Bradul îngheaţă pentru că banii s-au dus pe subvenţii

Scandalul termoficării din municipiul Brad oferă un nou exemplu al “eficienţei” româneşti: în patru ani, pentru susţinerea unui sistem de încălzire depăşit, s-a cheltuit o sumă aproape dublă faţă de costul unei centrale termice noi-nouţe. În timp ce politicienii se contrazic, mii de brădeni încearcă să supravieţuiască temperaturilor scăzute din apartamente.

Începând din acest an, Guvernul a trecut în sarcina administraţiilor locale acordarea de eventuale subvenţii pentru diminuarea costurilor gigacaloriei suportate de populaţie. La Brad, o gigacalorie costă aproape 850 de lei. Diferenţa până la preţul de facturare către consumatorii casnici, stabilit la 295 de lei, ar trebui suportată de la bugetul local. Pentru întreaga iarnă 2011 – 2012, primăria Brad ar avea nevoie de 3 milioane de lei în acest scop. Veniturile la bugetul local pe un an întreg însă sunt mai mici, de doar 2 milioane de lei.

Primarul face grevă, brădenii îngheaţă

Primarul municipiului Brad, Florin Cazacu, a anunţat luni că a intrat în greva foamei în semn de protest faţă de faptul că Guvernul ignoră problema încălzirii centralizate în oraşul pe care-l administrează. Între timp, aproximativ 10.000 de oameni dorm la doar 10 – 12 grade Celsius şi aşteaptă o soluţie salvatoare.

Declarându-se exasperat de indiferenţa Guvernului faţă de problema încălzirii municipiului Brad, primarul Cazacu şi-a luat concediu de odihnă şi a intrat în greva foamei. “În majoritatea timpului mă voi afla în biroul meu din Primărie. Recurg la această formă extremă de protest pentru că doar aşa sper ca cineva să mai audă de problema noastră. Am făcut numeroase demersuri, dar fără niciun rezultat. Prefectura Hunedoara şi Consiliul Judeţean au înaintat Guvernului un proiect de hotărâre pentru a primi şi noi sprijin. Din fondul de rezervă al Guvernului, s-au dat în schimb bani pentru echilibrarea bugetelor locale şi, automat, pentru acordarea de subvenţii în alte 11 oraşe din ţară: Călăraşi, Cernavodă, Cluj, Petroşani şi aşa mai departe. Noi am fost lăsaţi de izbelişte. S-a luat bani de la noi, de la toţi, şi s-au dat numai la ai lor, ai pedeliştilor. Nu ies din greva foamei până când nu suntem ajutaţi să ieşim din acest grav impas. Situaţia noastră este disperată. Nu avem de unde să scoatem 3 milioane de euro, cât ne-ar costa o centrală termică nouă, cu biomasă”, declara primarul Florin Cazacu (PSD), imediat după începerea protestului.

Conform lui Cazacu, dintre cei 17.000 de locuitori ai oraşului, 7.000 locuiesc la case, restul fiind condamnaţi să suporte frigul din ce în ce mai năprasnic: “Au venit deja nopţile în care afară sunt minus 10 grade Celsius, condiţii în care, în locuinţe, temperaturile nu sunt mai mari de 12 – 15 grade Celsius. Lumea se încălzeşte cu câte un reşou electric şi cam atât, iar reţeaua electrică din oraş începe să aibă probleme din cauza supra-solicitării”.

Reacţii imediate

Luni seara, după ce ştirea protestului iniţiat de Cazacu făcuse deja înconjurul ţării, prefectul de Hunedoara transmite un comunicat în care arată că, în doar ultimii patru ani, Guvernul a alocat pentru sistemul de termoficare aproape 24 de milioane de lei, adică 6 milioane de euro, dublu faţă de costul unei centrale termice noi, cost comunicat chiar de primarul Florin Cazacu: “În total, în perioada anilor 2006 – 2011, municipalitatea din Brad a obţinut de la bugetul de stat 23.885.000 lei pentru susţinerea sistemului centralizat de energie termică.

Cu toate că dificultăţile în alimentarea centralizată cu energie termică a municipiului Brad persistă de ani de zile, administraţia publică nu a găsit soluţiile necesare eficientizării centralei termice şi a sistemului de distribuţie a energiei termice”, se arăta în comunicatul semnat de prefectul Dézsi Attila.
Predecesorul său în post, actualul lider al PDL Hunedoara, Dorin Gligor, fost director al fostei societăţi de gospodărire locală din Brad, nu a stat nici el de-o parte şi a convocat o conferinţă de presă chiar în oraşul îngheţat. “Locuitorii municipiului Brad nu trebuie să sufere din cauza incompetenţei primarului lor. Rezolvarea este extrem de simplă. Administraţia locală trebuie să facă doar două cereri pentru a obţine păcura necesară ieşirii din acestă iarnă, de la Rezervele Statului. Îi recomand primarului Florin Cazacu să facă cele două cereri şi îl asigur că voi face demersuri pentru urgentarea rezolvării situaţiei”.

Replica primarului Florin Cazacu nu a întârziat: “Am făcut adresă solicitând cantităţi de păcură, de două ori, dar nu am primit niciun răspuns. Cât despre banii pentru sistem, aceştia s-au dus în două direcţii: subvenţionare şi eliminare de pierderi din reţea”. Cu tot sprijinul de la Guvern, centrala termică a Bradului a rămas tot la 10 kilometri distanţă de oraş, conectată fiind de o conductă izolată necorespunzător, lucru care face ca pierderile de pe reţea să fie de 50 la sută, după cum spun unii, respectiv 80 la sută, după cum spun alţii.

La spital, aşa şi-aşa

Şcolile din Brad sunt dotate cu centrale proprii care funcţionează cu lemne. O asemenea centrală ar urma să fie pusă în funcţiune şi la spitalul din localitate. Proiectul poate fi însă transpus în realitate cel mai devreme în primăvara anului viitor. Până atunci, medicii şi asistentele de aici trebuie să se descurce cum pot. În unele pavilioane ale spitalului există sobe de teracotă cu lemne. În celelalte se adoptă soluţia încălzirii cu dispozitive electrice. “Până să vină frigul aveam un grad de ocupare de 80 la sută. Acum suntem aproape de 100 la sută. Cred că diferenţa este reprezentată de oameni care nu au mai putut suporta frigul de acasă şi au preferat internarea. Sunt persoane care cer să fie internate tocmai din acest motiv: nu mai au căldură acasă şi nu mai pot suporta frigul”, spune Florin Jurca, managerul spitalului, care adaugă că în saloanele unităţii nu se suferă de frig.

Probleme sunt însă în Secţia de Urgenţe, unde se intră direct de afară, fără să fie vreun hol, sau vreo antecameră: “Noaptea e groaznic de frig. Ne încălzim cu nişte calorifere electrice, dar acum reţeaua este căzută. Sper să nu dureze mult până vine iarăşi curentul. Chiar mai devreme a venit un bătrân cu o problemă medicală. Stătea pe pat şi începuse să geamă. L-am întrebat dacă-l doare ceva şi mi-a răspuns că nu-l doare, că face aşa din cauza frigului”, mărturiseşte una dintre asistentele de serviciu, încotoşmănată destul de bine, în sala în care sunt cel mult 18 grade Celsius doar atunci când pe uşa care dă direct afară nu se plimbă prea multă lume.

În case, la fel ca afară

“Cum să nu fie frig domnule? Dumneata nu vezi cum e afară? Cum e afară aşa e şi la mine-n casă”, îi admonestează o bătrânică pe reporterii care o opriseră pe stradă să o întrebe cum se descurcă în această perioadă cu frigul din Brad. La fel de greu o scot la capăt şi soţii Maria şi Cornel Panea, ambii în vârstă de 56 de ani. 10 minute petrecute în apartamentul lor, situat la etajul patru al unui bloc din Brad, sunt suficiente ca să te convingi că oamenii nu exagerează cu nimic. În casă simţi frigul chiar dacă rămâi îmbrăcat la fel ca afară: “Avem două calorifere electrice. Le dăm drumul mai mult seara, ca să nu ne vină factura la curent prea mare. La pensiile noastre, o factură de 300 – 400 de lei ar fi imensă. Seara îmi pun hainele de dormit un pic pe calorifer, să se încălzească şi abia dup-aia le îmbrac. Trebuie să-mi iau şi căciulă. Dorm cu trei rânduri de haine pe mine, altfel nu se poate. Seara e cel mai rău. De la 18.00 încolo nu mai poţi sta de frig, dar nici nu poţi dormi de la ora aia”, spune Cornel Panea. Soţia sa, Maria, se ţine mai tot timpul de piept. O doare inima pentru că suferă de tahicardie, iar frigul nu face decât să-i accentueze chinul. Când stă în pat, e îmbrăcată şi ea cu două rânduri de haine şi acoperită cu două plapume. Atunci când merge în bucătărie, primul lucru pe care îl face este să-şi pună pe ea un halat gros, peste cele două rânduri de haine, iar al doilea gest este să verifice dacă oala de apă încălzită pe aragaz pentru a juca rol de “sobă” în bucătărie mai este cât de cât caldă. “Câteodată mai încălzim apă, o punem în sticle, iar sticlele le băgăm în pat. E groaznic de frig şi astea două calorifere electrice ale noastre nu răzbesc”, se plânge femeia. Doar Snow, căţeluşa husky ce le mai alină suferinţele, se bucură: la 10 grade Celsius ea se simte foarte bine.

Brad, Hunedoara: eschimoşii Europei

Suferinţele locuitorilor municipiului Brad au început să se accentueze imediat după anii ‘90, odată cu închiderea minelor de aur din apropiere. Zona mono-industrială nu a reuşit nici acum să se redreseze din punct de vedere economic şi social. Oraşul nu a fost niciodată conectat la conducte de gaz metan, aşa că varianta instalării de centrale termice de apartament nu a putut fi luată în calcul niciodată. Despre o conectare la reţeaua naţională de gaz metan s-a discutat doar, iar la idee s-a renunţat din cauza costurilor prea mari pentru un buget local prea mic, fiind necesară o aducţiune cu o lungime de peste 30 de kilometri, pe un relief deluros. Dorin Gligor spune că, pe finalul perioadei în care el a condus societatea de gospodărire locală din Brad (între 1997 şi 2001) apăruse posibilitatea unei investiţii private, garantate de stat, de 12 milioane de euro, pentru o aducţiune de gaz metan la Brad şi un nou sistem de încălzire centrală.

“Tocmai atunci am intrat şi eu în politică şi, pentru că am intrat în PD, tocmai puterea pesedistă a vremii a pus beţe-n roate proiectului”, a adăugat Gligor, încercând să puncteze încă o dată în lupta sa cu un primar ales cu majoritate covârşitoare la Brad, atât în 2004 cât şi în 2008. Sistemul de încălzire centralizată a oraşului este vechi de mai bine de 50 de ani şi se bazează pe un cazan încălzit cu păcură, combustibil care s-a scumpit de cinci ori în ultimii ani. Aşa se face că, la Brad, costurile de producţie a gigacaloriei se ridică acum la aproape 850 de lei.

Primarul Bradului a recurs la un gest care i-a adus mai multe critici decât s-ar fi aşteptat