Voinia. În plus, acesta adaugă că în şcolile europene pe care le-a vizitat se pune accent pe teorie doar în măsura în care aceasta este utilă pentru rezolvarea unor probleme practice. Nimeni nu va învăţa teoreme doar de dragul teoremelor şi nici nu va rezolva ecuaţii cu două sau trei necunoscute, dacă e clar că nu se va folosi de aceste cunoştinţe mai târziu, în viaţă.

Maşina nouă vs. strungul din 1946

Cât priveşte dotările, Claudiu Voinia recunoaşte că şcoala pe care o reprezintă nu se poate compara cu şcolile din Anglia sau Franţa, spre exemplu. „În Franţa, la Argenteuil, oraş înfrăţit cu Hunedoara, un centru de formare profesională în domeniul auto are la dispoziţie cele mai noi modele de autoturisme. Copiii care se pregătesc să devină mecanici fac practică pe cele mai noi modele de maşini, de la Renault la Mercedes, iar firmele care donează şcolilor aceste autoturisme beneficiază de avantaje fiscale care le permit să nu iasă în pierdere. La o altă şcoală pe care am vizitat-o, copiii foloseau un strung ultraperformant, cu comandă numerică. Dădeau comanda din calculator şi strungul executa lucrarea. Pot să mă compar cu ei eu, care încă mai am un strung făcut la Fabrica „Iosif Rangheţ” din Arad, în 1946!?”. La Regen, în Bavaria, elevii hunedoreni au putut să constate că învăţământul tehnic şi profesional are nu doar o componentă teoretică, studiată la şcoală, ci şi una practică. Pe aceasta din urmă tinerii o parcurgeau direct în firme şi erau plătiţi, asemenea unui angajat, iar elevii praghezi primeau, şi ei, o alocaţie. În Anglia, la Plymouth, partea legată de aplicaţii era corelată între niveluri de studii: liceu şi facultate. Astfel, laboratoarele şi atelierele erau folosite dimineaţa de liceeni, iar după-amiaza de studenţi. Una peste alta, Claudiu Voinia spune că elevii din cele şapte grupe a câte 10-15 persoane, care au participat la asemenea sesiuni de formare profesională peste graniţe, s-au întors schimbaţi. „Nu a fost vorba numai de partea profesională în sine, ci şi de faptul că întreg mediul educaţional, social şi cultural era altul”, adaugă directorul Colegiului Tehnic „Matei Corvin” din Hunedoara, convins că va trebui să ardem etapele dacă vrem să-i ajungem din urmă pe occidentali, iar apoi să ne străduim din greu să menţinem ritmul.

Istorie, mitologie, literatură şi artă la un loc

Atena Vlăduceanu, profesoară pentru discipline tehnice la Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” din Petroşani, spune că şcoala pentru care lucrează a fost implicată în mai multe proiecte care presupuneau schimburi de experienţă între profesori şi elevi din Europa. „Eu, de exemplu, am făcut parte dintr-un proiect Comenius în care am avut parteneri din Polonia, Turcia, Cehia şi Olanda. De curând, am fost în Polonia, la o fostă şcoală de stat, care după 1990 a devenit instituţie de învăţământ privată. Ei au optat pentru nişte soluţii educaţionale preluate ulterior şi de sistemul public. În afară de capitolul dotări, la care stăteau mai bine decât noi, atât în Polonia, cât şi în celelalte ţări europene mi-a plăcut deschiderea şi mai marea flexibilitate. Spre exemplu, la o oră de istorie, o clasă întreagă de copii polonezi a făcut o vizită într-un fost lagăr de concentrare, pentru a vedea cu ochii lor şi pentru a înţelege mai bine”, îşi aminteşte Atena Vlăduceanu. Cu altă ocazie, când a fost în Italia, elevii din Ostia au fost duşi de dascălii lor la Roma, pe un parcurs de 30 de kilometri, pentru a învăţa istorie, mitologie, literatură şi artă la un loc. Copiii şi-au ales câte o fântână din capitala Italiei şi fiecare a făcut o descriere a fântânii alese, în momentul în care grupul ajungea lângă ea.

E nevoie de mai multă practică

Daniela Ştefan, profesoară la Colegiul Tehnic „Transilvania” din Deva, a însoţit un grup de elevi în Germania. Hunedorenii au putut să înveţe câte ceva în domeniul pe care şi l-au ales, electronică şi automatizări, iar profesoara susţine că nemţii au fost plăcut surprinşi să lucreze cu tinerii deveni. „A fost o oportunitate pentru ei să-şi consolideze competenţele profesionale, dar şi pe cele legate de punctualitate şi de lucru în echipă”, adaugă Daniela Ştefan. Chiar şi Ioana Jurca, inspector de specialitate la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Hunedoara spune că a fost impresionată când, cu câţiva ani în urmă, a participat la un proiect similar. „Având în vedere că interesul pentru asemenea proiecte în judeţul nostru a fost, la început, destul de scăzut, am zis să sparg eu gheaţa şi să scriu primul proiect. L-am scris pentru elevii de la Colegiul «Decebal» din Deva. Atât în Germania, cât şi în Finlanda, ţări în care ştiu câte ceva despre sistemul de funcţionare a învăţământului, se pune foarte mult accentul pe «Ce ştii să faci?» şi pe capacitatea de învăţare pentru a rezolva situaţii concrete”. Eu, de exemplu, am învăţat teoreme pe care nu le-am folosit niciodată în viaţă, sau îmi amintesc mii de versuri. Dar, când am avut nevoie să realizez un proiect pe computer, am apelat la fiul meu. El, deşi era, ca toţi adolescenţii, un pic superficial după părerea mea, pentru că prea lua toată literatura în rezumat, de pe Internet, mi-a rezolvat în câteva minute ceea ce mie mi-ar fi luat ore”, recunoaşte inspectorul Ioana Jurca. Profesoara spune că sistemul educaţional românesc trebuie să găsească un echilibru: nici prea multă teorie, dar nici practică mai deloc. De altfel, „mobilităţile europene”, cum se numesc aceste schimburi de experienţă, vor continua şi în exerciţiul bugetar 2014-2020. Cu alt nume, dar cu aceleaşi beneficii pentru elevii şi profesorii interesaţi.